Posta austriaca este pe plus

Compania detinuta partial de stat si-a crescut veniturile comparativ cu anul trecut. In prima jumatate a anului 2012 a crescut cu 13,5% la 92.2 milioane de euro comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut.   Veniturile fara taxe, dobanzi si deprecieri au crescut pana la 132,9 milioane de euro.
Numarul angajatilor cu norma intreaga este de 22.981 cu 269 mai putin decat in prima jumatate a anului trecut. Datorita ajustarilor nu mai sunt decat 600 de oficii postale care apartin companiei, restul fiind in parteneriat. CEO-ul Georg Polz a anuntat ca reducerea si restructurarea de personal va continua insa momentan compania a intrat in faza de optimizare a masurilor luate pana acum.
Se asteapta la cresteri ale veniturilor pana la sfarsitul anului 2012. Acum o actiune a Postei se tranzactioneaza cu 1,70 euro. Poltz spune ca sunt rezultate foarte incurajatoare umbrite doar de critici din interior ale unor angajati.
Fostii angajati ai Postei nu au fost lasati in somaj ci au fost reangajati in sistemul educational, a se citi in scoli, nu neaparat ca si cadre didactice, ci mai degraba ca ingrijitori. Idee cu care directorul este foarte multumit. Altii au fost transferati catre serviciul federal al Politiei, mai lent insa toti cei 360 de fosti postasi vor deveni politisti.

Departamentul de Scrisori, Articole Publicitare a raportat o crestere de 2,1% la 741,6 milioane de euro in prima jumatate de an. Faptul ca publicitate online prin email nu costa nimic si din cauza crizei economice companiile nu mai investesc asa de mult in publicitate, nici Posta nu avea cum sa nu fie afectata. Dar se compenseaza cu livrarile magazinelor online care lucreaza in special cu Posta. Departamentul Colete si Logistica a crescut cu 4,9% la 430,8 milioane de euro. 

SUPER SAVERS partea a II-a

Familia Amheim: amandoi 43 de ani, fiice de 14, 12 si 9 ani. Rata de economisire 40%. Ea este casnica si co-fondatorul unui site pentru reduceri de la bonuri pentru restaurant la intrari gratis la muzee sau cel mai ieftin produs pe amazon.com. Sotul este avocat.

Multumita carierei de succes a sotului ea a putut sta acasa in ultimii 10 ani( inainte lucrase pentru o firma de vandut sofware). Iar locuitul in suburbii este scump dar planuiesc sa se pensioneze la 55 de ani, maxim 60. De accea pun deoparte cat pot de mult. Gatesc acasa 6/7 seri, evita Starbucks( cunoscut ca fiind destul de scump), isi iau cele mai multe fructe si legume din gradina proprie si tin cateva gaini. In loc sa socializeze prin restaurante, sotia pregateste acasa cine haioase. Isi imprumuta cu vecinii diverse lucruri de la carti la echipamente pentru sport, rochii de petreceri pentru fetele lor, bijuterii si esarfe pentru adulti. Si spun ca

metodele lor ii inspira si pe vecini, mai ales in privinta crescutului de pasari.

Doamna Short: 42 de ani, rata de economisire de 30%, propietara unei firme de relatii cu publicul.

Ea s-a considerat intotdeauna un om care economiseste mult, in mod constant putand pune deoparte 20% din venit. Dar acum 5 ani s-a hotarat sa stranga si mai mult prin tinutul unui jurnal de cheltuieli. A fost socata sa constate ca 250$ se duceau lunar pe pranzul de la servici. Asa ca a inceput sa isi ia mancare la pachet pregatita acasa mult mai ieftin. Mereu in lipsa de timp cumpara haine fara sa le probeze iar acestea stateau luni intregi in dulap fara sa le poarte pentru ca mai apoi sa le dea. Costul hainelor date pe an 3.000$. Constienta de aceste scapari in cheltuieli a reusit sa economiseasca cu pana la 30%. Si inca mai cauta locuri unde plateste mai mult decat trebuie. Spre exemplu ipoteca la casa, si-a dublat-o pentru ca sa termine de platit casa in 11 ani. Isi pune regulat bani in contul pentru pensionare si contribuie la fondul pentru facultate ale nepoatei si nepotului ei. Acum doi ani stabilitatea financiara i-a dat curajul sa isi lase jobul dintr-o multinationala si sa isi deschida propria firma de relatii cu publicul specializata in contabilitate. Si cand iti parasesti locul caldut al jobului intr-o firma corporate trebuie sa fi mai mult decat un pic mai inteligent decat ceilalti pentru a reusi.

Familia Frank sotul 36, sotia 35; copii de 7 si 5 ani. Rata de economisire 38%. Ea este autorul si co-fondatorul unui site pentru reduceri, iar el lucreaza in vanzari la o firma distribuitoare de calculatoare.

Traitul pe salariu cand ai decat 2 surse de venit necesita disciplina, dar asta fac ei de acum 6 ani. Salariul lui inseamna sub 7000$ pe luna, iar ea a reusit sa puna direct in banca tot venitul ei de 4000$ intr-un an intreg ca manager de proiect la o firma de design. Dupa ce anul trecut au reusit sa plateasca mai mult de jumatate din creditul pentru casa, ea a renuntat la servici pentru a sta cu cei doi copii si pentru a incepe o cariera ca scriitor. Si acum inca pun deoparte 38% din venitul sotului. Folosesc decat o masina, sotia a renuntat la celular si foarte rar mananca in oras. Asta nu inseamna ca uneori cheltuie fara sa se uite la banii, recent au luat un cuptor de 700$ pentru ca pregatesc masa acasa sau pleaca in vacanta anual in locuri destul de scumpe. Sotia face si ea totusi cateva mii in plus prin repararea de mobila veche gasita la gunoi, revanduta pe site-uri de specialitate.

Familia Foust: el 53, ea 51, fiu 21 de ani. Rata de economisire de 35%. Sotul este farmacist, sotia pensionara de la o firma de vanzari, lucreaza acum la o librarie locala.

Reusesc sa puna deoparte mai mult de o treime din venit printr-o metoda mai puternic decat sunt ei: au facut in banca cont separat de cel de intrari venituri unde se salveaza in fiecare luna 35% peste pensia sotului plus cei 5000$ pe care ii primesc oamenii care muncesc si sunt peste 50 de ani. Venitul anual al acelui cont s-a marit cu 6000$ datorita dobanzilor. Mai mult, in fiecare luna pun 600$ intr-un cont pentru jocul la bursa iar alti 1000$ intr-un cont de economii cu rata mai mare. Rezultatul: au reusit sa stranga aproape 800.000$ pentru pesionare plus 60.000$ pentru facultatea fiului lor permitandu-i acestui sa isi ia licenta anul acesta fara datorii. Singura lor datorie este creditul la casa care va fi terminat de platit in 10 luni si sunt si in grafic cu pensionarea sotului pana la 62 de ani. Succesul lor este ca niciodata nu vad vad banii ei se invart in bancii asa ca nu le duc lipsa!

SUPER SAVERS sau cum sa faci economii si sa traiesti decent

Mai jos or sa urmeze diverse tipuri de oameni si cum au reusit ei din salarii sa economiseasca si mai ales pentru ce acest efort.

1. Familia Haskel 50, 52 anii si fiica 15 ani. Rata de economisire 50%. Sotul pensionar militar, sotia profesoara de liceu.

Casatoriti acum 20 de ani de atunci au economisit jumatate din castig in fiecare an. Sotul economiste inca de cand avea 20 de ani, iar sotia si-a dat seama cat de serios este in chestia asta cand, in timp ce se intalneau, ea a vrut o masina noua, iar in loc ca el sa o imprumute cu bani i-a arata un plan de economisire care urma sa ii aduca in urmatorii ani una noua. Asta i-a ajutat sa scape de datorii. Inainte de a cumpara orice care costa mult ei strang banii. In 1996 au platit cash pentru prima lor casa 105.000$. 5 ani mai tarziu si-au cumparat prima casa cu 3 dormitoare in cash de 200.000$. Cu toate ca isi permiteau o casa mai mare si masini mai scumpe au preferat sa mai pastreze din bani. Intre timp sotul este pesionat cadru militar, dar preda si este consultant militar part-time. In 6 ani, cand sotia va iesi la pensie, estimeaza ca vor avea 2,5 milioane banii de pensionare. Si asta in 20 de ani.

2.Familia Elovitz, 40, 44, fiica 11. Rata de economisire 35%. Sotia este director marketing pentru o companie de dezvoltare tehnologie energetica, iar sotul manager pentru prefectura locala.

Ea este maestru in asteptariile lungi, obisnuieste sa se gandeasca intre 3 si 6 luni inainte sa cumpere ceva ce costa mai mult de 100$ si nu cheltuie nimic mai mult de 30$ inainte sa se consulte cu sotul asa cum face si el. O data a stat saptamani intregi sa se gandeasca daca are sau nu nevoie inainte sa isi cumpere cu un ring tone de 4$. Cand a vazut o data o pereche de pantofi de 195$ a taiat din bugetul pentru cumparaturi de la supermarket 5 luni inainte sa isi ia pantofii. Toate bugetele familiei sunt impartite cu mult inainte de la impozite( de unde iau inapoi 10% prin plata foarte devreme), la bugetul pentru vacanta( unde pun in fiecare luna 250$), iar pentru distractii au un buget de 400$ in fiecare luna. De cand s-a nascut fiica lor au pus alti 250$ pe luna pentru ea, iar la 11 ani are deja 50.000$ pentru facultate. Si permanent sunt in cautare de solutii cum sa economiseasca.

3.Domnisoare Murray, 33 de ani. Rata de economisire 20-25%. Este manager tehnologie de recrutare pentru o companie de produse de larg consum.

Prietenii ii spun extreme saver, dar prefera sa isi spuna smart saver. Inca de cand era copil ii placea sa puna deoparte bani pentru a putea sa isi ia singura ce voia. Primul cont de economii l-a deschi cu bunicul sau la 12 ani. 20 de ani mai tarziu a inceput sa foloseasca cupoane, promotii, reducerii, plateste bilete de avion cu puncte pe cardurile de fidelitate la companii aeriene sau puncte la cardurile de credit si castiga sederii gratis la hotel pentru ca scrie analize pentru servicii ca mystery shopper. A gasit multe modalitatii de a economisii si inca traieste stilul de viata pe care il vrea. Salariul trece de 10.000$ pe luna, are o casa cu 3 dormitoare si conduce o masina veche de doar 3 ani, recent platita, un Infiniti coupe. Spune ca isi permite o casa mai mare si o masina mai scumpa dar prefea asa. Telul ei este sa se pensioneze la 55 de ani. Pentru a pune deoparte bani mai multi isi transforma timpul liber in cash. Dupa munca si in weekenduri scrie articole sau sfaturi in cariera, reface rezumate pentru ziare locale si chiar este organizator de evenimente. Toata munca asta, care ii face si placere ii mai aduce un plus de inca 25.000$ pe an.

4.Familia Seitz, 44, 45 de ani si copii 18, 15 ani. Rata de economisire 60%. Sotul este locotenent colonel in armata, sotia manager de proiect pentru o companie de traininguri.

Impreuna castiga 250.000$ pe an, dar nu ti-ai putea da seama din casa lor modesta pe care o impart cu copiii adolescentii sau din vacantele de familie cu camping si vizitele la muzee cu intrare libera. Dar doresc o pensionare la 50 de ani cand vor putea sa calatoreasca pentru 1 an sau sa se mute la Las Vegas unde el vrea sa isi testeze abilitatile la poker iar sotia vrea sa predea. Locuind intr-o casa si nu intr-una cu etaj platesc mai putin ipoteca( singura datorie), se folosesc de avantajele de a fi cadru militar( si sotia a fost cu timp in urma in armata) cumpara de la magazine pentru militari si profita de avantajele oferite dupa 11 septembrie 2001 transformand beneficiile educatiei tatalui in beneficii pentru educatia copiilor a caror facultate este acoperita.

ALEGERI LOCALE IN AUSTRIA

In Austria vor urma alegeri pentru parlamentele regionale in sud, Styria, pe 26 septembrie si in Viena pe 10 octombrie. Coalitie federala formata din social-democrati si conservatori nu vrea sa prezinte bugetul pentru 2011 pana in decembrie pentru a nu-si influenta negativ electoratul. Prin lege Guvernul trebuie sa prezinte planul de cheltuieli cu 10 saptamani intainte de Anul Nou, insa opozitia formata din extremistii de dreapta: Partidul Libertatii, Alianta pentru Viitorul Austriei si Verzii, ii forteaza prin declaratii pe cei de la guvernare sa vina inaintea alegerilor cu propunerile de austeritate pentru ca oamenii sa stie ce vor alege. Secretarul Aliantei, Christian Ebner, dar si carismaticul lider al Partidului Libertatii, Heinz-Christian Strache, vor sa cheme Parlamentul o data la 10 zile in perioada de vacanta pentru a discuta bugetul daca Guvernul refuza sa il prezinte pana in decembrie. Amanarea vine cu explicatia ca au nevoie de mai mult timp de decizie avand in vedere criza economica. Bineinteles, opozitia crede ca intarzierea vine de teama pierderii alegerilor. Se crede ca Partidul Libertatii va castiga locuri importante la alegerile pentru Vienna. De la opozitie doar Verzii si lidera lor, Eva Glawisching, cred ca presedintele, Heinz Ficher, va urgenta prezentarea bugetului. Deja el are intalniri cu cate un membru al fiecarui partid.

Analistii economicii ii sfatuiesc pe guvernanti sa inceapa cu masurile pentru taierea deficitului acum cand economia tarii pare a revenii pe picioare. Deficitul national a crescut la 200 miliarde de euro cam 70% din PIB. In buget deficitul a crescut de la -0,4% in 2008 la 3,5% in 2009, asta mai ales crizei creditelor neperfromante. Coalitia a venit cu o noua taxa asupra bancilor care se crede ca va aduce 500 milioane de euro pe an din 2011. Se vrea chiar marirea taxelor existente si introducerea unora noi. Ministrul Finantelor, Joseph Proll, Partidul Conservator, vrea sa cheltuie cu 2,4 miliarde mai putin in 2011 comparativ cu 2010 iar din noile taxe sa mai adauge 1,7 miliarde. La inceputul saptamanii liderul consevator, Karlheinz Kopf, a anuntat in cadrul unei intruniri interne de partid, ca el ar putea sa aduca acesti bani la buget fara marirea nici unei taxe. Partenrii de coalitie, social-democratii, prin primul ministru, Werner Faymann, a cerut conservatorilor sa puna cartile pe masa si sa spuna la ce taxe se refera, avand in vedere ca si partidul lor a propus unele specifice, taxa eco sau cea pe tranzactii financiare. Institutul de sondare a opiniei publice, Karmasin, a aflat ca 26% l-ar alege pe Faymann, daca el ar ales prin vot direct, iar 23% l-ar alege pe Proll. Daca maine ar fi alegeri generale social-democratii ar fi sustinuti de 33% cu doar 1% mai mult decat conservatorii.

Intre timp, Guvernatorul Bancii Nationale, Ewald Nowotny, apare in prim plan anuntand ca ii va fi imposibil Austriei sa nu creasca varsta de pensionare, ca parte a masurilor de taiere a datoriilor nationale. El crede ca aceasta crestere ca fi de la 1 an la 2 in urmatorii 7 pana la 10 ani. Un studiu al Comisiei Europene arata ca austriecii se pensioneaza la o varsta medie de 60,9 ani. Social-democratul Ministru al Muncii, Rudolf Hundstorfer, a aparat mult discutata masura din intreaga UE a comisarului Laszlo Andor.

AUSTRIECII CONSTRUIESC DRUMURI IN ROMANIA

Strabag, cea mai mare companie austriaca de constructii, va intra in parteneriat cu doua firme romanesti locale pentru renovarea a 188km ce leaha localitatiile Pitesti si Scoarta. Strabag a anuntat ca va primi 62 de milioane de euro din cele 89 destinate acestui proiect, ce va incepe in aceadta vara. Strabang a mai anuntat ca va colabora cu ce mai mare compania din lume in productia de ciment, Lafarge, cu care are un parteneriat pentru anul acesta. Un joint venture care va proteja firma austriaca de preturile volatile ale pietei de constructii de anul acesta prin cumpararea de ciment la un pret fix.

AUSTRIA TAIE DIN CHELTUIELI

Rudolf Hundstorfer, ministrul Muncii( social-democrat) a anuntat ieri( marti) ca va taia din cheltuielile cu somerii, pentru ca s-au inregistrat cazuri cand se aplica si de cate trei ori la rand pentru somaj. Prin Administratia Fortei de Munca, ministerul va verifica fiecare caz in parte pentru a fi siguri ca programul de ajutorare a persoanelor fara loc de munca este eficient, pentru ca va scadea din bugetul alocat somajului, 100 milioane de euro.

Opozitia de opune, liderii Verzilor si cei ai Partidului Libertatii acuzand coalitia de guvernamant( social-democrati+conservatori) ca ascunde de fapt somerii pentru ca unele statistici asupra pietei muncii arata ca este o mare nevoie de forta de munca. In acest moment in Austria sunt 70.000 de someri dintr-o populatie de 8 milioane, deci statistic mai putin de 1% nu ar fi angajati.

Ministrul Muncii se apara spunand ca reducerea are sens pentru ca din 84.000 de someri in 2009 arata ca de anul trecut s-au angajat 1 din 2 someri. Austria este a doua tara in UE la rata somajului dupa Olanda. Media pe UE este de 9,6% rata de neangajare. Cifrele arata ca pe luna aprilie 2010 rata de ocupare a fortei de munca a crescut cu 0.5% fata de luna aprilie a anului trecut. Hundstorfer considera ca s-au angajat mai multi someri anul acesta datorita programului tinut de Administratia Fortei de Munca de recalificare dupa varsta de 40 de ani.

Ministrul de Finante, Joseph Proll( conservator) a anuntat inca de la inceputul anului ca fiecare minister trebuie sa isi reduca din cheltuieli pana in 2013 pentru a reduce deficitul si a se incadra in criterul Maastricht de 3% deficit.

EURO SI VIITORUL EUROPEI

Ambitios dar incomplet, planul de salvare al euro ar putea schimba modul cum este Europa condusa.

Planul de salvare de 750 miliarde de euro( 950 miliarde de dolari) a monedei unice a fost primit initial cu euforie, dar a fost un moment de disperare. Cand liderii zonei euro s-au adunat in weekendul 8-9 mai au realizat realitatea bolnavicioasa care a cuprins pietele din sudul Europei si care s-a intins in sistemul sau bancar si incepe sa infecteze pietele de creditare. Planul asta nu este pentru a salva Grecia, Spania sau Portugalia, ci pentru a stopa o panica crescanda care a infundat economia intr-o mlastina din care incearca sa iasa de doi ani. De ce de doi ani? Nu poti sa ii acuzi de lipsa de ambitie, interes, au creat pe langa fondul de criza de 60 miliarde, inca unul de 440 miliarde ce provin de la tarile euro plus, daca ar mai fi nevoie, de 250 miliarde imprumut de la FMI. Mai mult, Banca Centrala a Europei, un pilon al ortodoxiei monetare, a inceput sa cumpere obligatiuni guvernamentale din tarile cele mai problematice in ideea de a stopa indatorarea si mai mare. In cuvinte mai putine, acest show financiar a tinut. Piata de obligatiuni s-a calmat si cascada de ciudatenii s-a diminuat. Tentatia e sa spui gata si sa mergi mai departe. Si iata munca nu e nici pe jumatate terminata. Planul nu a cumparat decat timp, nu a reparat crapaturile fiscale si structurale care au dus zona euro initial la aceasta situatie.

Pentru inceput trebuie recunoscut ca planul are o lipsa de atentie la detalii. Nimeni nu stie deocamdata cum garantiile pentru imprumuturi sau chiar FMI vor functiona. Si conteaza pentru ca Banca Centrala este o masura provizirie, care spune ca masura de a cumpara obligatiuni este pe termen scurt ca raspuns la o piata disfunctionala si ca este departe de a intimida politicienii, asa cum au fost intotdeauna masurile Bancii. Impresia, deja ras-stiuta, este ca va fi imposibil sa fie asa, deci politicul va fi intimidat, pentru ca Banca Centrala va sfarsi dand lichiditati ca si colac de salvare guvernelor risipitoare pentru mult timp.

Un si mai mare semn de intrebare este asupra caracterului moral. Nu trebuie sa fi mare expert sa iti dai seama ca rezultatul sustinerii cu bani a guvernelor mai slabe din zona euro adapostite de piata obligatiunilor, va usura presiunea de a-si micsora deficitele. Pe termen scurt, asta este o eschivare de la o decizie mai grea care oricum le sta in fata. Pe termen lung, este reteta Uniunii Europene pentru colaps. Optand pentru asigurari colective Europa acum trebuie sa ia masuri disciplinare colective pentru a opri ca fondul lor de rezerva sa fie abuzat.

Cateva puncte de salvare se gasesc chiar in insasi planul deja intocmit. Portugalia si Spania sunt presate sa-si anunte saptamana aceasta masuri fiscale suplimentare. Orice tara care se va imprumuta de la fondul de rezerva marit va trebui sa se puna de acord la un program de rectificare cu FMI. Cei care cauta fonduri vor trebui sa importe si disciplina odata cu ei de la un corp care stie cum sa o impuna. Oricum asta nu va fi de ajuns, guvernele singure trebuie sa gaseasca cai de a impune un comportament corect inante de ca mania de a risipi sa devina acuta. Asta este cea mai mare cerinta, insa nu ultima pentru ca istoria euro este plina de esecuri in incercarea de a oprii risipa. Arhitectul monedei unice, Monnet, si-a pus speranta in clauza "fara ajutor din afara" cuplat cu "pactul stabilitate si crestere". Regulile au esuat cu totul! Sanctiunile pentru comportament gresit nu au fost credibile. Si prea multe tari, chiar importante din zona euro, au fost lasate sa rada de reguli fara griji. Nimeni nu credea in clauza "fara planuri de salvare", cea care a dus la situatia de azi.

Ce ar putea merge in schimb? Comisia Europeana a venit cu niste idei noi sapatamana aceasta, de la cele mai nedorite bugete nationale la un sistem de stimulare unde risipa este pedepsita de fondurile UE de economii. Este un bun inceput insa inca are crapaturi din cel vechi. UE trebuie sa se gandeasca ca unelte politice, nu numai economice in demersurile ei, cum ar fi refuzul dreptului de a vota tarilor risipitoare. Si necesitatea mecanismelor de a da piept cu esecul prin curatarea sistemului pentru a face loc restructurarii datoriei de stat. Dar dificil va fi sa se gaseasca politicienii care sa curme risipa. Lupta va deveni densa in conflictul care acum bate la portile fabricii politice a Europei. Germania a arata ca v-a pedepsii liderii care-si cheltuie banii pe salvarea strainilor inutili. Asadar nemtii, au cerut ca tarile sa inghita taieri de buget salbatice inainte de a cere vreun ban - o cerere dusa la extrem condamna Europa la scadere si stagnare. Pe de alta parte consecinta impunerii unor astfel de masuri se poate vedea in violentele din Grecia. Asta este si una dintre slabiciunile sistemului democratic care poate impune doar pana acolo unde ies oamenii in strada. Cu toate masurile de austeritate luate nu poti stii ce va veni prima data: cresterea economica sau rebeliune sociala.

Singurul lucru care este clar este ca aceste masuri economice vor duce la interferente mai mari in politicile statelor. Dar cum? Franta demult lupta pentru o "guvernare economica" cu puteri marite asupra impozitelor si politicii monetare - o politica care va deranja multi parteneri ai sai. Germania vrea o viziune diferita asupra centralizarii bazata pe pedepsirea risipitorilor. Dar pentru a avea pe cine pedepsii tarile slabe din sud-estul Europei trebuie mai intai sa-si liberalizeze piata muncii si de capital si sa stimuleze competivitatea, deci tarile cu excedent ca Germania trebuie sa promoveze cheltuirea acasa.

Scena este pregatita pentru o lupta politica urata despre cum sa fie condusa Europa!!!

CUM A INFLUENTAT FUMATUL RELIGIA IN INDONEZIA

In mod normal unde e fumat nu e pasiune pentru religie, dar...Viata celor ce fac lobby anti-tabacco este grea in Indoneiza. Reclame sunt la televisor, concerte, evenimente sportive si tot mai multi tineri au prins acest viciu. 70% dintre barbatii de peste 20 de ani fumeaza si 400.000 de oameni mor anual din cauza bolilor legate de fumat. Poate, nesurprinzator, grupurile anti-fumat s-au intors catre religie. S0au unit cu Muhammadiyah, al doilea grup islamic ca religie din Indonezia cu 30 milioane de membri. Ei si-au declarat o lege-fatwa care sa interzica fumatul cat esti sub islam. Legea nu are putere insa. Cu 190milioane de musulmani Indonezia este nedreapta si corupta cand vine vorba de libertatile religioase. Ca exemplu, in aprilie anul acesta Curtea Constitutionala a refuzat sa renunte la o lege a blasfemiei din 1965, care cu toate ca avea clauza stricte, a fost foarte incalcata de grupuri islamiste. Oricum Constitutia si regulile Guvernului sunt seculare, iar legile date interiorul grupurilor islamiste, fatwa, nu au nici o putere legala si sunt chiar nu sunt luate in seama.

Asta nu a oprit grupurile anti-fumat sa faca lobby sa opreasca un concert al cantaretei americane Kelly Clarkson ce era sponsorizat de compania Djarum, una din principalele producatoare de tabacco in Indonezia. Isusi concertul a fost declarat de Muhammadiyah, nu alt grup, haram-adica interzis. Nu a ajutat la nimic, rumoarea din jurul concertului nu a facut decat sa creasca vanzarea biletelor. Kelly Clarkson a declarat ca nu stie cine i-a fost sponsor si ca ea personal este impotriva fumatului. Cel mai castigat din controversa a iesit compania de tigari care nu numai ca a beneficiat de mai multa imagine decat ar fi putut avea cu concertul, insa a capatat si imaginea de bad-boy care prinde foarte bine la adolescenti.

Intre timp, dreptul la religie si lobby-ul anti-fumat si-au cam pierdut din credibilitate. Ocupati sa boicoteze concertul, dupa ce activisti straini au luat in ras protestul lor, s-au prefacut ipocrit ca nu mai au nimic cu compania la un turneu de tenis ce se tinea in acelasi timp pe insula Batam.

Cred ca ar exista tinte mai bune pentru a protesta cum ar fi esecul de a da jos bannere vechi de 4 ani cu tigari de pe cladirile din Jakarta. Macar asta ar scutii indonezienii de rusinea de a-si vedea alesii live la televizor cum pufaie in Parlament.

Indonezia a copiat comportamentul statelor europene din anii '90, care au copiat SUA, dand in judecata companiile de tigari. Insa Indonezia a dat in judecata doar companiile straine, cele locale fiind prea ancorate in sistem. Fara folos insa pentru ca firmele straine reprezentau un mic procent pe piata, indonezienii preferand inca tigarile din cuisoare.

Pe de alta parte este o activitate legala de ce atat de multa agitatie pentru a o face nu ilegala, ci mai putin raspandita? Ratiuni economice...Ideea e ca in Indonezia tigarile sunt prea ieftine si atunci le poate cumpara cu usurinta oricine indiferent cati bani ar avea, au exista cazuri cand s-au auzit de promotii prin aeroport cu pachete de tigari date si la copii. Si atunci companiile se imbogatesc peste masura, masura in care pot fi controlati... de stat.

DESCOPERIND AUSTRIA
Schema piramidala si in Austria
S-a descoperit in regiunea Styria din Austria orasul Voitsberg o companie de tip piramidal ce avea activitate deja de cativa ani. Politia a anuntat ca modelul de business ilegal a castigat 2 milioane de euro. In acest moment sunt 13 suspecti cu 160 de victime. Operatorii companiei le promiteau 40.000 de euro in 2 ani daca le dau lor 5000 de euro. Nici unul din cei care au platit aceasta suma nu au primit ceea ce li s-a promis, nici macar cei 5000. Acesta a fost un motiv suficient pentru a contacta politia. Si alte familii s-au plans ca ancheta este ingreunata iar cele 2 milioane paguba ar mai putea creste.

AUSTRIA
Catunele si vaile alpine ale regiunii Vorarlberg, cea mai vestica provincie a Austiei, rar atrage atentia chiar si a austriecilor. Si acum regiunea este sursa unei idei pentru imprumutul ieftin care s-a raspandit nu doar in Austria ci si la tarile vecine, si acum complica eforturile Uniunii Europene si ale Fondului Monetar International in a salva economia Lituaniei.
Totul a inceput inofesiv la sfarsitul anilor 1980. Cei mai multi rezidenti ai regiunii lucrau in Elvetia si castigau evident franci elvetieini. Si a devenit evident ca imprumuturile sa le faca in aceeasi moneda, mai ales ca rata monedei elevetiene era mai slaba decat silingul austriac. Odata inteles sistemul s-a raspnandit imediat si pana la sfarsitul anului 2007 o treime din populatie se imprumuta intr-o moneda mai slaba. Din moment ce acest nou sistem se raspandea cu repeziciune, bancile austriece si cele vestice s-au mutat mai in centrul si estul Europei. In 2008, FMI a inregistrat in Polonia o rata de 12% dintre cei cu credite ipotecare cu imprumut in moneda elvetiana. In Estonia imprumuturile in moneda straina erau in proportie de 80%, iar in Ungaria de 85% in franci elvetieni.
Acest tip de imprumut a intarziat o bomba care inca ameninta piete emergente si bancherii lor. Cea mai expusa dintre toate statele pare a fi Lituania cu mai mult de 80% din imprumuturi in moneda straina, mai ales euro. Asta nu pare a fi un mare pericol atat timp cat Lituania isi tine moneda nu departe de euro. Dar cu o economie ce se afunda intr-un adanc regres si dependenta de banii externi exista indoieli ca Lituania va putea mentine balanta cu euro. Devalorizarea ar putea ajuta exporturile, dar va ingreuna platitori de rate in moneda straina.
O lege a fost trecuta prin parlament la inceputul lunii care va ajuta platitorii de rate prin reevaluarea casei cumparate si stabilirea unei noi impartiri a ratelor conform pietei imobiliare actuale. O miscare care va face devalorizarea mai usoara, dar va aduce mari pierderi bancilor ca Swedbank si SEB, ambele din Elvetia.
Comsumatorii si creditorii din alte tari sunt si ei in risc. In Ungaria cei care s-au imprumutat in ianuarie 2007 s-ar putea sa platesca mai mult cu 70% din cauza deprecierii forintului. Capacul peste explozia care ar fi trebuit sa urmeze a fost tinut de interventiile Bancii Centrale Elvetiene care nu si-a lasat moneda sa se aprecieze foarte mult si care, mai mult, impreuna cu Banca Centrala Europeana, a oferit imprumuturi la un nivel acceptabil bancilor cu probleme. Aceste aranjamente au fost reinnoite luna trecuta.
Sunt si alte posibilitati de a mai indulci un imprumut intr-o moneda straina. In 2003, Regulatorul financiar al Austriei a scris reguli care protejeaza consumatorul de miscarile masive ale monedei( spre exemplu, imprumutul se schimba in moneda nationala in momentul in care diferenta dintre cele doua, moneda in care s-a facut imprumutul si cea nationala trecea peste un anumit prag). In comparatie, in Polonia unde creditele ipotecare sunt in majoritate tot in moneda straina, franci elevetiei, dar care este strans legata economic de Elvetia, platitorii nu au dat in cel mai rau caz decat cu 20% mai mult. Si banca centrala a Ungariei a propus limite stricte in privinta imprumuturilor in moneda straina.
Chiar si asa unele banci vor sa elimine pericolul acestor imprumuturi decat sa faca limite pentru acestea. Luna trecuta, Joaquim Almunia, Comisarul UE pentru Afaceri Economice, a prezentat imprumutul in moneda straina ca fiind riscul major spre care trebuie sa se uite noul Consiliu al Sistemului de risc in Europa.

DESCOPERIND AUSTRIA
Compania de transport aerian austriaca s-a oferit sa isi reduca flota aeriana in ideea de a convinge Comisia Europeana de a aproba preluarea companiei de catre o alta din Germania, Lufthansa. Beneficiul austriecilor ar fi 500 milioane de euro care intra la bugetul de stat. Lufthansa pe de alta parte s-a oferit sa taie din rute pentru a satisface Comisia, corpul executiv al UE care decide daca preluare se va face. Se crede ca Austria Airlines va retrage 20 de aeronave din totalul de 95, cu toate ca nu se stie ca daca acest lucru a fost la cererea Comisie sau a fost propunerea companiei austriece.

DESCOPERIND AUSTRIA
Industria celei mai sudice provincii, Carintia, resimte efectele crizei financiare. 2/3 din companii au prezentat o situatie foarte proasta, iar cel mai de jos punct inca nu a fost atins pretind expertii. Industriile ca alimentatia si constructiile inca o duc bine, dar electronicele si lemnul, ca si asamblarea de automobile simt situatia critica din Carintia. Doar 9% din industriile din Carintia au raportat cresterii, 62% descresterii. Sectorul vanzarilor se afla inca in balanta si 72% din populatie crede ca va ramane asa. Potrivit directorului economic al asociatiei industriilor din Austria crede ca s-a pierdut cresterea din ultimii 10 ani in ultimele 6 luni si ca in aceste timpuri Austria trece prin cele mai grele momente ale istorie sale moderne. Solutia cu care au venit si alte state de a aloca fonduri pentru intreprinderile mici si mijlocii nu va imbunatatii situatia pentru ca intreg sistemul economic este prea strans legat.

INDONEZIA - economic
Divizia americana a bancii Citigroup din Indonezia vrea sa cumpere mai multe sectoare bancare din aceasta tara la "un pret corect" pentru a dezvolta noi branduri in Asia de Sud-Est. Citibank cat si alte banci poarta discutii cu Banca Centrala a Indoneziei pentru a ridica restrictiile privind tranzactiile straine si in privinta vanzarii de produse de investitii. Restrictiile pentru tranzactiile straine au fost indroduse la inceputul crizei financiare la sfarsitul anului trecut pentru a oprii caderea rupiei, moneda nationala a Indoneziei.

De aici se pot trage concluziile: incepe sa se intrevada adevaratul motiv pentru care trecem printr-o criza financiara, si anume acapararea de catre multinationale a companiilor nationale.

INDONEZIA - Economic
Compania STX Corp din Corea de Sud este in discutii cu compania de stat petroliera din Indonezia pentru un parteneriat cu Pertamina de 3 miliarde $ intr-un proiect pentru rafinarii in cea mai mare economie din Asia de sud-est. Pertamina a semnat anul trecut un precontract intr-o asociere pentru a construi o rafinarie noua cu compania petroliera de stat din Iran de rafinare si distribuire in care ar fi detinut 40%, Pentromina 40% si un partener malaysian 20%. Rafinaria din Banten, provincia Java, ar fi inceput sa extraga in 2015 cu o capacitate pe zi 150.000 barili in prima faza. Directorul Pertamina, Rukmi Hadihartini, a anuntat ca STX si-a manifestat interesul. Initial, Pertamina a planuit constructia unei rafinarii de 300.000 barili pe zi cu Iranul, dar a trebuit sa se ia in considerare ca exista si o limita a resurelor de petrol crud. O alta problema a fost gasirea celor 3 miliarde $ pentru imprumut in aceste vremuri de criza. Asa au aparut si partenerii. Pertamina a anuntat planuri ambitioase pentru rafinaria sa de a-i ridica capacitatea la 70% in ideea de a mai limita costurile ridicate ale petrolului din import. Cele 9 rafinarii ale companiei au o capacitate de 1 milion de barili pe zi, dar nu acopera decat 70% din petrolul rafinat consumat in Indonezia, restul este din import. Indonezia a semnat pre-contracte cu Iran si China pentru noi rafinarii, dar pana acum nici unul nu s-a materializat. Oficialitatiile si analistii cred ca sectorul care nu mai este pe val nu este atragator pentru investitori.

INDONEZIA - Situatia economica -
Compania britanico-americana de tigari a cumparat partea majoritara din compania nationala de top de tigari indoneziana, ridicandu-si cotatia in a 5-a piata din lume dupa marime si prima dupa crestere. BAT, ce produce tigarile Dunhill si Lucky Strike, a platit aproape 500 de milioane de dolari pentru 85% din PT Bentoel International Investama a patra companie din Indonezia dupa volum, si este posibil sa cumpere si restul actiunilor ramase pana la sfarsitul lui august. Compania BAT este a doua din lume cu sediul in Londra si ca si ceilalati jucatori majori de pe piata este interesata sa se extinda pe pietele emergente din moment ce cele din vest sunt lovite de taxele prea mari, restrictiile pentru fumatori si cele pentru reclama. Intentia de a se muta pe piata din Indonezia are sens pentru ca piata de tigari e dominata in proportie de 93% de tigari din ciusoare, nu din tabac, iar restul de 7% de companiile Philips Morris si BAT. Bentoel a vandut ambele platforme pentru tigari normale cat si pentru cele traditionale cu aroma de cuisoare, inclusiv cota de piata in Indonezia de 7% adica 250 miliarde de tigari anual vandute. Noua companie formata BATI.JK are in acest moment 2% din piata, mai mult oricum decat bradul sau cel mai cunoscut Pall Mall, dar noua companie este acum pe locul 4 in spatele Philips Morris, HM Sampoerna cu o cota de 27%, Gudang Garam cu 22% si Djarum cu 21%.
Afacerea a fost una cu adevarat de succes atata timp cat Imperial Tabacco a platit anul trecut pe Altadis de 14 ori mai mult sau fata de 13,7 mai mult cat a platit Philips Morris pentru a achizitiona Sampoerna in 2005, dar si fata de 11 ori mai mult cat au platit chiar ei pentru ST Danemarca si 11,4 ori pentru Tekel din Turcia. Philips Morris, cea mai mare companie din lume de tigari, a platit pentru Sampoera 5 miliarde fiind in acel moment pe locul 3 pe piata indoneziana luptand sa ajunga pe primul loc atata timp cat piata a crescut cu aproape 13% in ultimii doi ani. Analistii de la Credit Suisse cred ca afacerea este buna atat timp cat a acumulat mai mult de jumatate din profitul companiei. Dar pentru ca Indonezia este a cincea cea mai mare piata din lume, dupa China, SUA, Rusia si Japonia, afacerea este relativ mica si ca din punct de vedere castiguri ele vor fi mici; intreaga afacere valoreaza 575 milioane $. BAT, care produce si Pall Mall si Kent, a declarat ca afacerea va fi de succes si pentru ca, asa cum s-a prezentat anul trecut, piata nu mai este interesata de brandurile de lux, iar Indonezia este piata care creste foarte repede in branduri nu chiar premimum. Asta o demonstreaza si cresterea actiunilor Bentoel care sunt cu 20% mai mult decat cu 2 zile in urma. In ziua tranzactiei pretul pentru actiunile Bentoel crescusera cu 8%, iar cele ale BAT cu 0,2%.
Peter Sondakh, fondatorul Rajawali Group, parte a Bentoel, a declarat ca planurile sale sunt in afacerii cu plantatii, minerit, propietati.
BAT a fost consiliat de catre Deutsche Bank si UBS AG, iar Bentoel de catre Credit Suisse.

INDONEZIA-MASURI ANTI-CORUPTIE
O tara ce nu e cunoscuta pentru transparenta sa in business, politica si alte domenii, Indonezia preseaza in actiunile anticoruptie prin deschiderea unor "casete ale onestitatii" amplasate pe intreg cuprinsul tarii. Aceste casete sunt, spre exemplu, cutii de depozit a banilor pentru scoala a elevilor.
Ca parte a unei campanii nationale condusa de Procurorul General, aceste cutii transparente, unde sunt tinuti banii au fost impastiate prin scoli si birourile funtionarilor. Se spera ca ele vor rupe tendintele de furt ale tinerilor, iar pentru funtionari, banii publici cu care trebuie sa lucreze, depozitati in cutii transparente, vor reduce coruptia. Onestitatea, cred oficialitatile, este unul dintre factorii care duc la coruptie, pe langa mediu, saracie. De aceea au decis sa schimbe responsabilitatea catre populatie in combaterea coruptiei.
Casetele onestitatii sunt doar o parte din larga campanie a guvernarii inceputa la sfarsitul anului 2007. Grija aceasta a pornit si din faptul ca Indonezia ocupa locul 126 din 180 in topul celor mai corupte state, dupa organizatia Transperancy International. Munca lor i-a ridicat de pe ultimele locuri si i-a adus un imens capital de popularitate presedintelui Susilo Bambang Yudhoyono. Insa recent campania a suferit o grea lovitura prin arestarea sefului Comisiei pentru Eradicarea Coruptiei pentru suspiciuni in implicarea intr-o crima a unui om de afaceri intr-un triunghi matrimonial. Casa Reprezentantilor, pe care Transperency International o considera cea mai corupta insitutie, incearca, fara succes insa, sa se folosesca de acest arest pentru a opri alte comisii sa faca cercetari.
Decand s-a inceput campanie, s-au deschis 7456 de casete ale onestitatii in 23 de provincii ale tarii, dupa datele oficiale. Se asteapta 10.000 de casete sa fie folosite in 26 de provincii pana la sfarsitul anului, ca mai apoi sa fie acoperite toate cele 33 de provincii. Pana acum acesta masura s-a dovedit eficienta si doar 5% din ele au intampinat dificultati, dar si acestea doar din cauza populatiei, al prostului management si lipsei de onestitate. Programul a fost in continuare impins in ciuda problemelor din capitala. Cu adevarat eficienta lor nu se poate stii atata timp cat o simpla intrebare pusa de "Times" la o scoala din Samarinda in provincia Kalimantanul de Est, a aratat ca de multe ori casetele erau lasate nesupravegheate, si chiar insusi administratorul magazinului a fost prins cumparand fara sa platesca, explicand ca nu a stiut cum sa faca acest lucru. Oricum, elevi nu au fost prins furand, iar per total au iesit pe profit. Dar ce este cel mai important este ca a avut un efect pozitiv asupra elevilor, asa cum prezinta profesori situatia in clase cand elevii au o tendinta in scadere in privinta inselatului la ore. Cand elevilor li s-a pus aceeasi intrebare ei au recunoscut ca sunt destul de multi cei care nu au platit corect pentru ce au cumparat. Daca in scolii, casetele onestitatii au functionat, in birourile administrative locale au intampinat rezistenta, cu toata campania publicitara din oras cand casetele au fost aduse in birouri aproape ca nu au fost folosite de nimeni. Functionari spun ca acesta masura poate fi Ok, insa adevarata problema a coruptiei printre oamenii obisnuiti este ca sistemul de obtinere a bunurilor are fisuri prin faptul ca da oamenilor sansa sa fure. Companiile care vor sa castige o licitatie hartuiesc persoana responsabila cu desfasurarea corecta, pana cedeaza. Aceste fapte sunt destul de extreme pentru ca functionarii sunt cazati la hotel cand au loc licitatii pentru a nu agresati la serviciu sau acasa.

DESCOPERIND AUSTRIA
Alcoolul e prea ieftin in Austria
Directorul centrului pentru prevenirea dependentei de alcool din Austria condamna reaparitia acoolului ieftin in discoteci. El atrage atentia chiar si asupra unei barabarizari a populatiei. Cere o discutie intre primari si autoritatile publice din orasele care au discoteci. Dorinta centrului pentru prevenirea dependentei de alcool este scumpirea din nou a bauturilor. Iar pentru cei care vand bere sau vin minorilor ar trebui sa se astepte la amenzi consistente. Statistica centrului asupra intoxicarilor cu alcool arata o crestere dramatica in Austria.

INDONEZIA - Probleme survenite in ultimii 5 ani.
O reforma cu adevarat de succes a fost descentralizarea radicala, dar care a dus la mari cheltuieli in sectorul public si la puterea autoritatilor locale divizata. Reforma de la centru se intoarce cu efecte negative asupra partidelor locale. In aceeasi idee s-a introdus si un nou sistem de contabilizare ceea ce a mai tinut in frau inca galopanta coruptie. Iar asta a dus la prinderea unor pesti mai mari, printre care socrul presedintelui, guvernatorul Bancii Centrale, unul din marii suspecti de coruptie, la fel ca si multi memebri ai parlamentului, ceea ce a facut un judecator sa intrebe daca toate legile discutate au fost spalate in bani!
Persistenta cu care coruptia s-a imprastiat peste tot dupa plecarea cleptomanului Suharto, este doar unul dintre norii de deasupra noi si vibrante democratii a Indoneziei. Un altul este inca prezenta dominanta a figurilor din vremea fostului dictator. Toti cei avizi acum de putere sunt supravietuitorii acelei epoci, chiar si fostul presedinte Megawati este o relicva a fostului regim. In aceasta lumina, revolutia reformatoare pare mai degraba o manevra tactica pentru a ajuta vechea elita Jakarta in a se agata la putere. Dar optimistii spera ca abia la alegerile din 2014 vor avea o noua generatie de lideri. Cum ar fi Eva Sundari membra a partidului lui Megawati, pe care insa indonezieni nu sunt gata sa o aleaga, un tanar asa cum s-a intamplat in SUA cu Barack Obama.
Absenta dezbaterilor politice din timpul campaniei este descurajatoare avand in vedere progresele democratice din ultimii ani. Insa acesta absenta are un raspuns: indiferenta in crestere fata de politca. Procentajul pentru "partidul in alb" - tradus printre indonezieni prin lipsa de la vot sau chiar boicotul - a fost dupa Suharto in 1999 de 8%, ca in 2004 sa atinga un nivel de 25%, iar pentru anul acesta este asteptat un procent si mai mare.
Numarul de oamenii care se simt nereprezentati in parlament este tot mai mare din cauza noi legi electorale care cere un procent de 2,5% pentru a intra in parlament ceea ce va duce la situatia ca 20-30% din voturi sa fie ignorate. Insa cei care apara noul sistemul spun ca in timp acest lucru va duce la un numar mai mic de partide si deci un numar mai mic de ideologii, curente si directii. Dar pentru moment reprezentantii din capitala nu inteleg nevoiele celor din provincii, mai ales cele indepartate ca Papua, ale caror voturi se indreapta catre partidele locale. Noul sistem mai cuprinde si votul uninominal si nu pe liste ca pana acum. Ceea ce ar putea duce la situatia cand candidatii pentru presedentie sa fie alesi de popor insa pentru ca partidul din spatele lor sa nu ia cele 2,5% sa fie unul din multele motive pentru care s-ar produce consternare si chiar lupte de strada.

INDONEZIA - Situatia economica.
Toti banii pe care candidatii i-au aruncat in lupta electorala au fost de folos in timpurile acestea de criza. Exportul care a avut de suferit de pe urma cererii slabe a produselor sale traditionale, carbunele si uleiul de palmier, si a scaderii valorii monedei nationale, rupia. Banca Centrala astepta un declin economic de 25-28% pentru anul 2009. Iar expertii economistii se pregatesc de o crestere economica de 3% in scadere de la 6,1% in 2008. Aceste previziuni sunt departe de problema financiara intampinata de Indonezia in 1998 cand declinul economic a fost de 13,1%. In ultimele luni rupia a scazut insa nu dramatic, guvernul a pregatit totusi discutii despre eventuale imprumuri cu mai multe banci multilaterale cat si cu alte tari, cum ar fi China de la care va lua 15 miliarde de dolari. Guvernul va stimula economia cu 6 miliarde de dolari adica 1,4% din PIB. Acesti bani vor proveni din scutiri de taxe dintre care doar 17% vor merge catre infrastructura si ajutorarea saracilor. In parte, asta demonstreaza incapacitatea guvernului pentru ca este o nevoie disperata pentru o infrastructura mai dezvoltata, dar aruncand banii in aceasta directie este un mod ineficient de a genera activitate economica. Daca s-ar fi reusit asta nu s-ar fi ajuns la dezastrul petrecut pe 27 martie anul curent cand barajul de la marginea capitalei nu s-ar fi rupt si in cateva minute 2 milioane de metri cubi de apa nu ar fi intrat in suburbia Cirendeu, nu ar fi distrus mai mult de 300 de case, o scoala, un intreg campus scoalar, nu s-ar fi gasit in noroi aproape 100 de cadavre. Localnicii spun ca digul fusese construit de catre colonistii olandezi in 1933 si chiar de anul trecut incepusera sa se vada fisuri insa nu se facuse nimic. Dezastrul a fost amplificat si de casele ilegale construite langa dig.
Multe proiecte asteapta sa le fie puse in practica reparatiile urgente, altele noi asteapta sa fie construite, acesta este efectul descentralizarii: autoritatiile locale sunt inapte sa gestioneze fondurile pentru a incepe proiectele. Coruptia din administratie care a permis constructia de locuinte in locuri inadecvate nu a reusit sa miste lucrurile si in repararea barajului. Probabil ca cei care nu au facut nimic stiind pericolul, unii ajutand la evacuarea sinistratilor, au fost prinsi in capcana saraciei!!!
Se pare insa ca oamenii nu il invinuiesc pe Yudhoyono, asa cum reiese din sondaje, ba chiar este vazut ca un om decent care se lupta din greu cu calamitatiile venite de la D-zeu - tsunami-ul din 2004. In lupta sa impotriva coruptiei a fost vazut ca avand succes din moment ce a dat oamenilor banii anul trecut pentru a compensa pretul la combustibil in continua crestere, banii ce au fost consideratii a provenii din stoparea fenomenului de coruptie. Asa ca 19 milioane de familii au primit 100.000 de rupia pe luna.
Daca Yudhoyono este criticat pentru ceva este pentru ca este sovaitor si promite fara a-si sustine vorbele cu fapte. Insa nu o vina atat de mare in incercarea de supravietuire a democratiei. Un mai mare pericol pentru el cat si pentru democratie este un rezultat slab la alegeri, si asta nu de dragul lui, ci pentru ca intreaga campanie sa se termine cu un scrutin onest ar demonstra lectia de democratie invata de indonezieni.