DE UNDE VENIM?

#similaritati ale numelor proprii intre slavicii din Balcani si poporul indian, arian:

-nume de fata Tanjia - folosit astazi si in tarile slavice din Europa dar si in Bangladesh

-numele "pristina" azi numele capitalei provinciei separatiste Kosovo si in numele data poporului sinhala ce traieste majoritar in Sri-Lanka, ei fiind indo-arieni; inseamna imaculat, virgin, originar primitiv.

-numele "maur" se gasea la un regat in India, mai tarziu in istorie il gasim la poporul NV african la cei care au si invadat peninsula iberica, acest nume se foloseste inca azi pentru a imigratii africani din Spania.

#calatoria in exil a printului Vijaya - Sri-Lanka si fondarea unui alt popor, seamana indentic cu plecarea printesei din Phenicia intr-un exil fortat si formeaza Cartagina.

#denumirea de "tarshish" pentru o localitate se regaseste de multe ori in Biblie, iar "cinnamon" a fost gasit plantat in Egiptul Antic ca dovada a schimbului comercial cu locuitorii insulei, iar cei ce au locuit ca sclavi au "furat" denumirea dupa ce au stat in Egipt 400 de ani.

#denumirea de "cinnamon" insemna scortisoara, acest cuvant fiind foarte apropiat fonetic cu denumirea de "ceylon" data Sri-Lankai, copac specific acestei insule.

#denumirea de "Gange" data celui mai mare rau din China inseamna "rau" deci "gange nu inseamna nimic, decar rau.

TIGRII TAMIL - Motive de secesiune
Poporul sinhala majoritar in Sri Lanka, vorbeste limba sinhala, o mixtura indo-ariana, sunt in numar de 15 milioane majoritatea in Sri Lanka, dar in jurul a 400.000 traiesc in alte tari din Asia de Sud-Est, in Orientul Mijlociu si in Anglia. Mai sunt cunoscuti ca "hela" sau "sinhela" acestea sunt sinonime ale cuvintelor folosite in vechime "sinha" ce insemna leu si "hela" ce insemna primitiv, originar.
Ei se asociaza descendentilor fondatorului poporului sinhalez, printul Vijaya. Legendele lor se intrepatrund cu cele ale indienilor gasite in Ramayana sanscrita despre bataliile mitice asupra insulei Lanka, inclusiv despre regele Raavana. Numele insulei si varietatile de popoare ce au trecut prin ea se regasesc detaliat in saga indiana. Potrivit legendelor locale poporul sinhalez este descendentul printului exilat Vijaya si a celor cateva sute ce l-au urmat in mileniul I i.e. Cei ce au venit aici au fost fortati sa-si parasesca teritoriul nativ in Kerala si Sinhapura din NV Indiei. Documentele ce atesta puternicele regate de unde au plecat sunt Mahavamsa scrisa in limba pali inaintea erai noastre si, cel de-al doilea, Chulavamsa scisa in sec XIII e.n. de un calugar budist. In prima se prezinta existenta unor intinse pamanturi cu orez si rezervoare cu orez indicand o societate agrara dezvoltata. Traditia orala vorbeste despre numeroasele dinastii regale, ei se amesteca cu colonisti portughezi si englezi si se raspandesc in regiune catre Maldive si Mauritius. Religia lor este budismul( 93%) predicat poporului sinhalez de un print indian mileniul I i.e. De atunci budismul este strans legat de identitatea si istoria Sri-Lankai. Ei sunt singuri din Asia de Sud care fac parte din ramura "theravada" a budismului. Restul sinhalezilor din Sri-Lanka sunt crestini, in special romano-catolici. Centrul lor cultural se afla la Negombo. Limba sinhala, cunoscuta si ca "helabasa" are doua forme, vorbita si scrisa. Cea scrisa foloseste cuvinte de origine sanscrita, pe cand forma vorbita este unica. Multe documente in sinhala au fost distruse dupa ce au fost traduse in limba pali.
Astazi ei sunt deosebiti de celalalt mare grup etnic, tamilii, prin limba si religia lor. Si doar pentru ca inca sunt mai multi isi exercita puterea politic si economic. Viata pe insula s-a imbunatatit mult in ultimii ani, speranta de viata s-a ridicat la 72 de ani, multe schimbari sociale, cum ar fi egalitatea intre sexe, emaciparea femeii, nu cu mult timp in urma existand un prim-ministru si un presedinte femeie. Prin faptul ca s-a stabilit o buna relatie cu statele din jur, in special India, rata de viata este stabila.Populatia sinhaleza reprezinta 74% din intreaga tara.

BOOK REVIEW
"Fata cu cercel de perla" de Tracy Chevalier
"Girl with the Pearl Earing" 1999.

Este o constructie supraetajata, un roman despre geneza( imaginara) a unul tablou celebru( pe care il puteti vedea la Louvre), o stranie poveste de iubire si un documentar despre Olanda sec. al XVIII-lea. Viata cotidiana intr-un mic oras burghez si evocarea tehnicilor picturii, complexitatea relatiilor dintre personaje in interiorul familiei Vermeer ori in comunitatea din Delft dominata de van Ruijven bogatul, generosul, obsedatul sexual. Descrierea strazilor, a canalelor, a bisericilor, a pietelor sunt pretexte pentru studierea universului artistic al celui mai mare pictor al Olandei, Johannes Vermeer.
Copil, la inceput de tinerete, este pasionata de culori si lumina lor, lucru ce nu ii va scapa pictorului, in casa caruia ajunge, eu as zice nu din intamplare, pentru ca lui ii trebuia o persoana care sa stie sa faca ordine in atelierul lui fara a misca lumina din culorile lui, si pentru ca tatal fetei fusese pictor cunoscut pe faianta, indeletnicirea locului. Deoarece autoarea se transpune in pielea ei, cartea fiind scrisa la persoana intai, se creaza impresia perfecta ca lucrurile chiar asa au stat, ca povestea picturii este acesta. Romanul este o pledoarie pentru frumos, pentru posibilitatea existentei sentimentelor in stare pura. Infiriparea povestii de iubire tacuta in contrast cu larma din casa pictorului plina de copii, o transpune pe copila intr-o lume ravnita, dar la care nu va accede niciodata in viata ei de muritoare.
Exista si un film basat pe acest roman ce a primit 3 nominalizari la Premiile Academiei pentru Film in 2004. Este cel de-al doilea roman al scriitoarei, primul fiind " The Virgin Blue" iar ultimul publicat in 2007 se numeste " Burning Bright".
Enjoy!

PILAR
S-a nascut la 30 iulie 1936 la Cannes ca primul copil al cuplului regal si moare pe 18 decembrie 2003 intr-un accident de ski. Se casatoreste la 31 de ani in Portugalia cu Luis, un duce local cu radacini adanci de viconti, duci si marchize. Ei au avut impreuna 5 copii. Dar pentru ca nu sunt mostenitori in Spania sau Portugalia nu ne vom ocupa de ei. Nici unul din ei nu se va casatori cu membrii ai familiilor regale sau nobiliare. Pilar renunta in fapt la dreptul ei la tron prin casatoria cu o persoana ne-regala, oricum casatoria ei are loc inainte de adoptarea Constitutiei in Spania si ca atare nu a fost ratificata, deci oricand mostenitorii ei pot cere dreptul la tron. Va ramane vaduva pentru 12 ani, sotul ei murind in 1991. A fost presedinte a diverse federatii sportive, inclusiv de echitatie si chiar membru in Comitetul International Olimpic, in familia regala era o obisnuita participarea la Jocurile Olimpice.

MARGARITA
S-a nascut la 6 martie 1939 la Roma este cel de-al treilea copil al cuplului regal si s-a nascut oarba din nastere. S-a casatorit pe cand avea 33 de ani cu doctorul ei tot in Portugalia. Au impreuna 2 copii. Margarita a renuntat la drepturile sale la tron prin casatorie, dar are o aceeasi situatie ca si sora sa Constitutia nu a fost inca adoptata la data casatoriei ei. Impreuna cu sotul sau au creat Fundatia Culturala a Ducesei de Soria, titlu pe care il poarta. Mai este si presedinte onorific al UNICEF Spania si al Fundatiei Inima Spaniei.





ALFONSO
S-a nascut la 3 octombrie 1941 la Roma si moare la 29 martie 1956. Cand inca el era bebelus familia sa s-a mutat la Loussane iar cativa ani mai tarziu in Portugalia. Abia cand va avea 6 ani va vizita pentru prima data Spania la invitatia generalului Franco. Pe cand avea 9 ani va fi trimis in Spania sa studieze impreuna cu fratele sau Juan Carlos. La 13 ani il va cunoaste pe gen. Franco in perosoana. Mai tarziu, impreuna cu fratele sau studiaza la Academia Militara din Zaragoza. In 1956 cand avea 15 ani fiind cu fratele sau in vacanta de Paste la vila parintilor sai din Estoril, Portugalia, Alfonso moare intr-un accident cu arma. Comunicatul oficial al ambasadei Spaniei din Portugalia a anuntat ca in timp ce fratele sau mai mare, Juan Carlos, isi curata arma, acesta s-a descarcat accidental omorandu-l pe fiul cel mic al familiei regale. Bineinteles, zvonurile au inceput sa apara cum ca arma ar fi fost atintita in joaca spre fratele mai mic nestiind ca este incarcata, zvon confirmat de croitoreasa mamei lor si de un prieten potughez al lui Juan Carlos, insa o prietena apropiata a lui Pilar a anuntat ca in timp ce Alfonso intra in camera l-a lovit peste mana pe Juan Carlos acesta tragand accidental catre fratele sau. Iar pistolul se crede ca era un dar al generalului Franco pentru Alfonso. Serviciul funerar a fost tinut in Sambata Mare fiind inmormantat in Portugalia dar mutat in 1992 la Escorial.

FAMILII REGALE
MARIA MERCEDES
S-a nascut la 23 decembrie 1910 la Madrid si moare pe 2 ianuarie 2000 la Lanzarote. Tatal sau a fost Printul Carlos de Bourbon si Cele Doua Sicilii, o alta ramura a familiei Bourbon, o stra-stranepoata a regelui Ferdinand al II-lea al Celor Doua Sicilii, prin linie paterna venea din familiile domnitoare in Siclia si Franta.Iar mama ei era o printesa din casa Orleans. Prin nastere, ea a capatat titlul de printesa mostenitoare la tronul Spaniei. Familia ei s-a mutat in Sevilia cand tatal ei a fost numit capitan al provinciei, iar cand in Spania s-a proclamat republica ei au plecat in exil la Cannes si mai apoi la Paris unde a studiat arta la Louvre. Viitorul ei sot ii era si var indepartat. S-a reintors in Spania abia in 1976 la un an duap ce fiul ei, Juan Carlos, a fost numit rege, la mai mult de 40 de ani de cand o parasise impreuna cu parintii sai. Ea a fost cea care a mediat intre sotul si fiul sau in problema succesiunii la tron. In 1982 si 1985 a avut doua accidente ce au inchis-o intr-un scaun cu rotile pentru toata viata. Era o mare admiratoare a culturii andaluziene, iar nepoata ei s-a casatorit in Sevilia doar pentru ca ii placea bunicii. A murit de atac de cord pe domeniul regal din Lanzarote, Spania unde familia regala era pentru a sarbatorii noul an. A fost inmormantata cu onoruri de regina la Escorial.

JUAN
Republica a II-a a fost instaurata in Spania imediat ce regele Alfonso al XIII-lea a plecat din proprie initiativa in exil, adica pe 14 aprilie 1931, pana la 20 noiembrie 1975 cand a fost reinstaurata monarhia, intre timp pe la conducerea tarii s-au perindat dictatori republicani sau nationalisti. Ultimul dintre ei, Francisco Franco, a cerut ca la moartea lui sa se reinstaureze monarhia, el neavand mostenitori ce ar fi putut succede la conducere, doar o singura fiica, aceasta casatorita cu unul din nepotii regelui Alfonso al XIII-lea. Nu insa acesta va urma la guvernarea Spaniei dupa socrul sau, ci cel ce era in drept sa succeada, Juan, cel de-al treilea fiu al regelui, pentru ca primii doi renuntasera unilateral la dreptul la succesiune prin casatoria cu persoane ce nu erau de rang regal. Inca din 1947 Franco a proclamat reintoarcerea la conducerea Spaniei a Bourbonilor insa nu l-a acceptat pe cel indrept sa vina Juan si a hotarat ca abia la moartea sa, sa vina pe tron fiul sau, Juan Carlos.
Juan s-a nascut la 20 iunie 1913 in Palatul San Ildefenso si moare pe 1 aprilie 1993, a fost cel de-al cincilea copil al familiei regale. Nu a fost niciodata incoronat ca rege insa el ar fi trebuit sa fie Juan al III-lea, va primi insa titlul de Print de Asturias, rezervat mostenitorilor la tron. Cariera lui a fost una militara in marina. Si-a intalnit viitoarea sotie la petrecerea tinuta de regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei, petrecerea de dinaintea casatoriei surorii sale mai mari Beatriz. S-au casatorit pe cand el avea 22 de ani la Roma, iar numele ei era Printesa Maria Mercedes de Bourbon si Cele Doua Sicilii. Au avut 4 copii: Pilar, Juan Carlos, Margarita si Alfonso. Au trait la Cannes si la Roma, iar cand a inceput cel de-al doilea razboi mondial, s-au mutat in Loussane, Elvetia cu mama sa regina Victoria Eugenie, dupa razboi s-au mutat in Estoril, Portugalia.
Din 1933 el este numit succesor la tron dupa ce primii doi fratii ai sai, Alfonso si Jaime, reunuta amandoi in acelasi an. In 1936 tatal sau il trimite in Spania sa participe la razboilul civil ce dus la rasturnarea guvernarii republicane, dar va urma ce a generalului Franco, nationalista. El nu reuseste nici macar sa intre in tara, la granita cu Franta este arestat. Cu toate ca 11 ani mai tarziu Franco proclama in Spania monarhie din nou, ii este teama ca Juan ar putea fi prea liberal si tara ar cadea din nou pe mana fascistilor. Asa ca la 22 de ani dupa ce Spania a fost declarata monarhie inca era condusa tot de un presedinte, generalul Franco decide ca la moartea sa, sa nu succeada Juan ci fiul sau Juan Carlos. Oricum relatia intre cei doi nu a fost una buna existand adeseori ingurii din ambele parti.
Formal, in 1977 Juan renunta la tron la 46 de ani de cand Spania fusese declarata republica, la 8 ani de cand Franco a fost deposedat si la 2 ani dupa ce fiul sau devine regele Juan Carlos. A fost ingropat ca regele Juan al III-lea cu onoruri de rege in Escorial, langa Madrid. Sotia sa a mai trait inca 7 ani de la moartea sa.