căutare personalizată

Friday 10 April 2009


BEATRIZ
S-a nascut la 22 iunie 1909 in palatul regal Segovia si moare la 22 noiembrie 2002 la Roma.
Din cauza pericolului mostenirii bolii genetice hemophilia, logonda sa cu un print din alta ramura a familiei regale Bourbon a fost rupta. Se casatoreste insa cativa ani mai tarziu cu un print italian cu care a avut 4 copii insa ei nu sunt mostenitori la tronul Spaniei. Doar o nepoata a ei de la ultima fiica Olimpia, care prin casatorie devina Printesa de Luxemburg, intra din nou in cercul caselor regale ale Europei.
A trait la Roma toata viata fiind cunoscuta pentru rigoarea protocolara specifica familiilor regale.


MARIA CRISTINA
S-a nascut la 12 decembrie 1911 in Palatul Real din Madrid si moare la 23 decembrie 1996.
Se casatoreste destul de tarziu, din aceleasi motive ca si sora sa, cu un conte italian cu care a avut 4 fete, insa nu vor fi mostenitoare la tronul Spaniei. S-a mai intos in Spania pentru perioade scurte de timp, pentru ca moare la Madrid i se acorda funerali de stat este insa inmormantata in Torino alaturi de rudele sale.


GONZALO
S-a nascut pe 24 octombrie 1914 in Madrid si moare pe 13 august 1934. A avut parte de educatie acasa din cauza problemelor sale de sanatate, fapt nu foarte cunoscut in Spania acelor vremuri. Cu toate astea, era sportiv si conducea un corp de ingineri in cadrul armatei. A studiat ingineria in Franta. In urma unui accident de masina a suferit rani minore insa sangerarea nu s-a mai oprit iar la doua zile a decedat. Ramasitele sale se afla azi la El Escorial

Thursday 9 April 2009


JAIME
S-a nascut la 23 iunie 1908 in palatul regal in Segovia si moare la 20 martie 1975. Pentru ca a devenit surdo-mut in urma unei operatii din copilarie, el renunta la drepturile sale la tron, dar in 1941, la moartea tatalui sau, devine mostenitorul legitim atat in Spania cat si in Franta ca si cap la familiei conducatoare in ambele tari. A fost mult timp considerat regele Frantei de jure. Si el s-a casatorit cu o frantuzoaica fara rang regal, insa socrul sau avea titlul de duce si viconte, iar soacra sa era o printesa italianca. Au avut doi fii. Dupa 12 ani de casatorie s-au separat, divort nerecunoscut de Spania. Jaime s-a recasatorit cu o cantareata austrica cu care nu a avut copii. Pentru ca sotia sa nu era o printesa pe linie dinastica, copii sai nu au fost recunoscuti de Regele Alfonso al XIII-lea ca mostenitori ai tronului. Generalul Franco a cochetat cu ideea de a-l numi pe primul fiu al lui Jaime, numit tot Alfonso, ca succesor la moarte sa avand in vedere ca se casatorise cu nepoata generalului. Fiul sau primeste de la gen. Franco titlul nobiliar de Duce de Cadiz, titlul detinut de regii Spaniei in trecut( in 1987 guvernul spaniol decide ca titlul de Duce de Cadiz nu va putea avea pretentii la tron deoarece este permanent atacat de posibili pretendenti); iar la moartea sa fiul sau Alfonso este numit de suporterii lor Regele Alphonse III al Frantei. Descendentii printului Jaime au fost cei care au cerut succedarea la tronul Frantei si cu toate ca au existat mai multi pretendenti la tron, Tribunalul Inaltei Instante din Paris le-a acordat acest drept doar mostenitorilor printului Jaime. Cum fiul sau, Alfonso, a murit intr-un accident de ski, nepotul sau, Luis-Alfonso, este numit successor pretendent la tronul Frantei. Din partea fiului sau Alfonso, in momentul acesta exista un singur monstenitor, fiica celui de-al doilea fiu al sau (primul murind in adolescenta intr-un accident de masina) printesa Eugenie- mama ei, sotia lui Luis-Alfonso, este printesa din Venezuela. Din partea celui de-al doilea fiu, Gonzalo, nu exista mostenitori legitimi cu toate ca a avut 3 casatorii, doar o singura fiica recunoscuta insa, Stephanie, care la randul ei are 5 fii. Ambii sai fii au murit, Alfonso intr-un accident de ski, iar Gonzalo de leucemie.
In 1949 Jaime isi retrage renuntarea la tron, in 1964 devine capul ramurei carliste a familiei Bourbon, recunoscut de ei ca Regele Jaime IV al Spaniei. Dar in 1969 renunta definitiv la drepturile sale la tron in favoarea nepotului sau Juan Carlos.
Moare intr-un spital din Elvetia de unde va fi adus la El Escorial.
In Spania descendentii printului Jaime nu au drepturi la tron, acestea fiind predate fratelui sau Juan, singurele drepturi succesorale sunt la tronul Frantei.

ALFONSO
A primit la nastere titlul de Print de Asturias, asa cum il primesc toti cei ce umeaza la tronul Spaniei. S-a nascut la Madrid la 10 mai 1907 si moare pe 6 septembrie 1938 in Miami, SUA. Cat a fost copil a purtat, la fel ca si fratele sau Gonzalo, o haina speciala pentru a preveni accidente ce ar provoca sangerarea.
In timpul cat au fost in exil, s-a pus problema ca Alfonso sa fie depus din drepturile succesorale, insa a fost obligat de familie cand s-a casatorit cu o cubaneza fara rang regal. La nunta lor nu a participat nimeni din familia sau prietenii lui. Gelozia ei si boala lui i-au despartit dupa 4 ani, el se recasatoreste doar cateva luni dupa divort cu o alta cubaneza de care s-a despartit in mai putin de un an.Doar primei sale sotii i s-a acordat dupa divort sau mortea lui Alfonso, de catre familia regala, titluri nobiliare si avere.
Alfonso moare in 1938 din cauza unui accident de masina minor, dar din cauza hemophiliei sangerarea nu a mai putut fi oprita. Abia in 1985 ii sunt aduse ramasitele la El Escorial unde si prima sa sotie va fi adusa dupa moartea sa in 1994.
Urmatorul la tron urma fratele sau, Jaime, care nu a primit totusi titlul de Print de Asturias, el renuntand in acelasi an ca si fratele mai mare, 1933, la drepturile sale succesorale. Titlul de print mostenitor i-a mai revenit decat nepotului sau Felipe, pana atunci titlul fiind retinut deoarece in tara a urmat o perioada de dictatoriat.

Victoria Eugenie de Battenberg
S-a nascut la 24 octombrie 1887 la Castelul Balmoral din Scotia. Tatal sau a fost printul Henry de Battenberg, iar mama sa Printesa Beatrice a Angliei, a cincea fiica si ultimul copil al Reginei Victoria a Regatului Unit si a Printului consort Albert de Saxa-Coburg-Gotha. Originele tatalui sau sunt insa mai obscure, printul Henry fiind copilul Printului Alexander de Hesse si Rinh( origine germana) si a contesei Julia von Hauke( origine poloneza), insa mariajul lor a fost unul morganatic( casatorie incheiata fara a avea acelasi rang regal). Cum contesei i s-a ridicat rangul la Printesa Battenberg pentru a fi la fel cu sotul, fiul lor Henry a luat titlul nobiliar al mamei pentru a exista mostenitori ai acestui titlu.
Unul dintre numele reginei a fost si Eua, un nume galic ales de parinti pentru ca s-a nascut in Scotia, insa din cauza unei greseli de pronuntie la botez, ea a fost denumita Ena, asa cum a ramas si in istorie.
Victoria Eugenie a crescut in casa Reginei Victoria pentru ca monarhia britanica i-a permis Printesei Beatrice sa se casatoresca( exceptie familii regale) decat daca va ramane la curtea Angliei. Tatal sau a murit cand ea avea 9 ani intr-o activitate militara, iar cand avea 14 ani la moartea Reginei Victoria, familia sa s-a mutat la Londra.
In acelasi an in care Regele Spaniei, Alfonso al XIII-lea, viziteaza Marea Britanie, soseste si un var al Tarului Nicolae al II-lea ce o cere in casatorie. Era stiut ca vizita regelui avea menirea de a gasi o mireasa potrivita si ca cea mai buna partida nu era decar printesa Patricia, fiica fratelui regelui Edward al VII-lea, urmasul la tron dupa Regina Victoria. Mama Regelui Alfonso nu i-a placut alegerea fiului sau deoarece considera Battenbergii ne-regali, din cauza originii bunicii din partea tatalui, dar si pentru ca voia sa il casatoresca cu o printesa din familia ei Habsburg. Alte motive erau religioase, Alfonso era romano-catolic, iar printesa britanica era anglicana; iar un alt motiv foarte serios era hemophilia, o boala pe care Regina Victoria o transmisese catorva urmasi ai sai, chiar si fratele Victoriei Eugenie era hemophilitic.
Dupa un an de zvonuri despre cine o sa ia in casatorie Regele Spaniei, mama sa a acceptat alegerea fiului ei, iar Victoria Eugenie a fost trimisa la Versailles pentru a fi instruita in religia romano-catolica. Ea nu a renuntat doar la religie pentru a domni, dar si la pretentiile sale la tronul Marii Britanii, contractul public semnat intre cele doua state preciza totusi ca doar ei urmau sa ii fie ridicate drepturile succesorale, nu si descendentilor ei care ar fi renuntat la religia romano-catolica, din moment ce la tronul Regatului Unit nu puteau fi numiti decat membri ai Bisericii Angliei.
S-au casatorit la 31 mai 1906, zi umbrita de atacul cu bomba lansat asupra noului cuplu. Dupa acest inceput de rau augur, Regina Spaniei era acum izolata de popor , insa viata ei de cuplu s-a imbunatatit cand a dat nastere primului mostenitor, Alfonso. Dar in timpul circumciziei, doctorii au observat ca sangerarea nu se mai oprea. Comparativ cu Tarul Nicolaie al II-lea, care, casatorit cu o alta nepoata a Reginei Victoria, a trecut prin aceasi experienta cu primul sau mostenitor ce avea hemophilie, Alfonso a ales sa nu o ierte niciodata pe sotia sa. Insa impreuna au avut 7 copii, dintre care doar ultimul fiu, Gonzalo a mai mostenit hemophilia. Relatia celor doi a fost grav deteriorata, regele avand numeroase aventuri. Regina si-a dedidat timpul ingrijirii bolnavilor si saracilor, a fost de altfel implicata in reorganizarea Crucii Rosii spaniole.
Dupa exilul voluntar al familiei regale din 1931, Regina Victoria Eugenie s-a despartit locuind mai mult in Anglia si in Elvetia, dupa 1939 cand cel de al doilea razboi mondial a inceput si a fost rugata sa parasesca Anglia deoarece nu mai era memebru al familiei regale britanice.
S-a mai intors in Spania pentru scurt timp la botezul stranepotului ei, Felipe. Moare in Lausanne, Elvetia la 15 aprilie 1969, la 81 ani, exact in ziua cand se implineau 38 de ani de cand parasise Spania pentru exil. In 1985 ramasitele ei au fost depuse la El Escorial alaturi de ceilalti membrii ai familiei ei morti pana atunci, sotul Alfonso XIII, fiii Alfonso, Jaime, Gonzalo.

Tuesday 7 April 2009


Alfonso al XIII-lea
Nascut la Madrid la 17 mai 1886 - moare la Roma la 28 februarie 1941. A fost declarat rege la nastere si a domnit intre 1886 si 1931. Mama sa, regina Maria-Cristina a fost numita regenta pana cand el a implinat varsta majoratului( 16 ani).
Domnia sa a inceput bine insa nu s-a sfarsit la fel. Ziarul francez Figaro il numea pe noul, tanar rege "cel mai fericit si iubit rege de pe pamant". In saptamana cand a implinit varsta de 16 ani si urma sa fie incoronat, a fost marcata de festivitati, baluri si receptii pe tot intinsul tarii. Dar in timpul domniei sale, Spania a pierdut si ultimele colonii din America( Cuba si Puerto Rico) si insulele Filipine, dupa multe razboie totusi nu si teritoriile din Maroc. A fost martor al "generatiei 1927"-(grup de poeti ce doreau un dictator) si a indurat perioada de dictatoriat a lui Miguel Primo de Rivera care l-a constat si tronul.
In timpul primului razboi mondial, din cauza relatiilor sale de familie cu ambele parti, Spania a ramas neutra. Insa a gazduit prizonieri de razboi ceea ce a legat reteua militara si diplomatica a Spaniei de fronturile de razboi.
A fost un promotor al turismului in Spania, la nunta sa a fost construit Hotelul Palace din Madrid pentru a putea gazdui numerosii sai invitati. La fel a procedat si cu vechi cladiri istorice pe care le-a transformat in luxoase apartamente de inchiriat pentru turisti-Parador. Pasiunea pentru fotbal l-a facut sa intemeieze cluburile Real Sociedad, Real Madrid, Real Betis, Real Union.
La 14 aprilie 1931 cand in Spania a fost proclamata cea de-a doua republica nu a abdicat insa a plecat la Roma unde a trait in Grand Hotel. Cand s-a sfarsit razboiul civil Alfonso a dorit intoarcerea armatei impotriva guvernului Frontului Popular, dar generalul Francisco Franco a declarat ca nationalistii nu il vor accepta niciodata ca rege. Chiar si principali sai oponenti, carlistii-o alta ramura a dinastiei Bourbon ce ridica pretentii la tron, facea parte din armata lui Franco. Chiar daca a plecat in exil in Franta si-a trimis fiul, Juan, sa participe la rasturnarea situatie in 1936, insa a fost prins la granita, arestat si expulzat din tara. La 15 ianurie 1941 Alfonso al XIII-lea a abdicat in favoarea celui de-al treilea fiu al sau, singurul in viata. A murit la Roma o luna si jumatate mai tarziu. Guvernul spaniol a ordonat 3 zile de doliu national, funerariile sale s-au tinut la Roma la biserica Santa Maria degli Angeli. A fost imormantat in biserica Santa Maria di Monserrato, biserica nationala a Spaniei din Roma, dedesubtul mormintelor Papei Calixtus III si Papei Alexander VI. Abia in ianuarie 1980 ramasitele sale au fost transferate in Spania la El Escorial.

SPANIA
Alfonso XIII casa Bourbon Habsburg + Victoria Eugenia casa Battenberg (Scotia)
=Alfonso, Jaime, Beatriz, Maria Cristina, Juan, Gonzalo.


Juan casa Bourbon Battenberg + Maria Mercedes casa Bourbon Orleans Dos Sicilias
=Pilar, Juan Carlos, Margarita, Alfonso.


Juan Carlos I casa Bourbon Orleans Dos Sicilias + Sofia casa de Grecia si Danemarca
=Elena, Cristina, Felipe

Felipe casa Bourbon Grecia si Danemarca + Letizia( fara rang regal)
=Leonor, Sofia

Monday 6 April 2009

PARTEA A III-A
La 5 ani de la ultimele alegeri, pe 9 aprile urmeaza cele legislative ca doar in cateva luni 171 de milioane de indonezieni sa isi aleaga un nou presedinte. Dupa complexitatea logistica si scara larga la care se intind aceste alegeri, Indonezia se afla pe locul 2 dupa India. Partidele sau coalitiile vor trebuie sa castige 112 mandate adica 25% din voturile valabil exprimate pentru a fi eligibile in a desemna un candidat pentru puternicul post de presedinte.
Noul parlament va fi dominat de 3 partide, comparativ cu alegerile din 2004 cand cea mai mare parte a fost ocupata pe primul loc de multitudinea de partide nationale, pe locul 2 de secularul partid Golkar al fostului dictator Suharto si pe locul 3 cel al presedintelui predecesor Megawati, mostenitorul miscarii de independenta si rivalul lui Suharto, Sukarno. La 5 ani situatia este diferita: cu o mare diferenta fata de locul 2 se afla Partidul Democratic al presedintelui in exercitiu, partid care la ultimele alegeri a avut doar 7%; pe locurile urmatoare la mica diferenta intre ele, se afla in ordine, partidul Golkar condus de vice-presedintele Yosuf Kalla si partidul fostului presedinte Megawati.
Daca Yudhoyono si Kalla raman in coalitie vor fi greu de invins, insa Kalla deja a anuntat ca vrea sa candideze fortand o alianta cu partidul lui Megawati ceea ce il va lasa pe Yudhoyono sa formeze coalitii cu partide mici in special islamiste.
Intr-o tara cu o istorie a violentei, campania a fost foarte pasnica si chiar sustinuta de umor, la fel ca si in 2004. Cu o exceptie in Aceh unde in 2005 s-a ajuns la o autonomie locala la ale caror prime alegeri legislative s-au inregistrat crime misterioase ale unor insugenti si unde inca armata se implica. In regiunile mai turbulente ca Papua si Maluku demonstratii ale separatistilor au fost reprimate de armata; 4 jurnalisti olandezi au fost retinuti pentru scurt timp deoarece au scris despre acest subiect. Armata a fost acuzata de abuzuri in Papua asa cum s-au intamplat si in Timorul de Est si Aceh.
Armata nu mai are de 11 ani functia de a conduce tara ramanand doar cu functia de a o apara. De cand a fost partial impartita, armata a devenit o imensa afacere asigurand destule locuri in parlament asa incat sa nu isi piarda privilegiile. Nu doar serveste militari din birourile politice, dar si 410.000 de membrii ai armatei nici macar nu sunt nevoiti sa voteze. 6 din candidatii la prezidentiale sunt generali pensionati, inclusiv Yudhoyono. Dar cei mai multi indonezieni se asteapta ca armata sa ramana neutra.
PARTEA A II-A
Partidul Democratic pe care Yudhoyono il conduce a fost creat in 2001 la initiativa sustinatorilor sai. Insa Partidul National Democratic a fost cel care a adus subiectul ca Yudhoyono ca devina canditat la alegerile din 2004. Amandoua partidele au inceput sa il sustina in pregatirile pentru campanie, dar pentru ca el nu si-a dat demisia ca ministru( asa cum trebuie sa faca, potrivit Constitutie orice candidat, cu exceptia presedintelui si vice-presedintelui in exercitiu), Partidul National Democtratic s-a retras, ramanand doar Partidul Democratic.
Diversiune sau nu in martie 2004 Yudhoyono a anuntat public ca el a fost exclus din deciziile politice. Au urmat diverse incercari de a afla ce se intampla din partea presedintelui, insa in cateva zile fostul general si-a anuntat demisia si totodata candidatura pentru prezidentiale. Popularitatea sa a cresut vertiginos mai ales ca era perceput ca rivalul care urma sa piarda. La alegerile legislative Partidul Democrat a castigat 7,5% intrand in Parlament. In campania sa a fost sustinut de Partidul Golkar( cel mai mare si cel care a condus in perioada presedintelui Suharto), de Partidul Semilunei, Partidul Reformist, Partidul Justitiei si Unitatii. El a sustinut cresterea economica cu cel putin 7%, revenirea intreprinderilor mici si mijlocii, garantii pentru credite, imbunatatirea legilor muncii si eradicarea coruptiei incepand cu clasa de sus. In timpul campaniei a fost de departe cel mai bun orator capatand o reputatie de intelectual si bun comunicator. In iulie 2004 a castigat alegerile prezidentiale cu 33%, dar pentru ca este ceruta o pondere mai mare de 50% a trecut in turul 2 alaturi de presedintele in exercitiu Megawati. In noua runda Yudhoyono a fost parasit de Partidul Golkar alaturandui-se totusi Partidul Trezirii Nationale, Partidul Justitie si Partidul National Mandatat. La alegerile din septembrie a castigat cu 60,87% fiind inaugurat ca cel de-al 4-lea presedinte de la independenta si primul ales prin vot popular.

Sunday 5 April 2009


INDONEZIA
Am decis sa ma ocup de acest subiect cu mica relevanta pentru europeni, doar pentru ca au alegeri legislative in curand si pentru ca este al patrulea stat din lume dupa numarul de locuitori.
Interesant pentru noi este cum un spatiu atat de mic aduna o pupulatie atat de numeroasa si cum de statele est si sud-est asiatice ce s-au format prin separarea de altele mai mari si mai puternice numara azi cea mai mare densitate de pe glob( exemplu: Bangladesh-separat de India si Taiwan-separat de China).
Este un stat arhipelag, cu aproximativ 18. 000 de insule, independent de peste 60 de ani. Presedintele actual este Susilo Bambang Yudhoyono, fost general al armatei. De fapt multe state ale zonei au fost sau sunt conduse de fosti generali.
In 1976 a fost trimis in zona Timorul de Est ce inca nu facea part din Indonezia. Ca multi alti ofiteri a fost acuzat de crime de razboi, niciodata insa judecat. Trecerea lui de la cariera militara la cea politica a fost realizata in perioada 1997 atunci cand un alt presedinte, Suharto a fost fortat sa demisioneze. Yudhoyono si alti generali pro-reformisti ai armatei au condus discutiile cu liderii musulmani ai opozitiei. Pentru ca Indonezia intra intr-o era a reformei si pentru ca armata era asociata cu presedintele demisionar, a intrat intr-un declin. Insa Yudhoyono, militar educat de multe ori in SUA avand chiar si un master in Business Administration la o universitate americana de prestigiu, a stiut sa nu piarda mizand pe puternicul sentiment reformist al vremii si grija armatei pentru securitate si stabilitate.
In 1999 devine Ministrul Minelor si Energiei in cabinetul presedintelui Abdurrahman Wahid, cu toate ca fusese propus ca sef al Armatei. Cariera militara si-o inchiei ca Locotenent General, in 2000 devine General de Onoare. In 2000 a fost propus ca Prim-Ministru, insa va fi avansat doar ca Ministrul Afacerilor Politice si Securitate, unde ideea de baza a sa a fost sa scoata armata din politica, idee avuta inca din perioada cand inca era un militar. Yudhoyono a fost trimisul special al presedintelui Wahid sa negocieze cu familia Suharto sa inapoieze statului baniii obtinuti din fapte de coruptie, demers fara succes.
In 2001 Yudhoyono a fost numit presedintele celulei de criza instaurata de Wahid, ceea ce a ridicat perceptia a fi unul din oamenii presedintelui, insa cand Wahid a decretat stare de urgenta iar Yudhoyono a refuzat fiind concediat, acest lucru i-a oferit o noua reputatie de liberal, lasandu-l pe Wahid in incapacitate fizica de a actiona iar el fiind perceput ca figura dominanta din guvernul ce urma sa cada. In iulie Wahid a fost inlocuit cu vice-presedintele sau Megawati Sukarnoputri. Yudhoyono se propune vice-presedinte insa va fi ales un altul.
Ii va reveni fostul minister al Afacerilor Politice si Securitate. In octombrie 2002 dupa explozia din Bali porneste o vanatoarea a celor responsabili ceea ce il face cunoscut in tara si in strainatate ca un politician serios in lupta contra terorismului. In 2003 la propunera lui, Megawati instaureaza "legea martiala"( armata preia controlul absolut) in regiunea Aceh acolo unde GAM( Miscarea de Eliberare a Provinciei Aceh) o grupare separatista incerca de mult timp sa preai controlul regiunii.