CASE REGALE - PORTUGALIA
DUARTE PIO
S-a nascut la 15 mai 1945 in Berna, Elvetia ca primul copil al cuplului ce pretindea tronul Portugaliei, Duarte Nuno si Maria Francisca. La momentul nasterii sale familia sa inca nu avea permisiunea de a intra in tara. Cu toate ca Portugalia era republica din 10 octombrie 1910, Duarte Nuno isi mentine titlurile pentru familia sa in cazul in care se va revenii la monarhie, cu toate ca succesiunea fiilor sai ar fi fost pusa in discutie atata timp cat se cerea ca regele sa fie nascut in Portugalia. De aceea Duarte Pio a fost nascut in ambasada portugheza din Berna pentru ca el sa primesca cetatenia. Nasii de botez ai sai au fost Papa Pius XII si regina Amelie, mama lui Manuel II, ultimul monarh al Portugaliei si cel care i-a predat dreptul la succesiune. In mai 1950 legea prin care ramurei migueliste a casei Braganza ii era interzis accesul in tara, este abrogata, iar in 1951 va vizita pentru prima data Portugalia si in 1952 se va muta permanent impreuna cu toata familia. Educatia sa a fost una militara, universitatea va fi cea de Agronomie, astazi Universitatea Tehnica, iar cea de-a doua va fi in Geneva, Elvetia. La 22 de ani se va inrola in armata la categoria pilot de elicopter si va lupta in Angola in razboiul pentru pastrarea coloniei. Pentru ca, impreuna cu un grup multi-etnic angolez a participat la organizarea unei liste cu candidatii independenti pentru parlamentul portughez, a fost expulzat din Angola.
Duarte Pio este cel mai apropiat in linie masculina de regele Manuel II. Insa mai sunt si altii mai apropiati, dar pe linie feminina, care conform Constitutiei din 1826 au drepturi succesorale, dar nici una dintre ele nu au cetatenie portugheza, de aceea nici una nu a ridicat vreo pretentie la tron. O mica parte a sustinatorilor monarhiei nu il recunosc pe Duarte Pio ca fiind mostenitorul de drept pentru ca, conform Constitutiei din 1834, linia dinastica a lui Miguel I nu vor avea drepturi succesorale niciodata. Constitutia s-a schimbat in 1919 odata cu proclamarea republicii si ca atare nimic in legatura cu monarhia nu a mai fost stipulat. Insa in mai 2006 Ministrul Afacerilor Externe portughez s-a referit la Duarte Pio ca la Ducele de Braganza. In raspuns la acest fapt in iulie acelasi an s-a inaintat catre presedinte de catre partidul monarhist o cerere prin care sa se recunosca oficial ca daca se va readuce monarhia in Portugalia Duarte Pio va fi recunoscut oficial. Rapsunsul a venit promt anuntand ca Portugalia are un regim republican.
Duarte Pio a mai participat si in razboiul din Timorul de Est, o colonie portugheza ce a fost ocupata in 1975 de catre Indonezia. El a participat si diplomatic in aceasta campanie pentru autodeterminarea acestui teritoriu in 1987 si 1992. In 1997 a propus vice-presedintelui Indoneziei, Jusuf Habibie, un referendum national pentru independenta Timorului de Est. Cand Habibie a ajuns presedinte in 1999 a avut loc acel referendum insa rezultatul a dus la independenta Indoneziei.
La 40 de ani se va casatorii cu Isabela de Heredia, o femei de afaceri portugheza fara titlu nobiliar. Aceasta a fost prima casatorie pe teritoriul Portugaliei a unui memebru al familiei regale de la nunta regelui Carlos I in 1886. La ceremonie au participat o seama de figuri politice, inclusiv presedintele tarii, Mario Soares, presedintele parlamentului si primul ministru, Anibal Cavaco Silva. La fel au fost prezente si cele mai multe familii regale din toata Europa. Impreuna au 3 copii: Afonso, Maria Francisca, Dinis. Mariajul si nastera celui de-al treila copil au reprezentat rumori in presa in Portugalia.
Nu exista date nici despre mama sa, Maria Francisca, nici prea multe despre fratii sai Miguel, duce de Viseu, si Henrique, duce ce Coimbra.

CASE REGALE - PORTUGALIA
DUARTE NUNO
S-a nascut la 23 septembrie 1907 si moare la 24 decembrie 1976. A pretins tronul Portugaliei inca din 1920 pana la moartea sa. Duarte Nuno a fost fiul lui Miguel II Duce de Braganza si al celei de-a doua sotii printesa Marie Therese casa Lowentein-Wertheim-Rosenberg. Are un frate si o sora vitregi si 7 surori. Prin mama sa este inrudit cu casa regala a Liechtenstein. Si tatal sau se naste in exil, in Germania, va face parte din staff-ul imparatului Austriei, Franz Josef pana in 1917 cand Portugalia intra in razboi, dupa care familia lui va intra intr-o relativa saracie. La insistentele imparatului Austriei, Portugalia va ceda familiei sale teritoriul pe care ei s-au nascut pentru a nu mai fi nevoiti sa traisca in exil. Nasul de botez al lui Duante Nuno va si tot un pretendent la tron, al Spaniei de data asta, ducele Alfonso Carlos din ramura carlista a familiei Bourbon. Tatal sau i-a predat lupta pentru pretentiile la tron dupa ce fratele mai mare a abdicat de la pretentiile sale casatorindu-se cu o americanca, cel de-al doilea frate murind un an inainte, Miguel II a predat aceasta responsabilitate unicului fiu din cea de-a doua casatorie, Duarte Nuno atunci in varsta de 13 ani. O matusa a lui s-a comportat ca fiind regenta a lui pana la varsta majoritatii. Abdicarea de la pretentiile la tron ale lui Miguel II in favoarea fiului sau s-a vrut a fi o revigorarea a celor doua grupuri monarhice. Unul dintre motivele pentru care linia ierarhica a familiei Braganza-Saxe-Coburg a fost declarata constitutionala este pentru ca ei au acceptat o Constitutie liberala in Portugalia. Chiar din 1921, matusa sa, Adelungdes, Ducesa de Giumaraes, a pregatit diferite manifestari pentru a-l face cunoscut pe noul pretedent al ramurei migueliste.
Dupa moartea unchiului sau in 1920, regele exilat Manuel II nu a mai avut pe cine numi succesor in caz ca el nu ar fi avut urmasi. Conflictul intre cele doua ramuri nu era doar cine sa domneasca, ci si cata putere ar trebui sa aiba monarhia, ramura miguelista fiind de partea traditionala a monarhiei, a absolutismului autocratic, iar ramura Braganza-Saxe-Coburg de partea unui monarhii constitutionale.
In 1912, tatal lui Duarte Nuno s-a intalnit cu Manuel II pentru a ajunge la o intelegere pentru a nu mai fi doi pretendenti la tron amandoi in exil. De aceea s-a semnat actul "Pactul de la Dover" prin care Miguel il recunostea pe Manuel II ca rege in timp ce Manule II recunostea drepturile lor la succedarea la tron daca el si unchiul sau Alfonso ar muri fara urmasi. Pactul nu a fost agreat de suporterii nici unei parti.
In 1922 ul al doilea act a fost semnat intre reprezentatii lui Duarte Nuno si Manuel II numit "Pactul de la Paris" in care Manuel era de acord ca Parlamentul sa isi aleaga propriul mostenitor la tron daca el va muri fara urmasi, in timp ce el si suporterii sai il recunoscteau pe Manuel ca regele din exil. Amandoua pactele insa erau private fara a avea valoare legala, Manuel insa nu incalcase nimic din Constitutie prin acele acte. Pozitiv insa ele au reusit sa mai apropie cele doua ramuri intr-o miscare unita monarhica.
In 1927, tatal sau moare, in 1932 Manuel moare, fara urmasii, ca atare, majoritatea monarhistilor l-au sustinut in pretentiile la tronul Portugaliei. Seful cauzei monarhice si locotenentul lui Manuel, in timp ce acesta era in exil, a publicat o declaratie de suport pentru Duarte Nuno. Mai tarziu insasi regina in exil, Amelie il va primi la Paris.
Chiar daca marea majoritate a monarhistilor il sprijineau, existau o parte a constitutionalistilor care veneau cu dovezi incontestabile cum ca Duarte Nuno nu ar trebui sa fie pretendentul la tron. In Constitutia din 1826, in vigoare cand monarhia era la putere, spune ca doar descendentii reginei Maria II pot sa fie pretendentii, inda Duarte Nuno nu era descendentul ei, si doar in caz de lipsa de urmasii se va preda monstenitorilor colaterali. Insa in 1932 la moartea lui Manuel II era inca in viata decendentii ai reginei Maria II insa acestia nu aveau nationalitate portugheza, un alt punct obligatoriu din Constitutie pentru a fi pretendent legal. Chiar si despre nationalitatea lui Duarte Nuno existau indoieli pentru ca de cand bunicul sau a fost trimis in exil din 1834, nici un urmas al lor nu s-a mai nascut in Portugalia. Insa imparatul Austriei Franz Josef le-a conferit extrateritorialitate ceea ce se presupune ca sunt portughezi. Insa in Constitutie se stipuleaza ca cei ce sunt gasiti vinovati si condamnati isi pierd nationalitatea. Insa nu si urmasii au fost condamnati, oricum Constitutia i-a deposedat de drepturile dinastice, iar condamnarea lor nu a fost abrogata pana in 1950.
O mica parte a monarhistilor a cautat un alt pretendent la tron decat Duarte Nuno printre monstenitorii genealogici ai lui Manuel II: printul George casa Saxonia, un stra-stranepot al reginei Maria II, dar nu avea nationalitate portugheza si mai era si preot catolic( ce nu se putea casatorii si deci nu putea avea urmasii). Au mers catre linia genealogica a fratelui reginei Maria II, imparatul Pedro II din Brazilia unde l-au descoperit pe nepotul acestuia printul Pedro Gastao casa Orleans-Braganza; nici el nu era portughez, dar fiind brazilian si deci saturat de cultura portugheza il facea intrucatva un pretendent atragator. Indubitabil cel mai apropiat candidat era Constanca Berquo de Mendonca, ducesa de Loule si stra-stra-stranepoata a regelui Joao VI, dar familia sa nu a avut pretentii la tron. A existat un pretendent la tron Maria Pia, care a pretins a fi din familia Saxe-Coburg si Gotha Braganza, ce ar fi fiica ilegitima a regelui Carlos I, tatal lui Manuel II.
Duarte Nuno a fost educat in copilarie de profesori portughezi, insa educatia in scoli o va face fie in Germania fie in Franta, chiar si la o manastire de calugari benedictini. Isi va lua o diploma in stiinte agricole de la Universitatea din Toulouse. Fiindu-i interzis sa intre in Portugalia, el isi va vizita tara pe ascuns in 1929. Se va casatori la varsta de 35 de ani in Brazilia cu printesa Maria Francisca casa Orleans-Braganza, fiica lui Pedro de Alcantara, print de Grao Para. Casatoria a fost populara din moment ce Maria Francisca era stra-stranepoata regelui Pedro II din Brazilia. Casatoria a mai fost populara si pentru ca unea cele doua ramuri dinastice din moment ce familia miresei era vazut ca sprijinind monarhia liberala, iar mirele pe cea traditionala. Au impreuna 3 copii: Duarte Pio, Duce de Braganza, Miguel, Henrique. In 1945, fratele Mariei Francisca, printul Pedro Gastao a transmis titlul sau de Duce de Braganza catre monstenotorii surorii sale( Duarte Nuno nu avea acest titlul, ultima oara il avuse Manuel II).
In mai 1950 Constitutia a fost modificata si memebrii ramurei migueliste puteau intra in tara, insa Duarte Nuno s-a intors abia in 1952 cand i s-a dat o locuinta de catre Fundatia Casa de Braganza. Dictatorul Antonio de Oliviera Salazar a vrut sa instaureze monarhia in 1951 dupa schimbarea Constitutie insa a hotarat sa mentina republica asa cum apare in Constitutia din 1933.
Isi va dona locuinta din Portugalia Universitatii din Coimbra si va locui pana la sfarsitul vietii in sudul tarii impreuna cu sora sa necasatorita, Filippa. Un interviu cu el spre sfarsitul vietii pentru documentarul "Monarhii in asteptare" il prezenta ca suferind de depresie nervoasa dupa moartea sotiei sale. Este inmormantat la manastirea augustina Vila Vicosa, locul traditional de inmormantare a ducilor de Braganza.

CASE REGALE - PORTUGALIA
MANUEL II
S-a nascut la 19 martie 1899 si a murit la 2 iulie 1932. A fost ultimul rege al Portugaliei si a domnit intre 1908 si 1910. Tanarul rege, de la care nu se astepta nimic, a fost vazut ca salvatorul pozitiei slabe a dinastiei Braganza prin inlaturarea dictatorului Joao Franco si a intregului sau Cabinet in 1908. Ambitiile diferitelor partide au facut domnia lui Manuel una foarte turbulenta. Alegeri libere au fost declarate in care republicani si socialistii au avut o victorie coplesitoare.
Uciderea unei figuri republicane proeminente a facut sa inceapa revolutia indelung pregatita la 4 octombrie 1910. Soldatii, carora li s-au adaugat si cativa civili, au atacat garnizoana regala si palatul. Au urmat 3 zile de lupte pe strazi, inclusiv un duel cu un disident republican. Intr-un final, Manuel paraseste Portugalia pentru ca luptele sa se opresca, pleca in Gibraltar, teritoriu britanic. Va locui in exil in marea Britanie unde regele va fi facut Cavaler de Garter de catre varul sau regele Edward VII, erau inruditi prin strabunicul sau, regele Ferdinand II al Germaniei era var primar cu regina Victoria a Marii Britanii.
La 4 septembrie 1913( la 14 ani) se casatoreste cu printesa Augusta Victoria casa Hohenzollern-Sigmaringen. Manuel a scris un ghid al literaturii medievale si renascentiste portugheze, dar a murit de tanar. Miscarile regale de imediat de dupa revolutie in incercarea de a reinstaura monarhia, au esuat. Manuel a murit subit pe 2 iulie 1932( la 33 de ani) in Anglia de edem traheal, moartea sa a fost privita cu suspiciune din moment de doar cu o zi inainte jucase tenis si parand a fi in conditie foarte buna. In memoriile unui memebru al Departamntului Special al politiei engleze insarcinat cu protectia persoanele publice, a mentionat un incident petrecut cu un an inaintea mortii regelui Manuel, cand in interiorul castelului unde se afla a fost prins si arestat un intrus ce a fost mai apoi recunoscut ca facand parte din aripa extrema dreapta- masonica - Carbonara - a partidului republican portughez. Identitatea intrusului nu a fost facut publica si nici motivul intruziunii sale.
Pentru ca regele nu a avut copii, varul sau din alta latura a familiei Braganza a fost recunoscut ca legitim pretendent la tronul Portugaliei. Manuel impreuna cu mama sa au fost nasii la botezul fiului lui Duarte Nuno. Duarte Nuno a fost casatorit cu o membra a familiei Braganza din Brazilia.

CASE REGALE - PORTUGALIA
CARLOS I
S-a nascut la Lisabona pe 28 septembrie 1863 si moare pe 1 februarie 1908. A fost penultimul monarh al Portugaliei. A fost insa primul care a murit de o moarte violenta de la regele Sebastian din 1578. A fost asasinat in timp ce calatorea intr-o trasura deschisa impreuna cu familia regala.
Parintii sai au fost regele Luis si printesa Maria Pia casa Savoy, fiica regelui Italiei Emanuel II. Este var primar cu Ferdinad I de Romania prin casa Hohenzollern-Sigmaringen. Iar prin mama sa este var primar cu regii Italiei si cu descendentii familiei Bonaparte. A avut parte de o educatie serioasa, a calatorit in Europa si a tinut locul tatalui sau ca regent in timpul cand acesta se afla in calatorii. Initial a vrut sa se casatoresca cu una din fiicele regelui Frederick III, imparatul german, dar problema religiei a fost una insurmontabila, dar si din cauza presiunii diplomatiei britanice, acesta a renuntat la intentiile sale casatorindu-se cu printesa Amelie casa Orleans, cea mai mare fiica a lui Philippe, conte de Paris, pretendent la tronul Frantei.
Carlos devine rege la 19 octombrie 1889. In privinta coloniilor existau trate cu Marea Britanie, unul semnat in august 1890 care definea granitele africane pe raurile Zambezi si Congo, si un altul semnat in octombrie 1899 care reconfirma tratatele din secolul XVII. Aceste intelegeri nu erau pe placul populatiei pentru ca ele puneau Portugalia in dezavantaj. In timpul dominiei sale, Portugalia a fost declarata de doua ori in faliment in iunie 1892 si apoi in mai 1902 din cauza revolutiilor industriale, antagonismul dintre socialisti si republicani si din cauza criticii presei asupra monarhiei. L-a numit pe Joao Franco ca prim-ministru si a dizolvat de mai multe ori parlamentul.
In 1907, in incercarea de a oprii revolutiile din marile orase de a instaura republica, Carlos dizolva parlamentul si il autorizeaza pe deja prim-ministrul Joao Franco sa guverneze o dictatura parlamentara pana ordinea va fi stabilita. Aceasta era o metoda democratica folosita in parlamentul liberal in Portugalia inca din 1833 cand marile partide nu puteau fi de acord cu Guvernul. In iuanuarie 1910 multe personalitati politice au participat la intentiile de atacuri cu bomba ale partidului republican in incercarea de a aduce republica. Acesti au fost judecatii si trimisii in colonii. Alegerile generale au fost stabilite pentru luna aprilie asta dupa ce monarhia a fost abolita iar victoria partidului lui Joao Franco a fost asigurata, lucru care nu i-a multumit nici pe republicani si nici pe cele doua partide care isi alternasera puterea pana atunci, cel progresist si cel regenerator.
Era un mare iubitor al artei sustinand si tinand un ochi aproape pe poetii, dar si pe diferite institutii de arta. Ca si tatal sau este pasionat de explorarea maritima avand si propriilei publicatii in acest sens.
Pe 1 februarie 1908 se intoarcea de la palatul Vila Vicaso spre Lisabona impreuna cu ceilalati membrii ai familiei regale. Sosise cu vaporul iar acum mergea intr-o trasura deschisa catre palat. Din multime s-au tras focuri de arma, mai tarziu dovedindu-se ca erau ale unor activisti republicani. Regele a fost asasinat pe loc, printul mostenitor Luis Felipe, ranit mortal, iar cel de-al doilea fiu, Manuel, doar ranit la brat. Cei doi tragatori au fost ucisi de catre politie in incercarea de ai prinde. Cateva zile mai tarziu printul Manuel a fost declarat rege. El a fost ultimul membru al familiei Braganza-Saxe-Coburg si Gotha, ca de altfel si ultimul monarh declarat al Portugaliei.