Why the West rules - For now

Este titlul cartii lui Ian Morris, un istoric britanic, profesor in SUA la universitatea Stanford, conduce diverse institute afiliate sau nu universitatii, institute cu domenii de la istorie, arheologie pana la Clasici. A condus chiar un grup de arheologi pe muntele Polizzo din Sicilia. Decernat cu multe premii academice este considerat azi, chiar si de entitati economice, ca fiind un punct de referinta in intelegerea istoriei si mai ales a antropologiei.
In cartea sa "De ce Vestul conduce - Pentru moment, Caracteristicile istorice si ce ne releva ele despre viitor", Morris acopera 15.000 de istorie punand in discutie mai degraba argumetul geografic pe prim plan decat cel cultural, religios, politic si chiar genetic. Este criticat pentru a nu lamuri ce intelege el prin Vest pentru ca asa cum reiese din scriitura lui, pare a se incadra in zona Orientului Mijlociu si mai precis asa cum il stim noi, Levantul: Mesopotamia, Fenicia, Asiria, Egipt. Cartea a castigat in 2011 premiul PEN Center din SUA la categoria non fictiune creativa.
Oricine nu crede ca ar exista lectii de invatat din istorie, ar trebuie sa inceapa cu aceasta!

DANIEL DEFOE
S-a nascut in 1659 si moare la 24 aprilie 1731. A fost un scriitor englez, jurnalist si pamfletar ce si-a castigat reputatia dupa publicarea romanului "Robinson Crusoe". A fost unul din protagonistii romanului si a ajutat la raspandirea lui in Anglia, este considerat unul din cei care a fondat romanul englez. Un scriitor prolific si versatil a scris mai mult de 500 de carti de pamflete, jurnale cu diferite teme, politice, crima, religie, casatorie, psihologie si supranatural. El a fost si pionierul jurnalismului economic.
Daniel Foe, este numele sau adevarat, s-a nascut, probabil, intr-una din cetatile-poarta de intrare in Londra. Mai tarziu isi va adauga silaba mai aristrocratica "de" iar la ocazii speciale chiar pretindea ca se trage din familia nobila De Beau Faux. Si data si locul nasterii sunt nesigure din moment ce diferite surse dau ca an de nastere 1659 si altele 1661. Tatal sau, James Foe, a fost membru al Asociatiei Comerciantilor, o societate ca multe altele de gen, respectata, influenta si cu conexiuni la Casa Regala si fabricant de lumanari. In timpul copilariei lui Daniel, a experimentat pe viu intamplari importate din istorie: in 1665, 70.000 de oameni au murit de ciuma; in 1666 Marele Incendiu din Londra ce s-a intins pana in zona unde locuia el lasandu-l doar pe el alti si alti doi vecini de casa in viata; in 1667, cand poate Daniel avea 7 ani, o flota olandeza a urcat pe raul Tamisa si a atacat Londra. La varsta de 13 ani ii moare mama. Intreaga familie era de confesiune prezbiteriana si a fost educat la Academia Dizidentilor intr-o localitate care acum este parte a Londrei, condusa de, mai tarziu, vice-presedintele Universitatii Harvard. Cu toate ca imbratisase religia dizidentilor, care se separasera de Biserica Anglicana, nu a vrut sa devina un prezbiter, preot, si a intrat in lumea afacerilor ca si comerciant de vin, tricotaje si lana. In ciuda ambitiei sale si cu toate ca reusise sa cumpere o propietate la tara si o barca pentru transport, chiar si zibete petru a face parfum, rar nu a avut probleme cu banii.
La 24 de ani se casatoreste cu o femeie pe nume Mary Tuffley primind o zestre de 3.700 de lire. Din cauza datoriilor mariajul lor a fost unul dificil. Au avut 8 copii din care 6 au supravietuit. La 25 de ani participa la Rebeliunea lui Monmouth un fiu ilegitim al regelui predecesor, Charles II, o incercare de detronare a regelui James II, care era romano-catolic. Primeste o amnistie, probabil in schimbul vreunei sume de bani, altfel ar fi fost ucis pentru inalta tradare asa cum a fost si ducele de Monmouth ai alti suporteri ai sai. La 32 de ani este arestat pentru datoria de 700 de lire si zibetele confiscate, cu toate ca datoria sa era de 17,000 de lire. Plangerile sale au fost facute publice, dar au existat dovezi ca afacerile sale nu a fost intotdeauna corecte. Imediat dupa ce a fost eliberat pleaca in Scotia si apoi in Europa unde a fost inregistrat ca facand comert cu vin in Lisabona, Porto si Cadiz. Asta doar pentru 3 ani dupa care se intoarce in Anglia de atunci va incepe de foloseasca numele Defoe lucrand ca colector de taxe pentru sticla. 4 ani mai tarziu are o fabica de caramizi in Essex.
Prima publicatie notabila a lui Defoe a fost "Un eseu despre proiecte" o serie de propuneri sociale si economice publicate in 1697, la 37 de ani. Il apara pe regele William III in dorinta sa de a restabili o armata dupa dezarmarea ce a urmat Tratatului Ryswick( acest tratat semnat in Olanda in urma "razboiului de noua ani" dintre Franta si Marea Alianta- Anglia, Spania, Sfantul Imperiu Roman si Tarile de Jos-). In cel mai de succes poem al sau" Adevaratul englez" il apara pe rege de rasismul inamicilor sai, satirizand pretentia ca la tron sa fie rasa pura de englez. In 1701, impreuna cu alti 16 adevarati gentelmeni prezinta presedintelui Parlamentului "Memorialul Legiunii" in care se cerea eliberarea petitionarilor care venisera cu ceva timp in urma pentru a cere ca parlamentul sa il suporte pe rege in lupta sa contra Frantei. Activitatea politica si pamfletara a dus la arestarea sa si punerea la stalpul infamiei mai ales din cuaza unui pamflet numit "Drumul scurt catre dizidenti; sau propunere pentru stabilirea Bisericii" in care ii satiriza si pe inalti reprezentanti ai Bisericii dar si pe dizidentii care practicau o asa numita credinta ocazionala. Altii spun insa ca poemul "Imn pentru stalpul infamiei" a dus la punerea lui intr-unul facand ca cei cel priveau sa arunce cu flori si nu injuraturi si diverse obiecte. A fost eliberat si se spune ca nici un om din Anglia nu a mai fost eliberat dupa ce a stat la stalpul infamiei. Dupa 3 zile a fost dus la inchisoarea Newgate de unde a fost eliberat de catre Robert Harley, presedintele Parlamentul, prim-duce de Oxford, in schimbul colaborarii ca agent secret. La o saptamana de la eliberarea sa a avut loc Marea Furtuna din 1703 la sfarsitul lunii noiembrie singurul uragan care a trecut peste Oceanul Atlantic si a lovit insulele britanice cu toata puterea. 8.000 de oameni au murit atunci cei mai multi pe mare. Evenimentul a devenit subiectul lucrarii "Furtuna"(1704) o colectie de marturii ale supravietuitorilor. In acelasi an pune bazele primei sale publicatii ce va aparea periodic "O privire asupra afacerilor cu Franta" in care il sustinea pe Robert Harley, croniciza razboiul de secesiune din Spania(1702-1714). A aparut de trei ori pe saptamana pana in 1713. Cand Harley a fost indepartat in 1708, Defoe a inceput sa il sustina pe urmatorul si in general partidul Conservator, dar dupa cadera lor de la putere, la moartea Reginei Anne, deja Defoe va face acelasi lucru insa pentru partidul Liberal ce era acum la putere.
Perioada dintre 1714, cand au cazut Conservatorii si publicarea lui "Robinson Crusoe" in 1719, este vaga. Se stie ca a mai scris pentru ca apare in 1715 "Apel la onoare si dreptate" o justificare a apararii partidul lui Harley, Conservatorii. Alte lucrari care se crede ca au anticipat cariera sa nuvelistica sunt: "Instructorul de familie( 1715) cu un succes enorm in privinta datoriilor religioase; "Minute de negociere ale Monseniorului Mesnager" (1717), unde il caracterizeaza cu adevarat pe Nicolas Mesnager, un diplomat francez care a ajutat la inchierea Tratatului de la Utrecht( Olanda) cel care a inchis Razboiul de Secesiune din Spania; si "O continuare a scrisorilor unui spion turc" (1718) o satira asupra politicilor si religie in Europa. Din 1719 pana in 1724 Defoe a publicat romane pentru care a devenit faimos. In ultimii zece ani ai vietii sale a mai scris si manuale, printre care "Petirea religioasa"(1722), "Un adevarat comerciant englez"(1726), si "Noul Instructor de familie" (1727). A scris numeroase carti in care deplange dezordinea sociala, "Marea lege a subordinii" (1724) si "Treburile cuiva sunt doar treburile cuiva"(1725). Si lucrari asupra supranaturalului "Istoria politica a diavolului"(1726), "Sistemul magiei"(1726) si "Un eseu asupra istoriei si realitatii aparitiilor" (1727). Lucrarile sale despre calatorii si comert sunt: "O istorie generala asupra descoperirilor si imbunatatirilor"(1727), "Atlas maritim si comercial" (1728). Poate ca cea mai mare realizare printre romane este "Turul prin intreaga insula a Marii Britanii" (1724-1727) care ne da o panorama asupra comertului in era Revolutiei Industriale.
Daniel Defoe moare pe 24 aprilie 1731 probabil ascuns de creditorii sai. Este ingropat in Londra, Bunhill Fields, unde poate fi vazut si azi. Defoe a folosit cel putin 198 de pseudonime de-a lungul vietii.

BOOK REVIEW William Dean Howells
Mai jos este prefata pe care autorul a pregatit-o la prima lansarea a romanului.

The landlord at lion's head" este scrisa in ultimii sai ani de creatie( 1908). In aceste adancituri intunecate ale cunostintei unde lucrurile incep sa se formeze, daca ele de fapt au un inceput, cred ca originele acestui roman pornesc de la un sejur de 2 saptamani pe costa de vest a lacului Champlain in vara anului 1891. In partea cealalta a lacului in statul Vermont, aveam permanent in fata un munte maiestuos pe care primii colonisti, francezii, l-au numit "Leul de pe Stema", dar pe care succesorii lor, yankeii, au preferat sa-l denumeasca "Cocoasa camilei". De fapt arata ca un leu adormit, mai ales capul ii era definit clar. In timpul a 10 ani am gasit schita pentru o poveste despre un hotel de vara, despre care de mult am vrut sa scriu si imaginea asta mi-a sugerat titlul pe care niciodata nu am vrut sa il mai schimb indiferent unde avea sa duca povestea mea, acest titlul nici ca era mai potrivit.
Am inceput sa scriu 4 ani mai tarziu dupa ce ne-am instalat in apartamentul nostru pentru iarna din Central Park, dupa ce mi-a luat un an sa fac asta si dupa ce am plimbat manuscrisul neterminat prin Magnolia, Massachusetts, Long Beach si Long Island unde mi-am petrecut toamna. A fost intai publicat in serie in revista "Saptamanalul lui Harper" si in "Stirile ilustrate din Londra", la fel si intr-un ziar australian, caruia i-am uitat numele. Publicat ca intreg a fost in 1896.
Imi amintesc ingrijorarea devenind disperare cand am inceput sa ma intreb ce am urmarit. Intotdeauna am aceste momente in munca mea si daca nu ma pot mandri pe de-a intregul cu ce a iesit macar sa am mandria dinaintea esecului. Singura mea resursa in astfel de momente este sa continui sa lucrez, ca continui sa bat din ce in ce mai tare in peretele care pare ca se inchide in fata mea pana cand intr-un final reusesc sa trec la lumina din spatele lui. In cazul asta am puterea de a modela un personaj si nu mai am teama de esec sa le modelez destinele. Dar chiar si cand lucrul e terminat si duc manuscriptul catre prietenul meu drag, Henry Loomis Nelson, editorul meu de la "Saptamanalul lui Harper" imi este teama de judecata lui. Pe cat de des s-a intamplat cu manuscripul meu in astfel de exigente imi pare ca si acesta se va transforma intr-un pumn de frunze zdrobite. Dupa ce l-am refacut si ne-am intalnit din nou l-a acceptat in "Saptamanal..." cu un bun venit din toata inima, iar eu am putut sa rasuflu o neprefacuta usurare. Am discutat schita impreuna, i-a placut conceptul si cu usurinta m-a facut sa cred, dupa prima mea spaima, ca i-a placut ce a iesit chiar mai mult decat prima varianta.
Mie personal mi-a placut mai mult personajul care povesteste decat celelate personaje masculine care poate ar merita mai mult, poate pentru ca am adunat in el adevaratul simt rustic al Noii Angliei in contact cu viata urbana sub conditii total moderne. Pentru ca am reusit sa ii creez un fizic placut m-a indrumat in a-i crea si mai putine defecte. Dar nu cred ca si altii imi vor impartasii slabiciunea pentru Jeff Durgin care este puternic, cu un renume de bataus, isi asteapata modelarea personalitatii de multi ani.
Atunci cand povestea mea a inceput sa fie gandita, Harvard era deja de 4 ani in atentia autorului si, simt ca mi-a reusit realizarea experientei eroului acolo printr-o mai amanuntita descriere a manierelor si obiceiurilor studentesti. Am trait la Cambridge 12 ani si nu am cunoscut viata studentului prin ochii unui barbat mai in varsta nelicentiat. Iar eu intotdeauna am fost gata sa fiu corectat de experienta neslefuita in scoli. Inca mai cred ca, ca neghiob, chiar daca nu in sensul absolut, caracterul lui Jeff Durghin nu este pe deplin terminat, cu toate ca, sper, o fata ca personalitatii sale cel mai putin importanta. Ce imi place cel mai mult in el, daca ar fi sa fim cu adevarat pretentiosi, este realizarea acelei calitati anti-puritane care intotdeauna a fost ofensatoare pentru inima puritanismului, asupra caruia constant am simtit ca unul dintre cele mai interesante lucruri in observatiile mele asupra Noii Angliei.
Cat despre portretul hotelului de vara a fost realizat in urma observatiilor asupra hotelurilor de vara care s-au extins in ultimul sfert de veac si intre care abia exista vreo diferenta cele mai multe fiind la fel. Am o pasiune pentru a stii despre ele, a intelege cum sunt conduse, hoteluri care nu scapa nici o oportunitate si, dupa cat imi amintesc, erau satisfacatoare in orice detaliu in cele mai placute hotelase de la malul marii detinute de unii dintre cei mai inteligente si indatoritoare gazde. Acum, hoteluri printre hoteluri, eu sunt mai interesat in cele de pe inaltime decat de cele la campie.
Am lucrat sustinut, daca nu chiar rapid la poveste. De multe ori am tot revenit asupra ideilor, le-am rupt in bucati si le-am pus la loc. Cu timpul m-am obligat sa nu simt ca ar trebui sa vad la celalalt capt, si cu toate astea am facut-o la fiecare lucrare, in fapt fiecare noua lucrare a fost un nou drum. La aceasta editorii m-au grabit asa de tare cu o copie pentru a o da ilustratorilor pentru a le da mai departe celor din Anglia si Australia.

Iulie 1909

BOOK REVIEW
"Stapanul de la Capul Leului" de William Dean Howells "The Landlord at Lion's Head" 1908

"De unde stii ca un om cu o vointa puternica nu e un om de fapt slab, ceea ce numim vointa puternica nu e oare un fel de zgarda pe care nu o poti desface?"

Autorul se naste la 1 martie 1837 oraselul Martins Ferry din statul Ohio, SUA si moare 83 de ani mai tarziu la 11 mai 1920. El va purta numele mamei sale, Howells. A fost al doilea din 8 copii. Tatal sau era editor de ziar si tipograf ce trebuia sa se mute frecvent prin tot statul Ohio. La o varsta mica incepe sa il ajute pe tatal sau in tipografie. Fara sa ii spuna, tatal ii va publica o poezie in prestijiosul ziar "Ohio State Jurnal". La 19 ani va fi ales functionar in Camera Inferioara din parlamentul din statul Ohio. In jurul varstei de 20 de ani incepe sa colaboreze cu ziarul "Ohio State Jurnal" unde publica poezii, povestioare scurte si chiar traduceri din franceza, spaniola si germana. Cativa ani mai tarziu ii va intalni in Boston pe scriitorii acelor vremuri James Thomas Fields, James Russell Lowell, Oliver Wendell Holmes si altii.
Se pare ca pentru o biografie excelenta a lui Abraham Lincoln a castigat, dupa alegerile din 1860, un post de consultat la Venetia. La 25 de ani, in ajun de Craciun, se casatoreste cu Elinor Mead la ambasada americana din Paris. Printre copii lor se numara si arhitectul celebru John Mead Howells.
La intoarcerea in SUA el va scrie la diverse reviste printre care si "Atlantic Monthly" si "Harpers's Magazine". La prima va deveni editor principal pentru 15 ani. La varsta de 32 de ani il va intalni pe celebrul scriitor american Mark Twain cu care va lega o prietenie de lunga durata. Si mai important pentru stilul sau literar - inclinarea spre realism - a fost relatia sa cu jurnalistul Jonathan Baxter Harrison care va scrie si el la lunarul "Atlantic Monthly" despre viata americanilor de rand.
In 1872, la 45 de ani, va scrie primul roman "Calatoria lor de nunta", dar reputatia lui de scriitor va debuta cu romanul realist " Un exemplu modern" publicat 10 ani mai tarziu, unde este descris cursul unei casatorii. In 1885 publica "Ascendenta lui Silas Lapham" cel mai cunoscut roman al sau, descriind ascendenta dar si caderea unui atreprenor american din industria vopselurilor. Viziunile sale sociale se pot regasi in roamnele "Annie Kilburn"(1888) si "Norocul unei noi averi"( 1890). Poemele sale au fost stranse intr-un volum publicate in 1873 si 1886, iar un altul sub titlul "Opriri ale miscarii de condei" aparut in 1895.
A fost fondatorul scolii americane de realism ce deriva, prin rusi si Balzac si care nu se aseamana prea mult cu orice alta forma de fictiune. Cu toate ca a influtentat cativa scriitori tineri in care a vazut un talent proaspat, cu greu putem spune ca a avut cea mai mare influenta in fictiunea americana in ultimul sfert din secolul al XIX-lea.
In 1904 a fost unul din cei 7 scriitori alesi ca membrii in Academia Americana de Arte si Litere unde a devenit si presedinte.
La 8 ani de la moartea sa, fiica sa ii va publica corespondenta ca o biografie a anilor sai literari.
Howells a scris piese de teatru, critica si esee despre figurile literare contemporane ca Henrik Ibsen, Emile Zola, Giovanni Verga, Benito Perez Galdos si in special Lev Tolstoi cee ce le va stabiliza acestora reputatia in Statele Unite. A fost si critic literar al scriitorilor americani, cum ar fi Emily Dickinson si altii. In aceasta pozitie se poate sa fi avut cea mai mare influenta.

DE UNDE VENIM?

#popoarele din Sudul Indiei cand erau pe timp de pace erau avide dupa constructii megalitice, asa cum au fost egiptenii, grecii si aztecii.

#cu toate ca asociem azi multe caracteristici ale spaniolilor cu arabii, se pare ca acestea vin de undeva mai din adancul istoriei, denimirea "chola" inca folosita azi de popoarele vorbitoare de limba spaniola denumeste o persoana metish ce are influente indiene; acest cuvant era folosita inca din perioada medievala in India de Sud pentru a desemna "nou format".

#denumirea "kannada" apare in epoca medievala in India, aratand inca o data ca cei ce au venit pentru prima data pe teritoriu american au fost popoarele Oceanului Indian.

BOOK REVIEW
"In America" de Susan Sontag, 1999

O subtila explorare a lumii teatrului si a vietii emigrantilor europeni in America secolului XIX. O carte despre viata, despre vointa si dorinta unei femeie care nu inceteaza niciodata sa lupte. O calatorie prin elegante saloane din Cracovia, prin impresionante peisaje din sudul Californiei si printre figurile pestrite ale imigrantilor care puneau bazele visului american. Romanul incepe asa cum se si sfarseste, adica nu are nici unul nici altul, este doar surprinderea unui moment din viata unor oameni. Stilul de compunere este nou, interesant, atrage ca element de diversitate pentru ca epicul nu e un element care agata. Este compus din capitole fiecare total diferit, jurnal, scrisori, dialog relatat numai din perspectiva unuia. Pe deasupra tuturor sta stilul introvertit de introspectie specific stilului secolului XVIII rus. Acest gen de roman de fictiune incercand sa arate experienta europeana in gasirea unui nou inceput, nu este noua, ea fiind relatata si de altii marii scriitori americani; indea de a renunta la tot, de a te reinventa pe tine insuti renuntand la trecut.
In 1876, in culmea succesului profesional, actrita poloneza Maryna Zalezowska intoarce spatele tarii natale pentru a se devota unui public nou si unei vieti noi in America. Era atat de poloneza in arta sa incat era considerata o comoara nationala. La un moment dat in viata ei a crezut ca nu poate trai fara confort si lux, apoi a crezut ca nu ar putea trai fara prieteni, mai tarziu a crezut ca nu poate trai fara sa faca ceva.
Prin talentul sau natural, a convins un grup de prienteni intelectuali sa plece in America sa traiasca intr-un mod absolut comun. Dorinta foarte punternica de a pleca poate fi explicata prin teama ei de a imbatrani, de a primi doar roluri de menajera batrana or lipsa de provocari noi odata ce ai ajuns in varf. Odata ajunsi acolo din lipsa de bani se decide sa incerce lumea teatrului si in America, lucru pe care nu l-a voit, dar pe care l-a intuit aducand cu ea atatea costume. Devine imediat faimoasa datorita accentului ei est-european pe care defapt il credea un defect. Autoarea ne poarta in romanul sau prin viata unei dive a secolului XIX: saloanele din Cracovia, vacante la tara intr-un mediu rupestru, calatoria pe transatlantic, viata in New York si viata din Sud. O putem vedea pe ea si prin ochii sotului sau, Bogdan, prin ochii scriitorului fara speranta indragostit de ea, Ryzard( Richard), dar cel mai mult aflam despre ea prin felul cum intelege ea sa-si joace rolurile. "Nu iti fie teama sa te intorci cu spatele la public, fata ar putea sa le spuna prea mult, audienta poate sa citesca doar ce are nevoie, nu mai mult, din spatele tau!"
De fapt romanul nu este in totalitate fictiune, el are la baza viata actritei poloneze Helena Modrzejewska, dar prin faptul ca tehnica scriierii este atat de captivanta, atentia nu poate sa fie indreptata catre faptul ca a existat intr-adevar o persoana cu o asemenea viata. Una este sa spui o poveste depre dorinta unei femei pentru tranformare, cu totul alta este potretizezi adoratia si protectia prietenilor, familiei si fanilor.

DE UNDE VENIM?
#smochinul regasit in religia crestina ca fiind un simbol, la fel este regasit si in budism, sub aceeasi forma ca arzand fara insa sa se mistuisca, in budism totusi este mult mai prezent acest simbol.

#denumiri de regiuni Tissa si Maya intalnite in Asia de sud-est regasite in Europa Centrala, raul Tisa si in America Centrala populatia maya, intariand caracterul lor nomad cat si faptul ca au fost primii navigatori; prin ocupatia lor de baza, comertul, fiind nevoiti sa calatoresca.

#denumirea Phiti din sudul Indiei se va regasi in Grecia ca denumire a unei regiunii, dar si numele faimoasei preotese din oracolul din Delhi, ambele denumiri se pare ca vin din aceea parte a lumii, in India inca exista orasul Delhi nu inca si omologul sau din Grecia.( in alte sectiuni "De unde venim?" puteti gasi mai multe despre origine grecilor in India de sud.)

#numele de "thera" inseamna in sanscrita, India, vechi, de demult.

#in cinstea unei batalii castigate, obiceiul din India de sud era sa se ridice monumente gigant, asa cum se va intalni in America Centrala, pyramidele din Peru sau Mexic.

DE UNDE VENIM?

#similaritati ale numelor proprii intre slavicii din Balcani si poporul indian, arian:

-nume de fata Tanjia - folosit astazi si in tarile slavice din Europa dar si in Bangladesh

-numele "pristina" azi numele capitalei provinciei separatiste Kosovo si in numele data poporului sinhala ce traieste majoritar in Sri-Lanka, ei fiind indo-arieni; inseamna imaculat, virgin, originar primitiv.

-numele "maur" se gasea la un regat in India, mai tarziu in istorie il gasim la poporul NV african la cei care au si invadat peninsula iberica, acest nume se foloseste inca azi pentru a imigratii africani din Spania.

#calatoria in exil a printului Vijaya - Sri-Lanka si fondarea unui alt popor, seamana indentic cu plecarea printesei din Phenicia intr-un exil fortat si formeaza Cartagina.

#denumirea de "tarshish" pentru o localitate se regaseste de multe ori in Biblie, iar "cinnamon" a fost gasit plantat in Egiptul Antic ca dovada a schimbului comercial cu locuitorii insulei, iar cei ce au locuit ca sclavi au "furat" denumirea dupa ce au stat in Egipt 400 de ani.

#denumirea de "cinnamon" insemna scortisoara, acest cuvant fiind foarte apropiat fonetic cu denumirea de "ceylon" data Sri-Lankai, copac specific acestei insule.

#denumirea de "Gange" data celui mai mare rau din China inseamna "rau" deci "gange nu inseamna nimic, decar rau.

TIGRII TAMIL - Motive de secesiune
Poporul sinhala majoritar in Sri Lanka, vorbeste limba sinhala, o mixtura indo-ariana, sunt in numar de 15 milioane majoritatea in Sri Lanka, dar in jurul a 400.000 traiesc in alte tari din Asia de Sud-Est, in Orientul Mijlociu si in Anglia. Mai sunt cunoscuti ca "hela" sau "sinhela" acestea sunt sinonime ale cuvintelor folosite in vechime "sinha" ce insemna leu si "hela" ce insemna primitiv, originar.
Ei se asociaza descendentilor fondatorului poporului sinhalez, printul Vijaya. Legendele lor se intrepatrund cu cele ale indienilor gasite in Ramayana sanscrita despre bataliile mitice asupra insulei Lanka, inclusiv despre regele Raavana. Numele insulei si varietatile de popoare ce au trecut prin ea se regasesc detaliat in saga indiana. Potrivit legendelor locale poporul sinhalez este descendentul printului exilat Vijaya si a celor cateva sute ce l-au urmat in mileniul I i.e. Cei ce au venit aici au fost fortati sa-si parasesca teritoriul nativ in Kerala si Sinhapura din NV Indiei. Documentele ce atesta puternicele regate de unde au plecat sunt Mahavamsa scrisa in limba pali inaintea erai noastre si, cel de-al doilea, Chulavamsa scisa in sec XIII e.n. de un calugar budist. In prima se prezinta existenta unor intinse pamanturi cu orez si rezervoare cu orez indicand o societate agrara dezvoltata. Traditia orala vorbeste despre numeroasele dinastii regale, ei se amesteca cu colonisti portughezi si englezi si se raspandesc in regiune catre Maldive si Mauritius. Religia lor este budismul( 93%) predicat poporului sinhalez de un print indian mileniul I i.e. De atunci budismul este strans legat de identitatea si istoria Sri-Lankai. Ei sunt singuri din Asia de Sud care fac parte din ramura "theravada" a budismului. Restul sinhalezilor din Sri-Lanka sunt crestini, in special romano-catolici. Centrul lor cultural se afla la Negombo. Limba sinhala, cunoscuta si ca "helabasa" are doua forme, vorbita si scrisa. Cea scrisa foloseste cuvinte de origine sanscrita, pe cand forma vorbita este unica. Multe documente in sinhala au fost distruse dupa ce au fost traduse in limba pali.
Astazi ei sunt deosebiti de celalalt mare grup etnic, tamilii, prin limba si religia lor. Si doar pentru ca inca sunt mai multi isi exercita puterea politic si economic. Viata pe insula s-a imbunatatit mult in ultimii ani, speranta de viata s-a ridicat la 72 de ani, multe schimbari sociale, cum ar fi egalitatea intre sexe, emaciparea femeii, nu cu mult timp in urma existand un prim-ministru si un presedinte femeie. Prin faptul ca s-a stabilit o buna relatie cu statele din jur, in special India, rata de viata este stabila.Populatia sinhaleza reprezinta 74% din intreaga tara.

BOOK REVIEW
"Fata cu cercel de perla" de Tracy Chevalier
"Girl with the Pearl Earing" 1999.

Este o constructie supraetajata, un roman despre geneza( imaginara) a unul tablou celebru( pe care il puteti vedea la Louvre), o stranie poveste de iubire si un documentar despre Olanda sec. al XVIII-lea. Viata cotidiana intr-un mic oras burghez si evocarea tehnicilor picturii, complexitatea relatiilor dintre personaje in interiorul familiei Vermeer ori in comunitatea din Delft dominata de van Ruijven bogatul, generosul, obsedatul sexual. Descrierea strazilor, a canalelor, a bisericilor, a pietelor sunt pretexte pentru studierea universului artistic al celui mai mare pictor al Olandei, Johannes Vermeer.
Copil, la inceput de tinerete, este pasionata de culori si lumina lor, lucru ce nu ii va scapa pictorului, in casa caruia ajunge, eu as zice nu din intamplare, pentru ca lui ii trebuia o persoana care sa stie sa faca ordine in atelierul lui fara a misca lumina din culorile lui, si pentru ca tatal fetei fusese pictor cunoscut pe faianta, indeletnicirea locului. Deoarece autoarea se transpune in pielea ei, cartea fiind scrisa la persoana intai, se creaza impresia perfecta ca lucrurile chiar asa au stat, ca povestea picturii este acesta. Romanul este o pledoarie pentru frumos, pentru posibilitatea existentei sentimentelor in stare pura. Infiriparea povestii de iubire tacuta in contrast cu larma din casa pictorului plina de copii, o transpune pe copila intr-o lume ravnita, dar la care nu va accede niciodata in viata ei de muritoare.
Exista si un film basat pe acest roman ce a primit 3 nominalizari la Premiile Academiei pentru Film in 2004. Este cel de-al doilea roman al scriitoarei, primul fiind " The Virgin Blue" iar ultimul publicat in 2007 se numeste " Burning Bright".
Enjoy!

Ca sa descoperim de ce Biblia si poporul evreu nu erau unici, iar tipul de viata pe care il duceau nu era particular, ci incadrat in regiunea geografica si istorica.
#mileniul II i.H. - Babilon -
Apare prima atestare de legi scrise, decrete,legi comerciale, dreptul casatoriei, mosteniri, inchirieri. Legea talionului = ochi pentru ochi si dinte pentru dinte - pe care o gasim si in Biblie ca fiind a evreilor.
Nu se folosea legea raspandita in toata regiunea potrivita careai trebuia pedepsita toata familia pentru greseala unui membru 'vendeta' - asa cum gasim in Biblie, deci era un lucru specific zonei.
Nu se folosea pedepsirea corporala - asa cum gasim la evreii de atunci - si cum inca se gaseste la arabi de azi.

BOOK REVIEW - "Oamenii marii" vol.I, II de Victor Hugo.
" Les travailleurs de la mer" 1930
Romanul incepe prin descrierea Arhipelagului Manecii de la istorie, clima, geografie, religie, obiceiuri. "Intodeauna cu cei doi pe cele zece" proverb din partea locului, adica cu cei doi ochii pe cele zece degete, sfat de stapan carpanos, vechea neincredere care da pe fata vechea lenevie, acestea sunt stravechile lancezeli gotice, rezultat al iobagiei, dupa cum nepasarea creola e un rezultat al sclaviei; vicii ale tuturor popoarelor care in contact cu progresul au diparut de pretutindeni.
"Totul tinde sa ingradesca pe om, dar nimic nu-l poate opri. Limitelor el le raspunde prin salturi. Imposibilul e o frontiera care bate vesnic in retragere in fata lui. Globule nu te impotrivi stradaniilor furnicii tale"
Lumea secolului XIX se invarte in jurul religiei, a prezentei( descrierea numeroaselor culte intr-un asa mic spatiu) si a lipsei ei( viata vrajitoarelor). Viata de zi cu zi a localnicilor le era ghidata de superstitii, tot ceea ce era altfel era vrajitoresc.
"In momentul in care devii bogat iti dai sema ca esti paralizat."
Victor Hugo face aici mai degraba un documentar, poate un reportaj, in nici un caz nu este un roman. Este evident indragostit de mare si de ambarcatiuni pe care le descrie in cel mai mic amanunt. Si ca orice naratiune care se respecta trebuie sa fie si o frumoasa domnisoara ale carei calitati, fizice si sufletesti, erau duse la maxim - specific insa perioadei romatismului. Caracteristica principala a acestor volume este descrierea pana la cel mai mic amannunt fie ca e vorba de un peisaj, o ambarcatiune, un om. Un alt aspect al romantismului era descrierea calitatilor pozitive, extrem pozitive: cinstea, forta fizica si psihica( increderea).
"Nu exista fiara care sa-si sfasie prada cu mai multa salbaticie ca marea. Apa marii e toata numai gheare. Vantul musca, valurile sfasie, talazul e o gura cu colti ascutiti. Ea sfasie si striveste in acelasi timp. Lovitura oceanului e aceea ca a unei labe de leu. "
"Sa te servesti de obstacolul care-ti sta in cale, asta inseamna un pas important spre izbanda!"

VELUPILLAI PRABHAKARAN
In prezent este cautat de Interpol pentru terorism, crima, crima organizata si conspiratie la terorism inca din 1991.
Traducerea numelui sau in alfabetul latin este dificila. Urmarind in trecut originile cuvintelor in sanscrita nu este mare diferenta intre "p" si "bh" pentru tamili nefiind importanta pronuntarea cuvintelor sau fonetica lor.
Velupillai Prabhakaran s-a nascut la 26 noiembrie 1954 in nordul insulei, din parinti hindusi. Deja de la 18 ani este membru al organizatiilor de aparare si dezbatere a problemelor minoritatii tamil in opozitie cu drepturile majoritatii sinhalese. In cativa ani a devenit puternic implicat in miscarea tamil, incat a condus prima sa crima politica impotriva primarului din Jaffna. Acest gest a fost ca un raspuns la atitudinea primarului in apararea Partidului Libertate pentru Sri-Lanka( SLFP) in implicarea in violentele si in tradarea sentimentului nationalist tamil al peninsulei Jaffna. La 5 mai 1976 mica organizatie pe care o formase cu ani in urma, devine LTTE sau Tigrii Tamil. Despre filosofia grupului nu se stie decat din rarele interviuri si chiar din insusi actiunile lor. Un lucru este cert, vor sa conduca spre o revolutie socialista, spre crearea unei societati egalitare. Religia nu este un aspect principal al ideologiei organizatiei insa se poate considera ca sunt anti-buddhisti. Nici un document despre filisofia grupului sau vreunul oficial nu contine propaganda, nici macar vreo idee religioasa. Singurul lucru care ii conduce in miscarea lor este sentimentul nationalist. Spre exemplu, hindusii, religia majoritara, isi incinereaza mortii, pe cand tamilii ii ingroapa. Se separa chiar de localnici prin insasi numele date copiilor, foarte occidentale. Multe detalii despre viata privata a lui Prabhakaran nu se cunosc in afara de ce a lasat el sa se stie prin interviurile sale. Este casatorit si are 3 copii, se crede ca nu locuieste in Sri-Lanka.
Cele mai multe lucruri despre el si organizatia pe care o conduce se stiu din data de 10 aprilie 2002 cand a sustinut prima si singura conferinta de presa, unde a fost prezentat ca presedintele si primul-ministru al Tamil Eelam. El spune ca si-a instruit cadrele sa il ucida in caz ca va lua decizii ce ar compromite independenta statului. O intrebare care s-a tot repetat de catre cei 200 de jurnalisti prezenti, in legatura cu asasinarea lui Rajiv Gandhi, calificat de Prabhakaran ca fiind un "tragic incident" si a cerut sa nu se mai rascolesca un caz petrecut cu 10 ani in urma. A subliniat care sunt cele 3 cerinte ale lor: teritoriul tamil, nationalitatea tamila si dreptul la autodeterminare anuntand ca vor renunta la lupta daca macar politic vorbind cererile lor vor fi luate in considerare. A confirmat participarea la negocierile de pace pentru a pune capat celor 4 luni de ostilitati. Si a cerut Sri-Lankai si Indiei sa ridice embargoul pus Tigrilor Tamil fara de care nu vor merge catre negocieri. La discutiile de pace ce au urmat in 2003 s-a cerut recunoasterea teritorilui cat si a minoritatii tamil de catre ONU, ca si formarea unei autoritati guveranamentale. Prabhakaran a declarat ca solutiile armate pe care le-a folosit au survenit abia dupa ce cele non-violente au fost epuizate fara succes, exemplu cel mai bun fiind greva foamei dusa de un colonel tamil dupa 'incidentul tragic' al lui Gandhi, ce a murit la 10 zile dupa ce si-a inceput protestul demonstrand inca o data ca "lupta" pasnica este fie ignorata fie brutal inlaturata dar niciodata auzita.
Tigrii Tamil nu opereaza doar in Sri-Lanka, ci in India in teritoriul tamil din aceasta tara. Dupa victoriile armate ale sri-lankezilor din 2009 se crede ca Prabhakaran a fugit in alta tara. Thailanda si Malaysia sunt in alerta din acasta pricina. Mandatul sau de arestare este international, insa el este condamnat de catre Inalta Curte de Justitie din India pentru asasinarea primului ministru indian Rajiv Gandhi din mai 1991 si bobardarea Bancii Centrale din 1996. Curtea l-a gasit vinovat in 51 de cazuri si condamnat la 200 de ani de inchisoare.