căutare personalizată

Saturday 10 October 2009


CASE REGALE
VICTOR EMANULE III partea a II-a
In 1929, Mussolini semneaza in numele regelui Tratatul de la Lateran, care era unul din cele 3 acorduri facute intre regatul Italiei si Biserica Catolica. Monarhia italiana a avut suportul popular pentru zeci de ani. Strainii ce calatoreau prin Italia povesteau ca chiar si spre ani '40 regele si regina erau aplaudati cand apareau la cinema, in contrast cu tacerea ostila aratata liderilor fascisti.
In martie 1938 parlamentul italian a stabilit gradul de prim maresal al imperiului pentru Victor Emanule si Mussolini. Acest nou rang era cel mai inalt in armata Italiei. Oricat de popular ar fi fost regele cateva din deciziile sale au fost fatale pentru monarhie. Printre acestea a fost asumarea coroanei din Etiopia si a celei din Albania si, tacerea publica atunci cand guvernul fascist al lui Mussolini si-a initiat legile sale rasiste.
A devenit imparat al Etiopiei in 1936, decizia sa nu a fost general acceptata, iar regele a putut sa faca asta abia dupa ce armata italiana a invadat Etiopia( atunci Absinia) si l-a destituit pe imparatul Haile Selassie dupa ce de-al doilea razboi. Liga natiunilor a deplans participarea Italiei in acest razboi si pretentiile Italiei asupra Etiopiei care era disputata si de alte state cum ar fi SUA si URSS, dar acceptata de Marea Britanie si Franta in 1938. Abia in 1941 in Etiopia se va reinstaura puterea in mainile lor dupa 5 ani de ocupare italiana. Ultimul termen al italienilor in Africa de Est a fost in Eritrea si Somalia din 27 noiembrie 1941 dupa ce Italia a capitulat in fata Aliatilor.
O alta decizie gresita a regelui a fost tacerea publica in privinta legilor rasiste luate de guvernul lui Mussolini la presiunea Germaniei naziste ce i-a lasat pe evrei italieni in fata persecutiei ceea ce a constituit o violare a drepturilor sale monarhice dar si cele adoptate in fata Constitutiei.
In 1939 si-a asumat coroana ca rege al Albaniei. Fortele italiene au invadat cea mai apropiata monarhie fara aparare doar peste Marea Adriatica ce l-a fortat pe regele Zog I sa fuga. Invazia in Albania a fost vazuta ca un act al unei natiuni mai puternice asupra unui vecin mai slab. In 1941 regele abia a reusit sa scape unei incercarii de a-l asasina in Tirana fiind doar usor ranit. Mai tarziu Albania comunista a considerat gestul ca fiind unul de razvratire a poporului asupra unei agresiuni, dar Italia a considerat a fi un dizident grec aparut in urma razboiului Ilaliei cu Grecia.
Pe 10 iunie 1940 dictatorul Italiei a hotarat intrarea in razboi alaturi de Germania. Inca o data Italia nu era pregatita pentru un razboi si aproape inca de la inceput dezastrele au venit unul dupa altul. In acelasi an armatele italiene au suferit umilitoare infrangeri in Africa de Nord si Grecia. La sfarsitul anului 1941 Africa de Est a fost pierduta. In 1942 partea italiana a Libiei a fost pierduta. La inceputul anului 1943 cele 10 divizii trimise in Rusia au fost zdrobite in Batalia de la Stalingrad. Pana la sfarsitul anului ultimele forte italiene din Tunisia s-au predat si Sicilia a cazut. Dupa mai multe retrageri marina regala nici nu a mai iesit din port. Marea Mediterana nu mai putea fi numita marea Italiei asa cum fusese ea odata. Aviatia, chiar daca o ducea mai bine ca marina sau armata, mica ca dimensiuni, a fost politicos neinvitata la Batalia Marii Britanii. Bogatiile Italiei s-au pierdut iar popularitatea regelui incepe sa scada.
Pe 19 iulie 1943 Roma este pentru prima data bombardata.