CASE REGALE - SPANIA
FELIPE
S-a nascut la 30 ianuarie 1968 in Madrid ca al treilea copil al cuplului regal si ultimul, el fiind mostenitorul la tronul Spaniei. El Va merge la o scoala normal, la liceu va merge in Ontario, Canada, iar mai departe va reveni la Madrid pentru Univestitatea Autonomous de unde va obtine o diploma in drept, (diploma sa va disputa cateva controverse in presa pentru cativa ani). Studiile vor fi completate cu ceva cursuri economice si un master in servicii internationale la Universitatea Georgetown, SUA, unde il va avea coleg pe varul sau din Grecia printul Pavlos. Isi incepe indatoririle de viitor rege prin numeroase activitati oficiale din diferite sectoare si aspecte ale vietii publice spaniole. Din 1995 incepe vizita in teritoriile autonome spaniole pentru o mai buna intelegere si contact cu cei din regiunile respective si are intalniri cu comunitatile locale. Permanent se intalneste cu representatii celor mai importante institutii si mai ales cu cei ce se ocupa de constitutie. Sustine dicursuri publice si private despre treburile interne, dar si internationale. Atunci cand tatal sau nu poate participa, Felipe prezideaza prezentarea anuala a Armatei si participa la exercitii militare. A vizitat multe state din Europa, lumea araba, Asia Indepartata, Australia si Africa de Nord in ideea de a juca un rol activ in promovarea intereselor economice si comerciale, ale limbii si culturii sale, la fel ca si la diverse targuri interationale cu specific. Din 1996, Felipe reprezinta Spania la ceremoniile de investitura a diferiti presedinti din America Latina.
La 1,97cm inaltime este membru al echipei olimpice de navigatori a Spaniei la Jocurile Olimpice - Barcelona din 1992, termina pe locul 6 ceea ce readuce pe pozitii echipa Spaniei.
De-a lungul timpului, numele sau a fost asociat cu diferite femei, doar doua parand a fi convingatoare, o domnisoara de vita nobila, dar cu 3 ani mai mare ca Felipe ceea ce nu a fost vazut ca un lucru potrivit de catre casa regala, iar cea de-a doua un model norvegian ce a pozat si nud in cariera sa, la fel de neplacut pentru casa regala cat si pentru spanioli. Relatia cu Letizia Ortiz, o jurnalista cu premii in televiziune si lucrand pentru CNN, nu a ridicat nici un fel de intrebare pana in 2003 cand cuplul a anuntat logodna oficial. In ciuda faptului ca fusese casatorita, doar civil, si divortata, publicul a acceptat-o pe Letizia pentru ca reprezinta femeia moderna, independenta, educata si implinita profesional. S-au casatorit pe 22 mai 2004 in Madrid la 36 de ani, cu invitati din diferite case regale ale Europei si cu 25 de milioane de telespectatori din moment ce nunta lor a fost prezentata live. Cuplul are 2 copii, fete, prin nasterea celei dintai, Leonor, s-a cerut abolirea Constitutiei din 1978 prin care la tron nu puteau veni decat monstenitori barbati.
Dupa atentatul din 11 martie 2004 din Madrid, Felipe si surorile sale, Elena si Cristina, au fost primii membrii ai casei regale spnaniole care a participat vreodata la un protest public. Este presedinte de onoare a diferite asociatii si fundatii cu specific finaciar, economic, dezvoltare sociala din Spania si tarile iberico-americane si membru al asociatiei de jurnalisti europeni, titlu dat unor adevarate abilitati de comunicare. Dar cea mai importanta este fundatia Printilor de Asturias, in care decerneaza anual premiile de mare prestigiu international.
Pe langa toate aceste activitati, Felipe are timp si pentru munca de voluntariat in proiecte de dezvoltare, mediu, universitar, integrarea tinerilor in afaceri, realtii intre diferite cercuri de business si societate si comunicare sociala. In 2001 cand ONU a declarat anul acela anul muncii voluntare, Secretarul General al ONU de atunci, Kofi Annan, l-a numit pe Felipe "Persoana Eminenta" asa ca a putut contribui la nivel interanational in atragerea catre munca voluntara.
Cand Felipe ca deveni rege el va fi Philip al al VI-lea al Spaniei.

CASE REGALE

JUAN CARLOS I

S-a nascut la 5 ianuarie 1938 la Roma si este regele in exercitiu al Spaniei. Pe 22 noiembrie 1975, la doua zile dupa moartea lui Franco, el intra in posesia tronului in acord cu legea pe care o promulgase generalul. Tronul Spaniei a fost vacant pentru 30 de ani pana in 1969 cand Franco l-a numit pe Juan Carlos urmatorul conducator, el trecand cu succes tranzitia de la dictatorism la democratie parlamentara. Alegerile din 2000 au aratat ca este cu larga majoritate iubit de popor. In 2008 a fost considerat cel mai popular lider din tarile iberico-americane.

Tineretea lui a fost dictata de problemele politice ale tatalui sau si ale generalului Franco. S-a mutat in Spania cand avea 10 ani pentru a primi o educatie spaniola asta dupa ce tatal sau l-a obligat pe Franco sa accepte asta. Studiile sale s-au incheiat la 19 ani cand a terminat Academia Miliatara din Zaragoza. Un an mai devreme fratele sau mai mic a murit intr-un accident cu arma provocat de el. Cariera

sa militara se incheie 4 ani mai tarziu dupa ce trece prin scolii militare navale si aerine dupa care se va ocupa exclusiv de treburile politice. Din cauza nehotararii gen. Franco in legatura cu cine ii va succede la conducerea tarii, balanta inclinand fie spre tatal sau, mostenitorul de drept si varului sau, Alfonso, fiul lui Jaime, care se casatorise cu fiica generalului, el fiind un francois infocat, Juan Carlos a decis sa foloseasca mai mult numele de Carlos pentru a atrage si bransa carlista din familia Bourbon. Totusi in 1969 Franco hotaraste ca printul Juan Carlos era cea ma buna alegere si va fi numit mostenitor la tron dupa moartea sa. Relatia celor doi a fost una destul de buna tanarul print cerand de multe ori sfatul generalului. Public el a sprijinit regimul lui Franco insa, in timp, Juan Carlos a inceput a se intalnii cu lideri ai opozitiei sau cei din exil pentru a aduce reforme liberale, chiar si cu tatal sau a inceput o colaborare in acest sens. Generalul Franco a negat orice implicarii ale tanarului print in miscarile de destabilizare ale regimului sau. In anul 1975, sanatatea lui Fanco a inceput sa dea semne de batranete ce a dus la numirea printului ca rege, pe 27 noimbrie 1975 avea sa aiba loc ceremonia de incoronare.

Foarte repede el a instituit reformele, in ciuda opozitiei fascistilor si monarhistilor, in special in armata. ca prim-ministru a fost numit un lider din partidul lui Franco. Avand o politica de stanga a sprijinit partidele de curand formate, printre care si cel al lui Javier Solana. Si aripa stanga

a sprijinit monarhia in special Partidul Comunist pe care a fost obligat sa il

legalizeze, in ciuda opozitiei enormei aripi drepte in timpul Razboiului Rece.

Pe 15 iunie 1977 Spania a avut pentru prima oara, dupa Franco, alegeri libere si democratice. In 1978 a fost promulgata o noua Constitutie in care Juan Carlos era declarat ca fiind indrept la tronul Spaniei, si limbajul folosit il prezenta ca sef al statului si nu doar ca mostenitor lasat de Franco. Dupa referendumul de pe 6 decembrie Constitutia a trecut si a fost ratificatade de Cortes, parlamentul spaniol. Chiar daca a devenit rege imediat ce Franco a murit, abia dupa de pe 14 mai 1977 tatal sau a semnat un act in care il recunoaste ca singur cap al familiei regale spaniole transferand catre el intrega mostenire ce decurge din acest fapt, a putut fi recunoscut de facto si de jure regele in drept. Sub Constitutia din 1978 el este rege insa nu conduce tara. Reformele din acei ani au atras animozitati considerabile din partea armatei - aripa dreapta - care s-au concretizat in lovitura militara la adresa parlamentului din februarie 1981. Acest incident s-a finalizat, intr-o versiune oficiala si larg acceptata, prin implicarea publica si televizata a regelui in a cere suport pentru guvern. Cu cateva ore inainte de discursul sau, a sunat cativa liderii ai armatei sa-i instiinteze ca nu este de acord cu lovitura lor si ca obligatia lor este de a apara guvernul. Comentatori si biografi ai regelui se indoiesc ca el ar fi avut vreo implicatie in aceasta lovitura, ci mai degraba ca ea ar fi fost pusa la cale pentru a neutraliza riscul unei adevarate lovituri de stat pusa la cale de armata, pentru a modera cererile stangii reformatoare si pentru a creste popularitatea regelui. Inainte de acest eveniment, nu era un monarh atat de apreciat printre ceilalti lideri din Spania, chiar Partidul Comunist a spus depre el ca va cadea impreuna cu toate ramasitele regimului francoist, nu numai ca nu a fost asa insa dupa ce a reusit sa manevreze atat de reusit incercarea unei lovituri de stat in 1981, suportul, cel putin public, printre democrati si aripa stanga, a crescut considerabil. Nici un eveniment nu a mai patat imaginea casei regale pana in 2007 cand in Catalonia portretul sau a fost ars in public de un grup mic de protestatari care voiau reinstaurarea republicii. In iulie 2000 a fost aproape victima unei asasinarii, persoana care incercase cu ceva timp in urma sa il asasineze si pe Papa Ioan Paul al II-lea.

Alegerea prin vot in1982 a liderul unui partid de stanga pe care el l-a sustinut in legalizarea partidului, a marcat sfarsitul implicarii in politica a lui Juan Carlos. Felipe Gonzales a guvernat mai mult de 10 ani si administratia sa a ajutat la atingerea tintelor democratice si de securitate. Astazi regele exercita o putere mica in stat, dar este privit ca un simblol al unitatii in Spania. Sub aceasta constitutie are imunitate in privinta indatoririlor oficiale, asta si pentru ca fiecare act al sau trebuie sa fie semnat de oficialitati ceea ce il face pe cel ce a semnat vinovat in orice caz. Ofensele aduse Casei Regale sunt judecate de Codul Penal, existand un astfel de caz aplicat in special bascilor ce lupta pentru separarea de Spania.

Iesirile sale publice mai sunt in Ajunul Craciunului pentru discursul sau traditional. Este comandantul sef al armatee. Are inca dreptul sa iasa public sa sustina discursuri politice, asa cum a facut-o in 1991 in problema situatiei din Gibraltar in contradictie cu ONU. In 1979 a instutuit o "ruta culturala" intre Spania si tarile din America Latina, in special pentru sudenti. In 1987 a devenit primul rege spaniol ce a vizitat vreodata posesiunea spaniola Puerto Rico. Calatoreste in toata Spania si in toata lumea pentru a-si reprezenta tara. Prietenia sa apropiata cu Hassan al II-lea din Maroc a avut de suferit, la fel relatia cu Venezuela cand la summitul iberico-american a intrerupt discursul lui Hugo Chavez asta dupa ce Chavez a declarat ca un fost prim-ministru spaniol este un fascist si a intrerupt discursul premierului in vigoare in timp ce il apara pe predecesorul sau. Un alt incident a fost cand regele

a parasit o discutie pentru presedintele Daniel Ortega al Nicaraguei s-a plans ca Spania ca a intervenit in alegerile din tara sa si din cauza catorva companii energetice ce opereaza in Nicaragua. Acesta a fost un incident diplomatic fara precedent si un rar moment in care regele si-a manifestat furia.

Juan Carlos se va casatori la Atena la 24 de ani cu printesa Sophia de Grecia si Danemarca, fiica regelui Paul. S-a convertit de la religia ortodoxa de rit grecesc la cea romano-catolica pentru a putea devenii regina Spaniei. Au impreuna 3 copii: Elena, Cristina si Felipe.

In 1972 Juan Carlos participa la Jocurile Olimpice la cursa Dragon a navigatorilor, insa nu a luat nici o medalie. Oricum in vacantele de vara, familia regala se intalneste la resedinta privata din Palma de Mallorca pentru intreceri pe mare, Juan Carlos detine cateva yachturi Bribon. In timpul iernii merg in Pirieni unde ocazional regele se alege cu cate un picior rupt. Vanatorile nu lipsesc, in special cele de ursi, in 2004 ridicand proteste ale ecologistilor dupa ce a omorat 9 ursi dintre care unul era o femela insarcinata in Romania. In 2006 a omorat accidental un gonaci beat din Rusia intr-o excursie privata de vanatoare, incident negat de Casa Regala. Juan Carlos mai detine si o diploma de operator radio amator si are o pasiune si pentru motociclete el fiind vazut deseori singur cutreierend strazile Spaniei.

JUAN
Republica a II-a a fost instaurata in Spania imediat ce regele Alfonso al XIII-lea a plecat din proprie initiativa in exil, adica pe 14 aprilie 1931, pana la 20 noiembrie 1975 cand a fost reinstaurata monarhia, intre timp pe la conducerea tarii s-au perindat dictatori republicani sau nationalisti. Ultimul dintre ei, Francisco Franco, a cerut ca la moartea lui sa se reinstaureze monarhia, el neavand mostenitori ce ar fi putut succede la conducere, doar o singura fiica, aceasta casatorita cu unul din nepotii regelui Alfonso al XIII-lea. Nu insa acesta va urma la guvernarea Spaniei dupa socrul sau, ci cel ce era in drept sa succeada, Juan, cel de-al treilea fiu al regelui, pentru ca primii doi renuntasera unilateral la dreptul la succesiune prin casatoria cu persoane ce nu erau de rang regal. Inca din 1947 Franco a proclamat reintoarcerea la conducerea Spaniei a Bourbonilor insa nu l-a acceptat pe cel indrept sa vina Juan si a hotarat ca abia la moartea sa, sa vina pe tron fiul sau, Juan Carlos.
Juan s-a nascut la 20 iunie 1913 in Palatul San Ildefenso si moare pe 1 aprilie 1993, a fost cel de-al cincilea copil al familiei regale. Nu a fost niciodata incoronat ca rege insa el ar fi trebuit sa fie Juan al III-lea, va primi insa titlul de Print de Asturias, rezervat mostenitorilor la tron. Cariera lui a fost una militara in marina. Si-a intalnit viitoarea sotie la petrecerea tinuta de regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei, petrecerea de dinaintea casatoriei surorii sale mai mari Beatriz. S-au casatorit pe cand el avea 22 de ani la Roma, iar numele ei era Printesa Maria Mercedes de Bourbon si Cele Doua Sicilii. Au avut 4 copii: Pilar, Juan Carlos, Margarita si Alfonso. Au trait la Cannes si la Roma, iar cand a inceput cel de-al doilea razboi mondial, s-au mutat in Loussane, Elvetia cu mama sa regina Victoria Eugenie, dupa razboi s-au mutat in Estoril, Portugalia.
Din 1933 el este numit succesor la tron dupa ce primii doi fratii ai sai, Alfonso si Jaime, reunuta amandoi in acelasi an. In 1936 tatal sau il trimite in Spania sa participe la razboilul civil ce dus la rasturnarea guvernarii republicane, dar va urma ce a generalului Franco, nationalista. El nu reuseste nici macar sa intre in tara, la granita cu Franta este arestat. Cu toate ca 11 ani mai tarziu Franco proclama in Spania monarhie din nou, ii este teama ca Juan ar putea fi prea liberal si tara ar cadea din nou pe mana fascistilor. Asa ca la 22 de ani dupa ce Spania a fost declarata monarhie inca era condusa tot de un presedinte, generalul Franco decide ca la moartea sa, sa nu succeada Juan ci fiul sau Juan Carlos. Oricum relatia intre cei doi nu a fost una buna existand adeseori ingurii din ambele parti.
Formal, in 1977 Juan renunta la tron la 46 de ani de cand Spania fusese declarata republica, la 8 ani de cand Franco a fost deposedat si la 2 ani dupa ce fiul sau devine regele Juan Carlos. A fost ingropat ca regele Juan al III-lea cu onoruri de rege in Escorial, langa Madrid. Sotia sa a mai trait inca 7 ani de la moartea sa.

Alfonso al XIII-lea
Nascut la Madrid la 17 mai 1886 - moare la Roma la 28 februarie 1941. A fost declarat rege la nastere si a domnit intre 1886 si 1931. Mama sa, regina Maria-Cristina a fost numita regenta pana cand el a implinat varsta majoratului( 16 ani).
Domnia sa a inceput bine insa nu s-a sfarsit la fel. Ziarul francez Figaro il numea pe noul, tanar rege "cel mai fericit si iubit rege de pe pamant". In saptamana cand a implinit varsta de 16 ani si urma sa fie incoronat, a fost marcata de festivitati, baluri si receptii pe tot intinsul tarii. Dar in timpul domniei sale, Spania a pierdut si ultimele colonii din America( Cuba si Puerto Rico) si insulele Filipine, dupa multe razboie totusi nu si teritoriile din Maroc. A fost martor al "generatiei 1927"-(grup de poeti ce doreau un dictator) si a indurat perioada de dictatoriat a lui Miguel Primo de Rivera care l-a constat si tronul.
In timpul primului razboi mondial, din cauza relatiilor sale de familie cu ambele parti, Spania a ramas neutra. Insa a gazduit prizonieri de razboi ceea ce a legat reteua militara si diplomatica a Spaniei de fronturile de razboi.
A fost un promotor al turismului in Spania, la nunta sa a fost construit Hotelul Palace din Madrid pentru a putea gazdui numerosii sai invitati. La fel a procedat si cu vechi cladiri istorice pe care le-a transformat in luxoase apartamente de inchiriat pentru turisti-Parador. Pasiunea pentru fotbal l-a facut sa intemeieze cluburile Real Sociedad, Real Madrid, Real Betis, Real Union.
La 14 aprilie 1931 cand in Spania a fost proclamata cea de-a doua republica nu a abdicat insa a plecat la Roma unde a trait in Grand Hotel. Cand s-a sfarsit razboiul civil Alfonso a dorit intoarcerea armatei impotriva guvernului Frontului Popular, dar generalul Francisco Franco a declarat ca nationalistii nu il vor accepta niciodata ca rege. Chiar si principali sai oponenti, carlistii-o alta ramura a dinastiei Bourbon ce ridica pretentii la tron, facea parte din armata lui Franco. Chiar daca a plecat in exil in Franta si-a trimis fiul, Juan, sa participe la rasturnarea situatie in 1936, insa a fost prins la granita, arestat si expulzat din tara. La 15 ianurie 1941 Alfonso al XIII-lea a abdicat in favoarea celui de-al treilea fiu al sau, singurul in viata. A murit la Roma o luna si jumatate mai tarziu. Guvernul spaniol a ordonat 3 zile de doliu national, funerariile sale s-au tinut la Roma la biserica Santa Maria degli Angeli. A fost imormantat in biserica Santa Maria di Monserrato, biserica nationala a Spaniei din Roma, dedesubtul mormintelor Papei Calixtus III si Papei Alexander VI. Abia in ianuarie 1980 ramasitele sale au fost transferate in Spania la El Escorial.