VERDICT: NEVINOVAT

Episodul doi din seria Natascha Kampusch: prietenul rapitorului ei, Ernst Holzpfel, despre care am spus ca este arestat deja si judecat pentru complicitate la sinucidere, a fost declarat, la prima infatisare, nevinovat. Urmeaza declaratiile lui cu multe detalii din aceea zi de august 2006. Judecatoarea Minou Aigner a decis ca nu sunt suficiente dovezi care sa ateste ca Holzpfel l-ar fi ajutat sa se ascunda sau ar fi stiut ca Priklopil se va sinucide. Verdictul nu este inca legal pana ce si procurorul Hans-Peter Kronawetter nu va depune o declaratie in care sa recunosca nevinovatia lui Holzpfel.

Isi incepe marturia cu un fapt deja ras-stiut: pe 23 august Priklopil il suna sa se intalneasca urgent. Se vad in masina lui Holzpfel in districtul 22 in afara mall-ului Donauzentrum. Priklopil ii cere sa isi inchida telefonul pentru a nu fi ascultati. Ii spune ca a avut o fata in casa pentru 8 ani si Holzpfel realizeaza ca i-a fost prezentata si lui cand a mers pe la el pe acasa, dar ca fiind un copil din vecini. Priklopil, pe care il stia de peste 20 de ani, a recunoscut ca este un rapitor si violator. Socat de cele auzite, Holzpfel a fost intrebat de ce nu a sunat imediat la politie. A raspuns ca Priklopil era gata sa faca orice ca sa scape si ca oricine s-ar fi pus in cale lui isi punea viata in pericol si a simtit ca este in aceeasi situatie ca si Natascha, omul era gata sa foloseasca violenta.

A stiut ca Priklopil are de gand sa se sinucida pentru ca au ramas cu masina lipiti de un perete pentru ca acesta sa nu iasa. I-ar fi cerut masina prietenului sau ca sa se sinucida cu gaz de esapament insa Holzpfel, incercand sa il opreasca, i-a spus ca BMW-ul sau sport nu are suficienti cai putere ca sa accelereze atat de mult. Totusi a anuntat ca nu va fugi pentru ca nu are nici un ban si nici acte la el. Voia sa ii scrie un bilet de adio mamei sale dar a apucat sa scrie decat "Mama" pe o bucata de hartie.

Tatal Nataschei l-a acuzat pe Holzpfel ca ar fi complice la rapire si la auzul verdictului a declarat ca nu este multumit si ca a scapat asa cum a facut-o de fiecare data. Natascha a iesit din casa in urma unei banale discutii in contradictoriu asupra a cum se prepara a supa de dovlecel, iar ca sa fuga, a profitat ca Priklopil primea multe telefoane in aceea perioada in urma anuntului de inchiriere a apartamentului din Viena.

Dcocumentele politiei masluite au fost prezentate de catre politicianul de la Partidul Verzilor, Peter Pilz, unde se arata ca Natascha a fost luata de Priklopil cel putin in 13 calatorii in afara casei lui din apropierea Vienei.

Bineinteles ca aceste documente au aparut acum cand se apropie campania electorala pentru Parlamentul local, unde se ataca Politia si evident apropierea celor ce o conduc de partidul de la guvernare SPO( social-democrati).

ALEGERI LOCALE IN AUSTRIA

In Austria vor urma alegeri pentru parlamentele regionale in sud, Styria, pe 26 septembrie si in Viena pe 10 octombrie. Coalitie federala formata din social-democrati si conservatori nu vrea sa prezinte bugetul pentru 2011 pana in decembrie pentru a nu-si influenta negativ electoratul. Prin lege Guvernul trebuie sa prezinte planul de cheltuieli cu 10 saptamani intainte de Anul Nou, insa opozitia formata din extremistii de dreapta: Partidul Libertatii, Alianta pentru Viitorul Austriei si Verzii, ii forteaza prin declaratii pe cei de la guvernare sa vina inaintea alegerilor cu propunerile de austeritate pentru ca oamenii sa stie ce vor alege. Secretarul Aliantei, Christian Ebner, dar si carismaticul lider al Partidului Libertatii, Heinz-Christian Strache, vor sa cheme Parlamentul o data la 10 zile in perioada de vacanta pentru a discuta bugetul daca Guvernul refuza sa il prezinte pana in decembrie. Amanarea vine cu explicatia ca au nevoie de mai mult timp de decizie avand in vedere criza economica. Bineinteles, opozitia crede ca intarzierea vine de teama pierderii alegerilor. Se crede ca Partidul Libertatii va castiga locuri importante la alegerile pentru Vienna. De la opozitie doar Verzii si lidera lor, Eva Glawisching, cred ca presedintele, Heinz Ficher, va urgenta prezentarea bugetului. Deja el are intalniri cu cate un membru al fiecarui partid.

Analistii economicii ii sfatuiesc pe guvernanti sa inceapa cu masurile pentru taierea deficitului acum cand economia tarii pare a revenii pe picioare. Deficitul national a crescut la 200 miliarde de euro cam 70% din PIB. In buget deficitul a crescut de la -0,4% in 2008 la 3,5% in 2009, asta mai ales crizei creditelor neperfromante. Coalitia a venit cu o noua taxa asupra bancilor care se crede ca va aduce 500 milioane de euro pe an din 2011. Se vrea chiar marirea taxelor existente si introducerea unora noi. Ministrul Finantelor, Joseph Proll, Partidul Conservator, vrea sa cheltuie cu 2,4 miliarde mai putin in 2011 comparativ cu 2010 iar din noile taxe sa mai adauge 1,7 miliarde. La inceputul saptamanii liderul consevator, Karlheinz Kopf, a anuntat in cadrul unei intruniri interne de partid, ca el ar putea sa aduca acesti bani la buget fara marirea nici unei taxe. Partenrii de coalitie, social-democratii, prin primul ministru, Werner Faymann, a cerut conservatorilor sa puna cartile pe masa si sa spuna la ce taxe se refera, avand in vedere ca si partidul lor a propus unele specifice, taxa eco sau cea pe tranzactii financiare. Institutul de sondare a opiniei publice, Karmasin, a aflat ca 26% l-ar alege pe Faymann, daca el ar ales prin vot direct, iar 23% l-ar alege pe Proll. Daca maine ar fi alegeri generale social-democratii ar fi sustinuti de 33% cu doar 1% mai mult decat conservatorii.

Intre timp, Guvernatorul Bancii Nationale, Ewald Nowotny, apare in prim plan anuntand ca ii va fi imposibil Austriei sa nu creasca varsta de pensionare, ca parte a masurilor de taiere a datoriilor nationale. El crede ca aceasta crestere ca fi de la 1 an la 2 in urmatorii 7 pana la 10 ani. Un studiu al Comisiei Europene arata ca austriecii se pensioneaza la o varsta medie de 60,9 ani. Social-democratul Ministru al Muncii, Rudolf Hundstorfer, a aparat mult discutata masura din intreaga UE a comisarului Laszlo Andor.

SI DEJEABA A FOST REVOLUTIE!

Viata publica a devenit din nou condusa de o elita bine conectata. Si chiar daca sunt previziuni optimiste, eu sunt sceptica in a crede ca lucrurile se vor schimba.

E inutil sa va introduc in paralela cu perioada cumunista cand toti cei cu pozitii mai inalte in stat, media, comert, industrie aveau la randul lor parinti bine plasati. Revolutia a avut si acest scop de a inlatura clanurile conducatoare si a permite visului capitalist sa le ia locul prin competitie si liberul arbitru. In anii '90 miscarea sociala pe piata muncii a fost impresionanta pentru ca a fost intr-un timp scurt: fostii membrii ai elitei au ajuns sa spele vase prin alte tari sau sa vanda asigurari, iar cei de la marginea societatii( de la scriitori fara loc de munca la electricieni) au ajuns pe culmi ametitoare. Atat de ametitoare incat nu prea au stiut ce sa faca cu multe posibilitati deschise.

Dar perioada de incertitudine a fost scurta si o noua serie de clanuri le va lua locul celor inlaturati. Partidul comunist a plecat, odata cu el si oamenii in gri ai militie secrete. Cei noi sunt altfel, de la Marea Baltica la Marea Neagra viata publica a inceput sa semene din nou a cazino, pentru cunoscatori. Aceasi elita in universitati dupa aceleasi criterii, cu avere si parinti bine plasati domina politica, media, si pozitiile inalte in stat. Dar acum macar exita varianta de a pleca si dupa 20 de ani a inceput o noua mobilitate sociala catre Vest. Si ca pretutindeni in istorie, Europa de Est esueaza din nou in ce era odata a fi promitatoare, deschisa si dinamica.

Mai rau sta situatia in politica. Generoase subventii aranjeaza dinainte locul in partide consacrate a noilor veniti. Alegerile electorale au intotdeauna acelasi efect: candidatii intalnesc cereri de inregistrare apasatoare, doar ca un exemplu. Cand vocile sunt inabusite asa sunt si variantele. Emigrarea, si in unele cazuri extreme, depopularea au devenit rezultatul nedorit.

Dar schimbarea pare a fi in miscare. Nu si in Romania insa! Indrek Tarand, candidat independent, dar fost politician de renume( un Sorin Oprescu la noi) a castigat un loc in Parlamentul European din partea Estoniei. In Ungaria asa-zisi Verzi, dar nu prea, ai miscarii anti-coruptie "Politica poate fi diferita", au castigat un surprinzator 7,5% la de curand disputatele alegeri parlamentare. Un rezultat mai putin placut insa per total pentru ca alegerile au fost castigate de Jobbik, partid de extrema-dreapta( un PRM la noi) ajutati de manifestatii stradale, dar si de rasismul crescand in Ungaria.

Trendul e diferit in centrul Europei: partide noi si miscari de protest isi fac loc in clubul politicienilor din Cehia si Slovacia. Unele ca "Libertate si solidaritate" din Slovacia au folosit masiv internetul( cel care i-a adus victoria lui Barack Obama, legendarul prim presedinte negru american). In Cehia o miscare numita" Schimba politicienii" a folosit clipuri video cu figuri culturale locale ca Ana Geislerova, Aneta Langerova, Marta Kubisova si Jiri Stranki denuntant coruptia si chemand la schimbare.

Nici un partid nou nu a aparut in Romania, nici o miscare masiva nu se vede pe scena politica asa cum se intampla pe peste tot in jurul nostru. Candidatii sunt mereu aceasi, iar in Parlamentul European am trimis tot copiii clanurilor( Elena Basescu), protejatii lor( candidatii apropiati PDL) si chiar nume controversate interantional( Gigi Becali).

Ce vor face noii veniti, bineinteles in tarile din jurul nostru, este sa puna vechea garda sub un mare semn al intrebarii, sa ridice un electorat care vrea o schimbare. Dar asta nu va fi de ajuns, ce au nevoi tarile ex-comuniste este de un nou avant sa continue ce s-a inceput la revolutie, inlaturarea completa a membrilor din tot aparatul birocratic, nu doar a sefilor de stat si cativa dupa el, pentru ca nu doar cei de sus fac jocuri politice. Aderarile la NATO si UE au fost un imbold, dar se vede ca nu indeajuns( ca si NATO si UE si-au vazut propriile interese in aderarea lor).

Si dupa ce noii venitii capata puterea de unde stiu eu ca istoria nu se va repeta iar ei nu vor deveni ce au fost predecesorii lor, clanuri?

Iar pentru Romania, asa cum a fost si acum 20 ani, cand ultimii am inceput revolutia, sper sa nu ne trezim prea tarziu cand toti ceilalti in jurul nostru au un alt trend politic, evident si economic cu rezultate asupra socialului. Poate ca noile miscari stradale vor aduce noi lideri politici dintre sindicalisti pe care oamenii ii vor vota pentru ca ies in strada pentru ei. Dar sa nu uitam ca si acestia sunt viitori membrii de clan!

DESCOPERIND AUSTRIA
Campania electorala incepe in regiunea Austria Superioara
"Ascensiune" este cuvantul magic folosit in campania social-democratilor in regiunea Austria Superioara. Mai mult de 5000 de fani, suporteri si membrii ai partidului s-au adunat in Linz la celebrarea deschiderii unui centru sportiv ala orasului. Unul din liderii locali ai partidului, Erich Haider, a confirmat candidatura pentru presedintia regiunii Austria Superioara. Ropotele de aplauze au fost raspunsul multimii. Agitand si mai mult audienta el i-a acuzat pe cei din paridul Poporului ca sunt oamenii banilor si ai bancilor pe cand social-democratii sunt dedicatii poporului si a locurilor lor de munca. Primul-ministru federal care este social-democrat a fost atractia zilei ce a tinut un discurs emotionant impotriva partidului Libertatii anuntand ca nu exista loc de colaborare intre cele doua partide. A mai promis ca va fi mereu atent la politicienii din aripa extrem-dreapta are incerca sa agite grupuri de oameni unii impotriva altora. Alte puncte al campaniei sunt "vanzarea apei" si numarul mare de cereri de pensionare in randul muncitorilor. Prezentatorul showului politic din Linz a fost comedianul si artistul pop Klaus Eberhartinger.

DESCOPERIND AUSTRIA - Rezultatele la alegerile europarlamentare
In ciuda faptului ca au scazut cu 3%, Partidul Popular s-a dovedit a fi castigatorul incontestabil al alegerilor euro-parlamentare cu 29,7%. La fel a castigat si candidatul independent, jurnalist la cel mai mare ziar austriac, Martin cu 17,9%. Partidul Libertatii si-a dublat numarul voturilor de la ultimele alegeri ajungand la 13,1%.
Cel mai mare pierzator a fost Partidul Social-Democrat, clasandu-se totusi pe locul 2, dar pierzand 9.5% fiind cel mai prost rezultat din toata istoria partidului. Acum pozitia liderului de partid Werner Fayman este in discutie, cerandu-i-se demisia. Replica lui Fayman la toate astea nu a fost decat ca rezultatul alegerilor nu a fost decar unul neplacut.
Portocalii, BZO, au avut un rezultat rusinos de doar 4,7%, candidatul lor principal, Ewald Stadler a declarat ca avut o campanie electorala fara greseala, dar nu ar fi fost posibil sa castige mai multe voturi, avand in vedere ca intreg partidul a avut un plus de 4,7%. De asemenea si Partidul Verzilor a avut un rezultat rusinos cumuland un procent de 9,5% insa pierzand 3,4%. Dupa cum au declarat s-au aspteptat la mult mai mult decat locul 5.

DESCOPERIND AUSTRIA
Unul din liderii partidului Verzilor, responsabil cu politica externa a partidului, Alexander Van der Bellen, si-a arata furia si neplacerea in privinta rezultatelor alegerilor din Iran. El, si probabil partidul sau din Austria, l-au sustinut pe contra-candidatul Mir Hossein Mousavi. "Realegerea lui Ahmadinejad distruge sperantele pentru Orientul Mijlociu". Partidul Verzilor este ingrijorat si depre fraudarea alegerilor. In privinta negocierilor nucleare, presedintele este un handicap si o palma peste fata pentru orice reforma pentru poporul iranian.

INDONEZIA - Candidatii la alegeri
PRABOWO SUBIANTO
Unul din personajele cele mai negre ale trecutului sangeros s-a reinventat intr-un candidat respectabil pentru functia de vice-presedinte si ar putea fi unul dintre cei mai puternici politicieni dupa alegerile de luna viitoare. El este Prabowo Subianto, 58 de ani, locotenent-general al armatei, casatorit cu Titiek, cea de-a doua fiica a fostului dictator Suharto si al carui nume a fost asociat violentei si nepotismului in timpul regimului socrului sau. Drepturile Omului au condamnat actiunile sale din Timorul de Est si din Jakarta cand oamenii din comanda sa au impuscat demonstranti si au rapit oponenti. Astazi el nu raspunde la intrebarile legate despre acel episod, de-a lungul anilor a negat implicarea sa. A participat la 4 misiuni ale armatei indoneziene de ocuparea fortata a teritoriului. Fortele de ocupatie au fost acuzate de tortura, crima, violuri. In Jakarta, 1998, presa a raportat ca el a organizat atentate in cartierul chinezesc din capitala pentru a pregatii o lovitura de stat. Dupa ce socrul sau a cazut de la putere, Prabowo a fost acuzat ca l-a amenintat pe noul presedinte, B. J. Habibie, prin imprastierea comandourilor sale in jurul palatului presidential. A fost trimis in exil, dar si-a pregatit revenirea prin compania de publicitate a fratelui sau multi-milionar. Acum candideaza impreuna cu Megawati Sukarnoputri, pe care a servit-o in termeni indiscutabili si in timpul madatului ei de presedinte intre 2001 si 2004. Dar analistii politici o vad pe Megawati ca slaba si ineficienta ca figura prezidentiala, insa Prabowo ar putea deveni figura puternica. Megawati este fiica primului presedinte indonezian, Sukarno, in timpul caruia Prabowo s-a aratat un prieten al saracilor.
Presedintele SUA, Barack Obama, care si-a petrecut mare parte a copilariei in Indonesia, planuieste o calatorie in acest an in cadrul programului sau "America si Islamul", avand in vedere ca este o natie cu 210 milioane de musulmani.

INDONEZIA
Candidatii la prezidentiale
Echipele competionale pentru alegerile din 8 iulie au fost aranjate. La o prima privire se pare ca alegatorii au in fata optiuni grele. Presedintele in exercitiu, Susilo Bambang Yudhoyono, pare a fi mult deasupra celorlalti candidati, predecesoarea sa Megawati Sukarnoputri si vicepresedintele Yusuf Kalla. Toti sunt politicieni vechi insa partenerul lor de guvernarea ar trebui sa vina din partide islamice pentru a le intarii pozitia, lucru pe care s-au ferit sa il faca. Asa ca variantele finale pentru postul de vice-presedinte sunt: generalul retras Yudhoyono l-a ales pe Boediono guvernatorul Bancii Centrale care a demisionat pentru a putea obtine aceasta functie; Megawati l-a ales pe generalul Prabowo Subianto, fost ginere al fostului dictator Suharto, jucator de polo si un populist; iar Kalla l-a ales pe celalalt mare general Wiranto, tot al perioadei Suharo.
O privire de ansamblu asupra posibilitatilor de castig ale candidatilor arata ca fiecare are puncte slabe dar si tari. Megawati a esuat in pozitia ei din opozitie timp de 5 ani in a-si restabili imaginea de politician potent. Intr-un sondaj recent apare cu doar 15% din voturile indonezienilor. Si din negocierile dificile pentru parteneriatul presidential, alianta lor pare departe de a fi numita solida.
Kalla s-a numit un om al actiunii aducand in favoarea sa o multime de misiuni indeplinite in timpul mandatului sau, mai ales economice si ca un om al pacii ce a ajutat la inchierea luptelor separatiste din Aceh in 2005. Cu toate acestea, increderea acordata de cetateni se ridica la numai 2%. Mai mult, partidul sau, Golkar, este profund divizat, mai multe aripi ale partidului sunt ocupate in a-l inlatura pe Kalla de la sefia partidului. Iar partenerul sau nu ii aduce deloc un capital de imagine, ba din contra, mandatul international de arestare pentru rolul sau in violentele din Timorul de Est in 1999 este mai mult inca o responsabilitate decat un punct valoros.
In contrast, Yudhoyono este foarte sus. In sondaje el se ridica la aproximativ 70% si se pare ca reuseste cu succes sa managerizeze crica financiara. Prin alegerea independentului Boediono a trimis un mesaj clar catre partidele islamice cat si intregii populatii ca acum, cand partidul sau este si cel mai puternic din parlament, intentioneaza sa faca toate alegerile de unul singur. Partidul are insa numai 26% din locurile in parlament si va avea totusi nevoie de o coalitie, dar pentru ca numai are doar 8% ca la ultimele alegeri din 2004, el va fi cel care va impune conditiile coalitiei. In momnetul acesta dorinta sa nu este sa castige alegerile ci sa le castige din primul tur. Pietele financiare deja iau in considerare ca el va castiga. Insa surprizele nu pot sa nu intre in calcul deoarece este inca clara experienta de la alegerile parlamentare din aprilie anul curent, cand cu greu se vedea ca locurile candidatilor la prezidentiale vor arata asa.

INVINGATORI SI INVINSI PARTEA A II-A
Yudhoyono este inca intr-o pozitie sigura chiar daca insusi vicepresedintele sau, Jusuf Kalla, liderul partidului secular Golkar. Dar cu rezultatele initiale ce sunt mult mai proase comparativ cu cele de la ultimele alegeri din 2004, cand a castigat cele mai multe voturi in parlament, Kalla incepe sa indrepte o mana slaba si in interiorul si in exteriorul partidului. In 2004, Partidul Golkar a adunat 30% din increderea cetatenilor in anul acesta se pare ca nu vor aduna nici macar pe jumatate. Asta si din cauza personalitatii capeteniei sale, a carei influenta personala nu a facut decat sa traga in jos partidul, comparativ cu Yudhoyono care si-a ridicat partidul de la 8% in 2004 la, poate mai mult de 20% anul acesta. Asa cum este normal, si cum probabil se va intampla si in interiorul PDI-P, Kalla va cadea. Kalla nu este dorit ca si presedinte si pentru ca cei mai multi conducatori ai Indoneziei au fost din Java, si unde locuieste si cea mai mare populatie a tarii 60%,iar el provine din insula Sulawesi. Si se pare ca nici nu va putea sta pe mai departe alaturi de invingatori din moment ce Yudhoyono a anuntat ca isi va alege ca si partener unul "loial si lipsit de interese neclare". Printre randuri presedintele s-a referit la multele afaceri ale lui Kalla si ascesiunea sa politica in asi sustine propriile interese comerciale, cat si zvonul potrivit caruia Kalla ar fi planuit sa il provoace pe Yudhoyono chiar inainte de pregatirea alegerilor legislative. Insasi relatia lor politica a fost una oarecum tensionata, uneori aflandu-se pe pozitii contrare. In timpul campaniei cand Kalla si-a sustinut colegii candidatii la parlamentare, a facut referire la el ca avand o capacitate de a lua decizii dure si rapide, un atac clar la adresa presedintelui cunoscut ca avand raspunsuri vagi, asa cum se intalnea pe vremea dictatorului Suharto. Pe viitor lista celor ce i-ar putea devenii partenerii de guvernare din Partidul Golkar este tot mai scurta, se stie deja ca dupa legislative cele doua partide au plecat din nou impreuna la drum. Lista Partidului Golkar pentru vicepresedinti este ciudata: fostul ministru al Economiei, Aburizal Bakrie, un controversat miliardar, fostul lider al partidului Akbar Tandjung, star media Surya Paloh, purtatorul de cuvant Agung Laksono. Golkar pare ca nu vrea sa lase prea multe optiuni, iar interesele economice prevaleaza in acest partid, restul candidatilor sunt doar nume pe o hartie. Si cum se pare ca vor castiga al doilea mandat pentru inca 5 ani, nu doar interesele economice vor aduce lideri in fata, partidul Golkar are si o aripa miliara foarte puternica ce va continua sa exercite o adanca influenta asupra deciziilor politice la 10 ani de la caderea dictatorismului militar.

INVINGATORI SI INVINSI IN INDONEZIA
Cu presedintele in exercitiu Susilo Bambang Yudhoyono in frunte, Partidul Democratic a stiut ca va castiga cele mai multe locuri in parlament ca mai apoi sa aiba cea mai care greutate de decizie in numirea candidatului la presedentie. Premierul si Partidul Democratic al Luptei, condus de fosta presedinta, Megawati Sukarnoputri, nu au stat insa asa de bine la alegerile legislative de la inceputul lunii aprilie, ceea ce va conduce la destituirea liderului de partid dupa alegerile prezidentiale din iulie. Cu acesta cadere, va fi alungata si ultimul lider din perioada imediar urmatoare lui Sukarno, Megawati este fiica lui.
Pana la 9 mai rezultatele se vor cunoaste in totalitate, insa estimarile arata ca PD va ajunge la cele 20% necesare incat sa poata lansa un candidat. Insa PDI-P si Partidul Golkar se pare ca abia vor atinge 6%, ceea ce inseamna ca vor fi obligate sa semneze tot felul de parteneriate cu partide mai mici pentru a-si atinge procentajul dorit. Temandu-se de rezultatele slabe si de probabilitatea de a aduna o tot mai mare coalitie, greu de multumit si controlat mai tarziu, PDI-P a anuntat deja legaturile cu cele doua partide despre care am mai vorbit ca sunt cele mai curtate, Gerindra al generalului Prabowo Subianto si partidul altui general Wiranto Hanura. Se pare ca cea mai mare provocare nu a fost faptul ca logistic au fost depasiti pentru ca au vrut sa organizeze votul intr-o singura zi pe 17.000 de insule si cu o populatie de aproape 250 de milioane( India organizeaza alegerile in 5 etape!) si din cauza carora s-a inregistrat in unele locuri si fraude de 27%, dar cea mai mare provocare o reprezinta noua coalitie formata Megawati, Geringra si Hanura. Nici legea sau cutuma nu hotaraste cine dintr-o coalitie va fi desemnat ca si candidat, ci partidul care a castigat cele mai multe locuri in parlament. Intre cele 3 in momentul asta, cu rezultatele exit-pollurilor se banuieste ca este partidul lui Megawati. Iar locul de vicepresedinte revine partidului de pe locul doi din coalitie. Insa dupa personalitatile celor 3 este greu de imaginat care dintre ei va ceda, chiar cu rezultatele in fata. Cei doi generali nici macar nu vor sa ia in considerare varianta cu Megawati ca vicepresedinte cand ineficienta sa s-a dovedit in timpul mandatului sau de presedinte, lucru confirmat de oameni de afaceri locali si de analisti( ea crede ca are dreptul divin de a conduce Indonezia, datorita faptului ca tatal sau a adus independenta tarii dupa o dictatura de 30 de ani a lui Suharto). Cei doi insa se lovesc de cifrele partidelor lor, care impreuna nu fac cat asteapta Megawati si anume 14 %. Este greu de crezut ca Megawati se va da la o parte, chiar daca va stii ca pierde in fata celui cu care nu se intelege, presedintele Yudhoyono.
Daca se pot anticipa castigatorii, marea intrebare este ce se va intampla cu opozitia-Megawati, care si-a castigat la un momendat popularitatea din contracararea conducerii cu mana de fier a lui Suharto, se aliaza acum cu doi dintre genenali de top din timpul dictaturii, acuzati in Indonezia si de catre ONU de crime impotriva umanitatii in 1999 in Timorul de Est ceea ce a si dus la ruperea regiunii de tara. Acest mariaj de convenienta ar putea sa o coste voturi printre aliati mai ales printre cei care isi amintesc promisiunile ei anterioare pentru reforme democratice.

INDONEZIA - Candidatii

Diferenta intre programele ideologice ale partidelor este foarte subtire, cum ar fi deviza Golkar "prosperitate si nationalism", iar a principalului partid islamist( adica opozitie fata de Golkar) mesajul electoral este "prosperitate si justitie" -reforma comunitatii musulmane. Partidul Democratic considera ca va fi lider pentru inca cel putin 10 ani datorita popularitatiile presedintelui. Partidul National Democratic si al Luptei al lui Megawati are o platforma unde este impotriva privatizarii, dar vrea legi mai bune pentru muncitori, insa nu are un manifest apropiat unei personalitatii care sa traga partidul, dar stilul mandatului fostului presedinte la distanta, nu o mai recomanda. Alte doua partide sunt doar motoare care pun in miscare ambitiile presedintelui si care vin de pe vremea fostului dictator, bineinteles tot generali. Wiranto, un lider al armatei implicat in violentele care au acompaniat caderea Timorului de Est in 1999 conduce Partidul Hanura. Prabowo Subianto un fost sef al

fortelor speciale, cere a plecat in exil dupa ce a fost declarat implicat in rapirile politice din 1998, conduce Partidul Gerindra. Dintre cele doua, Gerinda a facut cea mai mare valva. Finantat de miliardarul sau frate, Prabowo a investit in reclame televizate, iar pentru membrii, asigurari de viata premium in valoare de 200 $ ceea ce pentru muti inseamna o avere. Mesajul sau populist i-a adus 13 milioane de membrii insa nevoia sa nu s-a transformat in voturi, asa cum indica sondajele.

INDONEZIA - Probleme survenite in ultimii 5 ani.
O reforma cu adevarat de succes a fost descentralizarea radicala, dar care a dus la mari cheltuieli in sectorul public si la puterea autoritatilor locale divizata. Reforma de la centru se intoarce cu efecte negative asupra partidelor locale. In aceeasi idee s-a introdus si un nou sistem de contabilizare ceea ce a mai tinut in frau inca galopanta coruptie. Iar asta a dus la prinderea unor pesti mai mari, printre care socrul presedintelui, guvernatorul Bancii Centrale, unul din marii suspecti de coruptie, la fel ca si multi memebri ai parlamentului, ceea ce a facut un judecator sa intrebe daca toate legile discutate au fost spalate in bani!
Persistenta cu care coruptia s-a imprastiat peste tot dupa plecarea cleptomanului Suharto, este doar unul dintre norii de deasupra noi si vibrante democratii a Indoneziei. Un altul este inca prezenta dominanta a figurilor din vremea fostului dictator. Toti cei avizi acum de putere sunt supravietuitorii acelei epoci, chiar si fostul presedinte Megawati este o relicva a fostului regim. In aceasta lumina, revolutia reformatoare pare mai degraba o manevra tactica pentru a ajuta vechea elita Jakarta in a se agata la putere. Dar optimistii spera ca abia la alegerile din 2014 vor avea o noua generatie de lideri. Cum ar fi Eva Sundari membra a partidului lui Megawati, pe care insa indonezieni nu sunt gata sa o aleaga, un tanar asa cum s-a intamplat in SUA cu Barack Obama.
Absenta dezbaterilor politice din timpul campaniei este descurajatoare avand in vedere progresele democratice din ultimii ani. Insa acesta absenta are un raspuns: indiferenta in crestere fata de politca. Procentajul pentru "partidul in alb" - tradus printre indonezieni prin lipsa de la vot sau chiar boicotul - a fost dupa Suharto in 1999 de 8%, ca in 2004 sa atinga un nivel de 25%, iar pentru anul acesta este asteptat un procent si mai mare.
Numarul de oamenii care se simt nereprezentati in parlament este tot mai mare din cauza noi legi electorale care cere un procent de 2,5% pentru a intra in parlament ceea ce va duce la situatia ca 20-30% din voturi sa fie ignorate. Insa cei care apara noul sistemul spun ca in timp acest lucru va duce la un numar mai mic de partide si deci un numar mai mic de ideologii, curente si directii. Dar pentru moment reprezentantii din capitala nu inteleg nevoiele celor din provincii, mai ales cele indepartate ca Papua, ale caror voturi se indreapta catre partidele locale. Noul sistem mai cuprinde si votul uninominal si nu pe liste ca pana acum. Ceea ce ar putea duce la situatia cand candidatii pentru presedentie sa fie alesi de popor insa pentru ca partidul din spatele lor sa nu ia cele 2,5% sa fie unul din multele motive pentru care s-ar produce consternare si chiar lupte de strada.

INDONEZIA - Probleme legate de vot.
Multi oameni inca nu stiu cum trebuie sa voteze pentru ca atat metoda perforarii cat si cea a bifarii sunt in vigoarea. Buletinul de vot are marimea unui prosop, o atat de mare lista au de parcurs. Pana la 1 aprilie software-ul care a transmis rezultatele voturilor nu era inca instalat. Aproape 6 milioane de buletine de vot au fost declarate invalide si inca multe sectii nu le primisera. Spre deosebire de India, un alt stat care trebuie sa echilibreze milioane de alegatori, Indonezia inca nu poate organiza in aceeasi zi alegerile, unele districte crestine urmand sa voteze cateva zile mai tarziu. Cea mai importanta intrebare se ridica asupra numelor de pe lista pentru ca atunci cand au avut loc alegeri administrative s-a iscat un mare scandal legat de alegerile din Java de Est unde mai mult de un sfert din numele de pe lista erau duplicate sau chiar inventate. Ofiterul de politie care a facut descoperirea a fost destituit 3 luni mai tarziu, iar ancheta inchisa dand impresia unei musamalizari. Daca s-a incercat o manipulare a alegerilor din Java de Est - reusita dovedeste ca si la nivel national s-ar putea macar sa se incerce - nu este atat de important pe cat atentia atrasa asupra slabiciunii si incompetentei de a avea alegerii cu adevarat libere. Acesta a fost o parte a scandalului de coruptie din 2004 care a dus totusi si la inchiderea unor comisionari responsabili cu buna desfasurare a alegerilor. Urmarile acestui scandal au dus ca la scrutinul de acum bugetul comisiei sa se micsoreze considerabil.
Cu atat de multe probleme, s-a pus in discutie amanarea votului, dar candidatii nu isi permit o campanie atat de lunga si noul sistem cu alegeri anticipate a produs o si mai mare frictiune intre partide.

INDONEZIA - Situatia economica.
Toti banii pe care candidatii i-au aruncat in lupta electorala au fost de folos in timpurile acestea de criza. Exportul care a avut de suferit de pe urma cererii slabe a produselor sale traditionale, carbunele si uleiul de palmier, si a scaderii valorii monedei nationale, rupia. Banca Centrala astepta un declin economic de 25-28% pentru anul 2009. Iar expertii economistii se pregatesc de o crestere economica de 3% in scadere de la 6,1% in 2008. Aceste previziuni sunt departe de problema financiara intampinata de Indonezia in 1998 cand declinul economic a fost de 13,1%. In ultimele luni rupia a scazut insa nu dramatic, guvernul a pregatit totusi discutii despre eventuale imprumuri cu mai multe banci multilaterale cat si cu alte tari, cum ar fi China de la care va lua 15 miliarde de dolari. Guvernul va stimula economia cu 6 miliarde de dolari adica 1,4% din PIB. Acesti bani vor proveni din scutiri de taxe dintre care doar 17% vor merge catre infrastructura si ajutorarea saracilor. In parte, asta demonstreaza incapacitatea guvernului pentru ca este o nevoie disperata pentru o infrastructura mai dezvoltata, dar aruncand banii in aceasta directie este un mod ineficient de a genera activitate economica. Daca s-ar fi reusit asta nu s-ar fi ajuns la dezastrul petrecut pe 27 martie anul curent cand barajul de la marginea capitalei nu s-ar fi rupt si in cateva minute 2 milioane de metri cubi de apa nu ar fi intrat in suburbia Cirendeu, nu ar fi distrus mai mult de 300 de case, o scoala, un intreg campus scoalar, nu s-ar fi gasit in noroi aproape 100 de cadavre. Localnicii spun ca digul fusese construit de catre colonistii olandezi in 1933 si chiar de anul trecut incepusera sa se vada fisuri insa nu se facuse nimic. Dezastrul a fost amplificat si de casele ilegale construite langa dig.
Multe proiecte asteapta sa le fie puse in practica reparatiile urgente, altele noi asteapta sa fie construite, acesta este efectul descentralizarii: autoritatiile locale sunt inapte sa gestioneze fondurile pentru a incepe proiectele. Coruptia din administratie care a permis constructia de locuinte in locuri inadecvate nu a reusit sa miste lucrurile si in repararea barajului. Probabil ca cei care nu au facut nimic stiind pericolul, unii ajutand la evacuarea sinistratilor, au fost prinsi in capcana saraciei!!!
Se pare insa ca oamenii nu il invinuiesc pe Yudhoyono, asa cum reiese din sondaje, ba chiar este vazut ca un om decent care se lupta din greu cu calamitatiile venite de la D-zeu - tsunami-ul din 2004. In lupta sa impotriva coruptiei a fost vazut ca avand succes din moment ce a dat oamenilor banii anul trecut pentru a compensa pretul la combustibil in continua crestere, banii ce au fost consideratii a provenii din stoparea fenomenului de coruptie. Asa ca 19 milioane de familii au primit 100.000 de rupia pe luna.
Daca Yudhoyono este criticat pentru ceva este pentru ca este sovaitor si promite fara a-si sustine vorbele cu fapte. Insa nu o vina atat de mare in incercarea de supravietuire a democratiei. Un mai mare pericol pentru el cat si pentru democratie este un rezultat slab la alegeri, si asta nu de dragul lui, ci pentru ca intreaga campanie sa se termine cu un scrutin onest ar demonstra lectia de democratie invata de indonezieni.

PARTEA A IV-A
In cea mai mare tara musulmana( 90% din populatie ceea ce in Indonezia inseamna 240 de milioane) politica islamica nu este nicidecum extremista. Autoritatiile indoneziene s-au descurcat bine in procesul de prindere a filierei al-Qaeda responsabila cu bombardarea din Bali din 2002. Ortodoxismul islamic - unde femeile poarta capul acoperit- este mai vizibil decat era acum zeci de ani. Spre exemplu, la ultimele alegeri 40% din voturi s-au indreptat catre partide islamiste. Insa in cei 5 ani nu au promovat decat doua legi: una pentru interzicerea pornografiei, care s-ar fi vrut mai mult a fi impotriva dansurilor traditionale (unde barbatii se imbraca in femei sau in timpul dansului se expun partile ale corpului a fi considerate intime); iar cealalta lege era pentru a ferii musulmanii de secta Ahmadiyah. La un moment dat a existat o ingrijorare a tolerantei pentru crime ale "vigilentilor islamisti". Dar in ciuda intrebarilor ridicate de nationalisti ca extremistii au acaparat Indonezia pe ascuns, in tara pare a nu se fi strecurat fundamentalismul.
Zeci de partide islamice au aparut in perioada imediat urmatoare caderi dictatorului Suharto, multe au disparut. Ca sa poata castiga au fost nevoite sa prezinte fie o imagine de vechime, fie sa intre in coalitii cu partide realmente seculare. Sondajele au aratat un suport micsorat pentru reguli bazate pe sharia-traditie- pe care administratiile locale au introdus-o.
Unul dintre partidele aparute imediat dupa caderea lui Suharto, Partidul Justitiei Prospere, care la ultimele alegeri a intrat in parlament avand 7% si in coalitia de guvernamant, se pare ca la aceste alegeri nu va mai reusi aceeasi performanta pentru ca a reprezenta un partid islamist in Indonezia a insemnat mai mult un activism politic decat unul religios. Cea ce este atat de strain de alte state predominant islamiste. Cu o populatie larg majoritar musulmana, partidele ce ar trebui sa le reprezinte interesele, se lupta sa castige voturile nationalistilor.

PARTEA A III-A
La 5 ani de la ultimele alegeri, pe 9 aprile urmeaza cele legislative ca doar in cateva luni 171 de milioane de indonezieni sa isi aleaga un nou presedinte. Dupa complexitatea logistica si scara larga la care se intind aceste alegeri, Indonezia se afla pe locul 2 dupa India. Partidele sau coalitiile vor trebuie sa castige 112 mandate adica 25% din voturile valabil exprimate pentru a fi eligibile in a desemna un candidat pentru puternicul post de presedinte.
Noul parlament va fi dominat de 3 partide, comparativ cu alegerile din 2004 cand cea mai mare parte a fost ocupata pe primul loc de multitudinea de partide nationale, pe locul 2 de secularul partid Golkar al fostului dictator Suharto si pe locul 3 cel al presedintelui predecesor Megawati, mostenitorul miscarii de independenta si rivalul lui Suharto, Sukarno. La 5 ani situatia este diferita: cu o mare diferenta fata de locul 2 se afla Partidul Democratic al presedintelui in exercitiu, partid care la ultimele alegeri a avut doar 7%; pe locurile urmatoare la mica diferenta intre ele, se afla in ordine, partidul Golkar condus de vice-presedintele Yosuf Kalla si partidul fostului presedinte Megawati.
Daca Yudhoyono si Kalla raman in coalitie vor fi greu de invins, insa Kalla deja a anuntat ca vrea sa candideze fortand o alianta cu partidul lui Megawati ceea ce il va lasa pe Yudhoyono sa formeze coalitii cu partide mici in special islamiste.
Intr-o tara cu o istorie a violentei, campania a fost foarte pasnica si chiar sustinuta de umor, la fel ca si in 2004. Cu o exceptie in Aceh unde in 2005 s-a ajuns la o autonomie locala la ale caror prime alegeri legislative s-au inregistrat crime misterioase ale unor insugenti si unde inca armata se implica. In regiunile mai turbulente ca Papua si Maluku demonstratii ale separatistilor au fost reprimate de armata; 4 jurnalisti olandezi au fost retinuti pentru scurt timp deoarece au scris despre acest subiect. Armata a fost acuzata de abuzuri in Papua asa cum s-au intamplat si in Timorul de Est si Aceh.
Armata nu mai are de 11 ani functia de a conduce tara ramanand doar cu functia de a o apara. De cand a fost partial impartita, armata a devenit o imensa afacere asigurand destule locuri in parlament asa incat sa nu isi piarda privilegiile. Nu doar serveste militari din birourile politice, dar si 410.000 de membrii ai armatei nici macar nu sunt nevoiti sa voteze. 6 din candidatii la prezidentiale sunt generali pensionati, inclusiv Yudhoyono. Dar cei mai multi indonezieni se asteapta ca armata sa ramana neutra.

PARTEA A II-A
Partidul Democratic pe care Yudhoyono il conduce a fost creat in 2001 la initiativa sustinatorilor sai. Insa Partidul National Democratic a fost cel care a adus subiectul ca Yudhoyono ca devina canditat la alegerile din 2004. Amandoua partidele au inceput sa il sustina in pregatirile pentru campanie, dar pentru ca el nu si-a dat demisia ca ministru( asa cum trebuie sa faca, potrivit Constitutie orice candidat, cu exceptia presedintelui si vice-presedintelui in exercitiu), Partidul National Democtratic s-a retras, ramanand doar Partidul Democratic.
Diversiune sau nu in martie 2004 Yudhoyono a anuntat public ca el a fost exclus din deciziile politice. Au urmat diverse incercari de a afla ce se intampla din partea presedintelui, insa in cateva zile fostul general si-a anuntat demisia si totodata candidatura pentru prezidentiale. Popularitatea sa a cresut vertiginos mai ales ca era perceput ca rivalul care urma sa piarda. La alegerile legislative Partidul Democrat a castigat 7,5% intrand in Parlament. In campania sa a fost sustinut de Partidul Golkar( cel mai mare si cel care a condus in perioada presedintelui Suharto), de Partidul Semilunei, Partidul Reformist, Partidul Justitiei si Unitatii. El a sustinut cresterea economica cu cel putin 7%, revenirea intreprinderilor mici si mijlocii, garantii pentru credite, imbunatatirea legilor muncii si eradicarea coruptiei incepand cu clasa de sus. In timpul campaniei a fost de departe cel mai bun orator capatand o reputatie de intelectual si bun comunicator. In iulie 2004 a castigat alegerile prezidentiale cu 33%, dar pentru ca este ceruta o pondere mai mare de 50% a trecut in turul 2 alaturi de presedintele in exercitiu Megawati. In noua runda Yudhoyono a fost parasit de Partidul Golkar alaturandui-se totusi Partidul Trezirii Nationale, Partidul Justitie si Partidul National Mandatat. La alegerile din septembrie a castigat cu 60,87% fiind inaugurat ca cel de-al 4-lea presedinte de la independenta si primul ales prin vot popular.

INDONEZIA
Am decis sa ma ocup de acest subiect cu mica relevanta pentru europeni, doar pentru ca au alegeri legislative in curand si pentru ca este al patrulea stat din lume dupa numarul de locuitori.
Interesant pentru noi este cum un spatiu atat de mic aduna o pupulatie atat de numeroasa si cum de statele est si sud-est asiatice ce s-au format prin separarea de altele mai mari si mai puternice numara azi cea mai mare densitate de pe glob( exemplu: Bangladesh-separat de India si Taiwan-separat de China).
Este un stat arhipelag, cu aproximativ 18. 000 de insule, independent de peste 60 de ani. Presedintele actual este Susilo Bambang Yudhoyono, fost general al armatei. De fapt multe state ale zonei au fost sau sunt conduse de fosti generali.
In 1976 a fost trimis in zona Timorul de Est ce inca nu facea part din Indonezia. Ca multi alti ofiteri a fost acuzat de crime de razboi, niciodata insa judecat. Trecerea lui de la cariera militara la cea politica a fost realizata in perioada 1997 atunci cand un alt presedinte, Suharto a fost fortat sa demisioneze. Yudhoyono si alti generali pro-reformisti ai armatei au condus discutiile cu liderii musulmani ai opozitiei. Pentru ca Indonezia intra intr-o era a reformei si pentru ca armata era asociata cu presedintele demisionar, a intrat intr-un declin. Insa Yudhoyono, militar educat de multe ori in SUA avand chiar si un master in Business Administration la o universitate americana de prestigiu, a stiut sa nu piarda mizand pe puternicul sentiment reformist al vremii si grija armatei pentru securitate si stabilitate.
In 1999 devine Ministrul Minelor si Energiei in cabinetul presedintelui Abdurrahman Wahid, cu toate ca fusese propus ca sef al Armatei. Cariera militara si-o inchiei ca Locotenent General, in 2000 devine General de Onoare. In 2000 a fost propus ca Prim-Ministru, insa va fi avansat doar ca Ministrul Afacerilor Politice si Securitate, unde ideea de baza a sa a fost sa scoata armata din politica, idee avuta inca din perioada cand inca era un militar. Yudhoyono a fost trimisul special al presedintelui Wahid sa negocieze cu familia Suharto sa inapoieze statului baniii obtinuti din fapte de coruptie, demers fara succes.
In 2001 Yudhoyono a fost numit presedintele celulei de criza instaurata de Wahid, ceea ce a ridicat perceptia a fi unul din oamenii presedintelui, insa cand Wahid a decretat stare de urgenta iar Yudhoyono a refuzat fiind concediat, acest lucru i-a oferit o noua reputatie de liberal, lasandu-l pe Wahid in incapacitate fizica de a actiona iar el fiind perceput ca figura dominanta din guvernul ce urma sa cada. In iulie Wahid a fost inlocuit cu vice-presedintele sau Megawati Sukarnoputri. Yudhoyono se propune vice-presedinte insa va fi ales un altul.
Ii va reveni fostul minister al Afacerilor Politice si Securitate. In octombrie 2002 dupa explozia din Bali porneste o vanatoarea a celor responsabili ceea ce il face cunoscut in tara si in strainatate ca un politician serios in lupta contra terorismului. In 2003 la propunera lui, Megawati instaureaza "legea martiala"( armata preia controlul absolut) in regiunea Aceh acolo unde GAM( Miscarea de Eliberare a Provinciei Aceh) o grupare separatista incerca de mult timp sa preai controlul regiunii.