VOTUL TURCIEI DIN CADRUL OCDE

O serioasa ruptura diplomatica a izbucnit intre Austria si Turcia. Guvernul turc a hotarat sa dea un vot negativ pentru alegerea Ursulei Plassnik, propunerea Austriei pentru postul de Secretar General in cadrul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, ce a avut loc in weekend. La inceputul acestiu an, Ursula Plassnik, fost ministru de externe din partea Partidului Conservator, a anuntat ca vrea sa ia locul lui Marc Perrin de Brichambaut. Diplomatului francez ii va expira mandatul la 30 iunie.

Explicatia Turciei a fost ca fostul ministru nu respecta identitatea europeana. Turcia a criticat-o dur in timpul mandatului din 2004-2008 cand Austria s-a opus aderarii Turciei. Austria a aderat la UE in 1995, insa Turcia poarta discutii cu liderii UE inca din 1960. Actualul ministru de externe, Michael Spindelegger a spus ca veto-ul Turciei este un gest total de neinteles si lipsit de vreo baza. El a atentionat ca se va gandi serios ce pozitie sa adopte in privinta diferitelor cerinte internationale ale Turciei.

Cand presedintel turc, Abdullah Gul, a vizitat Austria luna trecuta, si-au promis ca nu isi vor obstructiona candidatii la diferitele posturi in organizatii internationale. Guvernul turc a negat ca ar fi facut vreun astfel de aranjament.

OCDE va tine pe loc pentru moment postul de Secretar General din cauza scandalului dintre Austria si Turcia, pentru ca votul este unul secret. Mai multi diplomati nu inteleg de ce Plassnik a depus o candidatura si pentru postul de ambasador al Austriei in Franta, in acelasi timp cu cea pentru postul din OCDE.

Italia, Portugalia si Turcia si-au trimis proprii candidati. Austria a anutat ca Plassnik avea sanse serioase pana cand Turcia a votat impotriva.

Candidatul Turciei, Ersin Ercin, in prezent ambasador in Brazilia, si-a manifestat interesul inca din martie pentru acest post, spune el, catre ziarul austriac "Die Presse", dinaintea cadidatului Austriei, "ea a aplicat ultima si este cunoscuta ca blocand aderarea Turciei la UE". El a mai adaugat ca "multe state la est de Viena sunt derutate, au impresia ca UE vrea sa transforme OCDE intr-o extinsie a sa. Statele UE cred ca sunt imune la critica, acuza tarile estice de incalcari ale drepturilor omului, dar nici Austria nu este perfecta, nimeni nu este, ar trebui sa se joace corect." Ercin a spus ca are suportul tarilor din Cauzaz, cat si a regiunii balcanice, dar ca si cadidatura lui a primit vot negativ din parte unor state mai mici ale UE. In opinia diplomatului turc, Plassnik este supracalificata pentru post, iar punctul slab este ca OCDE isi are sediul central la Viena. "Orasul a avut de castigat enorm de pe urma faptului ca OCDE se afla acolo si a fost de la sine inteles ca Austria nu va nomina un candidat".

Austria s-a opus pentru multi ani aderarii Turciei la UE. Chiar si dupa 2008, cu noul ministru de externe, Austria si-a continuat pozitia. Fostele guvernarii, indiferent de combinatii, conservatori cu extremistii de dreapta sau de centru-dreapta, au avut aceeasi pozitie in privinta Turciei timp de 7 ani pana in 2007.

Spindelegger a spus ca pozitia partidului sau se va schimba( Partidul Conservator - OVP) acum dupa gestul Turciei, acum cand Austria incepuse sa fie de acord cu un regim mai privilegiat intre UE si Turcia. Guvernul austriac voia sa tina un referendum national in caz ca intentia Turciei de aderare ar fi fost aproape de materializare. In decembrie anul trecut, grupul de cercetare, Karmasin, a aratat ca 61% dintre austrieci nu vor ca Turcia sa adere la UE. Un numar similar au dorit acelasi lucru la un sondaj in mai 2009. Presedintele Gul a spus catre ziarul Kurier ca regimul privilegiat nu este o obtiune, exista deja un astfel de regim si ca acum doresc regimul de membru deplin. Iar ca obstacolele ce au fost ridicate sunt nefondate si nedrepte.

Aproximativ 113.000 de oameni din 8.5 milioane din Austria sunt turci. Alti 70.ooo sunt la a doua generatie. Cumunitatea turca va avea un cuvant din ce in ce mai greu de spus din moment ce se asteapta ca va reprezenta o jumatate de milion de oameni.

EURO SI VIITORUL EUROPEI

Ambitios dar incomplet, planul de salvare al euro ar putea schimba modul cum este Europa condusa.

Planul de salvare de 750 miliarde de euro( 950 miliarde de dolari) a monedei unice a fost primit initial cu euforie, dar a fost un moment de disperare. Cand liderii zonei euro s-au adunat in weekendul 8-9 mai au realizat realitatea bolnavicioasa care a cuprins pietele din sudul Europei si care s-a intins in sistemul sau bancar si incepe sa infecteze pietele de creditare. Planul asta nu este pentru a salva Grecia, Spania sau Portugalia, ci pentru a stopa o panica crescanda care a infundat economia intr-o mlastina din care incearca sa iasa de doi ani. De ce de doi ani? Nu poti sa ii acuzi de lipsa de ambitie, interes, au creat pe langa fondul de criza de 60 miliarde, inca unul de 440 miliarde ce provin de la tarile euro plus, daca ar mai fi nevoie, de 250 miliarde imprumut de la FMI. Mai mult, Banca Centrala a Europei, un pilon al ortodoxiei monetare, a inceput sa cumpere obligatiuni guvernamentale din tarile cele mai problematice in ideea de a stopa indatorarea si mai mare. In cuvinte mai putine, acest show financiar a tinut. Piata de obligatiuni s-a calmat si cascada de ciudatenii s-a diminuat. Tentatia e sa spui gata si sa mergi mai departe. Si iata munca nu e nici pe jumatate terminata. Planul nu a cumparat decat timp, nu a reparat crapaturile fiscale si structurale care au dus zona euro initial la aceasta situatie.

Pentru inceput trebuie recunoscut ca planul are o lipsa de atentie la detalii. Nimeni nu stie deocamdata cum garantiile pentru imprumuturi sau chiar FMI vor functiona. Si conteaza pentru ca Banca Centrala este o masura provizirie, care spune ca masura de a cumpara obligatiuni este pe termen scurt ca raspuns la o piata disfunctionala si ca este departe de a intimida politicienii, asa cum au fost intotdeauna masurile Bancii. Impresia, deja ras-stiuta, este ca va fi imposibil sa fie asa, deci politicul va fi intimidat, pentru ca Banca Centrala va sfarsi dand lichiditati ca si colac de salvare guvernelor risipitoare pentru mult timp.

Un si mai mare semn de intrebare este asupra caracterului moral. Nu trebuie sa fi mare expert sa iti dai seama ca rezultatul sustinerii cu bani a guvernelor mai slabe din zona euro adapostite de piata obligatiunilor, va usura presiunea de a-si micsora deficitele. Pe termen scurt, asta este o eschivare de la o decizie mai grea care oricum le sta in fata. Pe termen lung, este reteta Uniunii Europene pentru colaps. Optand pentru asigurari colective Europa acum trebuie sa ia masuri disciplinare colective pentru a opri ca fondul lor de rezerva sa fie abuzat.

Cateva puncte de salvare se gasesc chiar in insasi planul deja intocmit. Portugalia si Spania sunt presate sa-si anunte saptamana aceasta masuri fiscale suplimentare. Orice tara care se va imprumuta de la fondul de rezerva marit va trebui sa se puna de acord la un program de rectificare cu FMI. Cei care cauta fonduri vor trebui sa importe si disciplina odata cu ei de la un corp care stie cum sa o impuna. Oricum asta nu va fi de ajuns, guvernele singure trebuie sa gaseasca cai de a impune un comportament corect inante de ca mania de a risipi sa devina acuta. Asta este cea mai mare cerinta, insa nu ultima pentru ca istoria euro este plina de esecuri in incercarea de a oprii risipa. Arhitectul monedei unice, Monnet, si-a pus speranta in clauza "fara ajutor din afara" cuplat cu "pactul stabilitate si crestere". Regulile au esuat cu totul! Sanctiunile pentru comportament gresit nu au fost credibile. Si prea multe tari, chiar importante din zona euro, au fost lasate sa rada de reguli fara griji. Nimeni nu credea in clauza "fara planuri de salvare", cea care a dus la situatia de azi.

Ce ar putea merge in schimb? Comisia Europeana a venit cu niste idei noi sapatamana aceasta, de la cele mai nedorite bugete nationale la un sistem de stimulare unde risipa este pedepsita de fondurile UE de economii. Este un bun inceput insa inca are crapaturi din cel vechi. UE trebuie sa se gandeasca ca unelte politice, nu numai economice in demersurile ei, cum ar fi refuzul dreptului de a vota tarilor risipitoare. Si necesitatea mecanismelor de a da piept cu esecul prin curatarea sistemului pentru a face loc restructurarii datoriei de stat. Dar dificil va fi sa se gaseasca politicienii care sa curme risipa. Lupta va deveni densa in conflictul care acum bate la portile fabricii politice a Europei. Germania a arata ca v-a pedepsii liderii care-si cheltuie banii pe salvarea strainilor inutili. Asadar nemtii, au cerut ca tarile sa inghita taieri de buget salbatice inainte de a cere vreun ban - o cerere dusa la extrem condamna Europa la scadere si stagnare. Pe de alta parte consecinta impunerii unor astfel de masuri se poate vedea in violentele din Grecia. Asta este si una dintre slabiciunile sistemului democratic care poate impune doar pana acolo unde ies oamenii in strada. Cu toate masurile de austeritate luate nu poti stii ce va veni prima data: cresterea economica sau rebeliune sociala.

Singurul lucru care este clar este ca aceste masuri economice vor duce la interferente mai mari in politicile statelor. Dar cum? Franta demult lupta pentru o "guvernare economica" cu puteri marite asupra impozitelor si politicii monetare - o politica care va deranja multi parteneri ai sai. Germania vrea o viziune diferita asupra centralizarii bazata pe pedepsirea risipitorilor. Dar pentru a avea pe cine pedepsii tarile slabe din sud-estul Europei trebuie mai intai sa-si liberalizeze piata muncii si de capital si sa stimuleze competivitatea, deci tarile cu excedent ca Germania trebuie sa promoveze cheltuirea acasa.

Scena este pregatita pentru o lupta politica urata despre cum sa fie condusa Europa!!!