căutare personalizată

Wednesday, 2 December 2009


INDONEZIA - Situatia Politica -
Interventiile presedintelui in Comisia anti-coruptie independenta
Susilo Bambang Yudhoyono, originar din Java, este uneori acuzat ca este prea "javanez", insemnand prea subtil, indirect si conciliatoriu. In ciuda campaniei electorale din iulie ce a dus la realegerea sa, presedintelui nu ii place sa intre in confruntari politice, ramane in termeni prietenosi cu rivalii sai si isi tine garda sus cand vorbeste in public. Pentru critici asa inseamna ca presedintele este sovaitor, prudent pana la exagerare si uneori chiar bland.
In noiembrie, cateva manevre politice specific javaneze l-au ajutat pe Yudhoyono sa evite o criza ce ameninta inceperea celui de-al doliea mandat in octombrie. Inalti oficiali din politie si din biroul Procurorului General au fost alesi sa afle despre doi membri importanti ai KPK, Comisia Anti-Coruptie, ce sunt suspecti de luare de mita. Scandalul a scos la lumina adanci radacini ale coruptiei in sistemul judiciar ce facut sa intoarca publicul impotriva politiei si a procurorilor. Multi au suspectat un complot pentru a inchide gura KPK, care se pare ca devenise prea eficient. Au existat si protestatari in apararea sa.
Probleme au aparut in momentul cand o echipa intocmita de presedinte a raportat ca investigatia politie asupra oficialilor KPK, Chandra Hamzah si Bibit Samad Rianto, a parut a fi bazata pe probe fabricate si ca nici nu existau unele reale cu care sa se mearga in tribunal.Cum era de asteptat, politia si procurorul general au desfiintat raportul punandu-l pe Yudhoyono in dificultate: pe de-o parte ar putea interveni direct ceea ce insemna sa isi depaseasca puterea legala si sa isi submineze propriul comitet sau sa nu intervina lasand lucrurile sa alunece spre o riscanta ura publica si serioase pagube in campania sa anti-coruptie, ce a fost una din cele mai populare masuri ale administratiei sale.
Presedintele, in stilu-i deja caracteristic, cu dexteritate, a reusit ca numele sa nu ii fie patat.Intr-un discurs televizat din 23 noimbrie a spus ca, cu toate ca nu are puterea legala sa opresca investigatia asupra KPK, "cealalta cea mai buna solutie" ar fi ca politia si procurori "sa nu duca cazul in tribunal, atata timp cat sunt inca sub principiul justitiei".Incurcati, editorii si televiziunile s-au straduit sa descifreze ce s-a decis, daca s-a decis ceva, la fel si activistii anti-coruptie si liderii studentilor.Confuzia a crescut a doua zi cand cineva a postat pe Facebook "Cine se crede? Un ghicitor? Noi avem nevoie de Batman!"
Se pare ca pentru a rezolva problema nu este nevoie de o politica convingatoare, iar confuzia presedintelui a ridicat opinia publica. "Oamenii care inteleg limbajul simbolic din Java vor intelege" a spus un consilier guvernamental. "Nu va face niciodata o adresare directa. Va da un semn!" Procurorul-General, Hendarman Supandji, a explicat semnalul si a spus jurnalistilor ca, urmand procedura legala, cazul trebuie sa mearga la tribunalul districtual din Jakarta de Sud, unde ar putea fi abandonat. Politia a urmat cererile insistente si l-a renumit pe Seful Detectivilor, ce fusese acuzat de complot in cazul KPK. Amandoror institutiilor li s-a permis sa isi mentina autoritatea, mai mult de aparenta. Asa cum si presedintele stie in cultura javaneza astfel de considerente sunt supreme.

Ce este mult mai interesant sunt parerile oamenilor! Adevaratul motiv pentru care cei doi oficiali ai KPK, Bibit si Chandra, cat si directorul KPK, Antasari Azhar, ce a fost primul acuzat sub o acuzatie fabricata de adulter, este ca acestia stiau prea multe despre falimentul Bancii Centrale de 6,7 trilioane de rupia, parte din ei se crede ca au fost folositi in campania electorala victorioasa a SBY, partidul presedintelui. Deci in indecizia lui Yudhoyono nu sta numai caracterul javanez sau dorinta da a nu interveni in justitie, ci mai degraba protejarea cauzelor realegerii sale. Nu a fost deciza lui de a face o echipa pentru investigatii, dar i-a fost teama ca daca nu o va face isi va pierde suportul popular. Pentru ca complotul politie si al procurorului general a inceput sa devina asa de arogant mai ales dupa ce au fost ascultate telefoanele dintre Susno Duadji si Anggodo Widjojo si multi alti investigatori si asta a fost facut public la Curtea Consitutionala. Pe toate insulele si in toate provinciile au avut loc demonstratii impotriva tacerii partidului SBY. Dar sa vedem cum se desfasoara mai departe cazul Bancii Centrale, la 30 noimbrie 504 membrii ai Parlamentului au decis asupra unor drepturi pe care sa le aiba vicepresedintele, ministrul de finante, fostul vice presedinte si Susno Duadji.

Saturday, 21 November 2009


CASE REGALE - ITALIA -
ELENA DE MUNTENEGRU
Nascuta printesa Jelena Petrovic-Njegos de Muntenegru, la 8 ianuarie 1873 la Cetinje si moare la 28 noiembrie 1952 la Montpellier, Franta. A fost fiica regelui Nikola I Petrivic-Njegos si a sotiei acestuia Milena Vukotic. La 23 de ani se casatoreste cu printul mostenitor al Italiei, ca 4 ani mai tarziu sa fie incoronata alaturi de el ca regina. Din cauza cuceririlor fascistilor, pentru scrut timp, va deveni si imparateasa in Etiopia din 1936 si regina in Albania din 1939. A renuntat la amandoua titlurile in 1943 cand si sotul sau a facut-o. Ea a facut lobby la sotul sau pentru Mussolini si pentru ajutarea la crearea regatului independent al Muntenegrului in 1941. In 1943 reuseste sa elibereze un nepot din inchisorile nemtesti, printul Michael de Muntenegru si a sotiei acestuia, Genovieve. Printul Michael a fost inchis dupa ce a refuzat sa devina regele Muntenegrului sub "protectia" Italie. Impreuna cu Victor Emanuel au avut 5 copii: Yolanda, Mafalda, Umberto, Giovanna, Maria Francesca.

Sunday, 8 November 2009


CASA REGALE - ITALIA -
VICTOR EMANUEL III
In iulie 1943 Marele Consiliu al Fascismului i-a cerut, printr-un vot cu majoritate covarsitoare, sa isi adune toate puterile sale constitutionale impotriva lui Mussolini. In aceeasi zi, regele il cheama pe Mussolini si il destituie din functia de prim-ministru. Il inlocuieste cu maresalul Pietro Badaglio. Nu mult va trece si va renunta la puterea luata uzurpator din Etiopia si Albania. Oficial, regele si primul ministru pretind ca lupta in continuare alaturi de Axa, neoficial amandoi au inceput negocierile pentru o amnistie. Si chiar in septembrie 1943 regele anunta un armistitiu cu Aliatii. Armata bulversata si lasata fara ordine precise incepe sa se dezintegreze. Multe divizii nu au acceptat intoarcerea armelor si vor pleca in Germania. Fortele italiene, franceze si balcanice au fost repede neutralizate. Temandu-se de un atac al nemtilor asupra Romei, regele si guvernul sau se vor stabili mai in sudul tarii, la Brindisi. Miscarea nu a fost gresita din moment ce Hitler voia sa il aresteze dupa ce Mussolini a fost destituit. Oricum, parasirea Romei de catre toate autoritatile a fost o mare surpriza si pentru italieni si pentru straini, mai ales facandu-se comparatia cu regele George VI si regina Elizabeth care au refuzat sa paraseasca Londra sau cu Papa Pius XII care impreuna cu multimile s-a rugat dupa ce cartierul San Lorenzo din Roma a fost bombardat.
Dar in sudul Italie noul prim ministru ridica armata co-beligernata a Italiei, terestra, aeriana si navala, ce era loiala regelui. Cu ajutorul Germaniei, Mussolini stabileste un nou stat in nordul Italiei, Republica Socialista Italia, ce nu era nimic mai mult decat un satelit german, dar care a pus probleme guvernului Badoglio din sud.
Regele Victor Emanuel realizand ca este prea indatorat suportului fascist pe care il avusese cu doar ceva ani inainte, decide sa transfere puterea catre fiul sau Umberto in 1944. Prin asta a relansat puterea ramasa casei regale. Oficial, dupa 4 iunie, cand Roma a fost eliberata, Umberto a fost numit Locotenent General. In doar un an fortele opuse monarhiei au cerut un referendum prin care sa se intrebe poporul daca sa se pastreze monarhia sau Italia sa devina republica. La 9 mai 1946 in speranta ca va influenta votul , regele Victor Emanuel abdica. Nu a avut succes, 54% si-au dorit republica ce a si fost instalata o luna mai tarziu, iar familia Savoy a fost invitata sa paraseasca tara. S-au exilat in Egipt, iar Victor Emanuel moare un an mai tarziu, in Alexandria. In 1948 revista Time dedica un articol numit "Regele cel mic".
Din punct de vedere al vietii personale, el se va casatorii la 27 de ani cu printesa Elena de Muntenegru, fiica regelui Nicolaie I. Ei au avut 5 copii: Yolanda, Mafalda, Umberto, Giovanna, Maria Francesca.
In istoria, regele Victor Emanuel a fost tratat cu simpatie. Abdicarea lui mai mult fortata in preajma referendumului nu si-a atins scopul, fiind prea mica si prea tarziu. Mai mult, a amintit votantilor de nesiguranta regelui din actiunile sau inactiunile din timpul fascismului. Speranta era ca va indrepta atentia spre noului rege Umberto si asupra sotiei sale, printesa Maria Jose, rege de facto din 1944 pana in 1946. Oficial a domnit doar o luna, supranumit Regele de Mai, nu a reusit sa schimbe nimic in istorie. Pana azi rolul sau in ridicarea fascismului, suportul pentru imperialismul italian si nedisponibilitatea de a se opune au condus la o mostenire care va ramane negativa.

Saturday, 7 November 2009


DESCOPERIND AUSTRIA
Lider important al Austriei urmarit de serviciile secrete
Ziarul local "Austria" a aratat ca, controversatul lider al partidului Libertatii, extrema-dreapta, Heinz Christian Strache, a fost urmarit de serviciile secrete. El participa intr-o companie intre 2002 si 2004 numita "Servicii de Securitate" care incepuse sa ofere exercitii pentru austriecii care voiau sa lupte ca mercenarii in Irak. Compania chiar a incercat sa recruteze soldatii din armata austriaca, ceea ce este ilegal pentru ca se incalca legea neutralitatii Austriei. Taberele de antrenament erau localizate in regiunea Burgenland. Documentele incriminatorii au fost descoperite in urma activitatii comitetului de investigatii.

Wednesday, 4 November 2009

DESCOPERIND AUSTRIA
Concurs in Austria: castigi un loc intr-un azil in orasul tau
Stefan Petzner, urmasul in viata al extremistului Jorg Haider, din partidul portocaliu sau BZO, a promis ca va lupta cu indarjire impotriva amplasarii unei tabere de cautatori pentru azil in regiunea sudica a Austriei, Carinthia. Initiativa acestei tabere de azilanti a vanit din partea partidului Poporului ce il are pe ministrul de interne, Maria Fekter. Petzner nu este multumit nici cu ideea castigarii unui loc intr-un astfel de azil prin concurs si datorita costurilor mari. Cum ar fi numai materialul publicitar ar costa 12.000 de euro si chiar un test de fezabilitate ar costa 25.000 de euro. Toate aceste responsabilitatii au fost date unui protejat al partidului Poporului, acuza BZO. Numele localitatilor care au aplicat pentru a se construi un azil sunt tinute secret. Ministrul de Interne nu vrea sa vorbesca despre acest subiect. Cand numele primei localitatii a fost facut public, Bad Eisenkappel, proteste masive ale locuitorilor au avut loc ducand chiar la retragerea din concurs.

Friday, 30 October 2009


DANIEL DEFOE
S-a nascut in 1659 si moare la 24 aprilie 1731. A fost un scriitor englez, jurnalist si pamfletar ce si-a castigat reputatia dupa publicarea romanului "Robinson Crusoe". A fost unul din protagonistii romanului si a ajutat la raspandirea lui in Anglia, este considerat unul din cei care a fondat romanul englez. Un scriitor prolific si versatil a scris mai mult de 500 de carti de pamflete, jurnale cu diferite teme, politice, crima, religie, casatorie, psihologie si supranatural. El a fost si pionierul jurnalismului economic.
Daniel Foe, este numele sau adevarat, s-a nascut, probabil, intr-una din cetatile-poarta de intrare in Londra. Mai tarziu isi va adauga silaba mai aristrocratica "de" iar la ocazii speciale chiar pretindea ca se trage din familia nobila De Beau Faux. Si data si locul nasterii sunt nesigure din moment ce diferite surse dau ca an de nastere 1659 si altele 1661. Tatal sau, James Foe, a fost membru al Asociatiei Comerciantilor, o societate ca multe altele de gen, respectata, influenta si cu conexiuni la Casa Regala si fabricant de lumanari. In timpul copilariei lui Daniel, a experimentat pe viu intamplari importate din istorie: in 1665, 70.000 de oameni au murit de ciuma; in 1666 Marele Incendiu din Londra ce s-a intins pana in zona unde locuia el lasandu-l doar pe el alti si alti doi vecini de casa in viata; in 1667, cand poate Daniel avea 7 ani, o flota olandeza a urcat pe raul Tamisa si a atacat Londra. La varsta de 13 ani ii moare mama. Intreaga familie era de confesiune prezbiteriana si a fost educat la Academia Dizidentilor intr-o localitate care acum este parte a Londrei, condusa de, mai tarziu, vice-presedintele Universitatii Harvard. Cu toate ca imbratisase religia dizidentilor, care se separasera de Biserica Anglicana, nu a vrut sa devina un prezbiter, preot, si a intrat in lumea afacerilor ca si comerciant de vin, tricotaje si lana. In ciuda ambitiei sale si cu toate ca reusise sa cumpere o propietate la tara si o barca pentru transport, chiar si zibete petru a face parfum, rar nu a avut probleme cu banii.
La 24 de ani se casatoreste cu o femeie pe nume Mary Tuffley primind o zestre de 3.700 de lire. Din cauza datoriilor mariajul lor a fost unul dificil. Au avut 8 copii din care 6 au supravietuit. La 25 de ani participa la Rebeliunea lui Monmouth un fiu ilegitim al regelui predecesor, Charles II, o incercare de detronare a regelui James II, care era romano-catolic. Primeste o amnistie, probabil in schimbul vreunei sume de bani, altfel ar fi fost ucis pentru inalta tradare asa cum a fost si ducele de Monmouth ai alti suporteri ai sai. La 32 de ani este arestat pentru datoria de 700 de lire si zibetele confiscate, cu toate ca datoria sa era de 17,000 de lire. Plangerile sale au fost facute publice, dar au existat dovezi ca afacerile sale nu a fost intotdeauna corecte. Imediat dupa ce a fost eliberat pleaca in Scotia si apoi in Europa unde a fost inregistrat ca facand comert cu vin in Lisabona, Porto si Cadiz. Asta doar pentru 3 ani dupa care se intoarce in Anglia de atunci va incepe de foloseasca numele Defoe lucrand ca colector de taxe pentru sticla. 4 ani mai tarziu are o fabica de caramizi in Essex.
Prima publicatie notabila a lui Defoe a fost "Un eseu despre proiecte" o serie de propuneri sociale si economice publicate in 1697, la 37 de ani. Il apara pe regele William III in dorinta sa de a restabili o armata dupa dezarmarea ce a urmat Tratatului Ryswick( acest tratat semnat in Olanda in urma "razboiului de noua ani" dintre Franta si Marea Alianta- Anglia, Spania, Sfantul Imperiu Roman si Tarile de Jos-). In cel mai de succes poem al sau" Adevaratul englez" il apara pe rege de rasismul inamicilor sai, satirizand pretentia ca la tron sa fie rasa pura de englez. In 1701, impreuna cu alti 16 adevarati gentelmeni prezinta presedintelui Parlamentului "Memorialul Legiunii" in care se cerea eliberarea petitionarilor care venisera cu ceva timp in urma pentru a cere ca parlamentul sa il suporte pe rege in lupta sa contra Frantei. Activitatea politica si pamfletara a dus la arestarea sa si punerea la stalpul infamiei mai ales din cuaza unui pamflet numit "Drumul scurt catre dizidenti; sau propunere pentru stabilirea Bisericii" in care ii satiriza si pe inalti reprezentanti ai Bisericii dar si pe dizidentii care practicau o asa numita credinta ocazionala. Altii spun insa ca poemul "Imn pentru stalpul infamiei" a dus la punerea lui intr-unul facand ca cei cel priveau sa arunce cu flori si nu injuraturi si diverse obiecte. A fost eliberat si se spune ca nici un om din Anglia nu a mai fost eliberat dupa ce a stat la stalpul infamiei. Dupa 3 zile a fost dus la inchisoarea Newgate de unde a fost eliberat de catre Robert Harley, presedintele Parlamentul, prim-duce de Oxford, in schimbul colaborarii ca agent secret. La o saptamana de la eliberarea sa a avut loc Marea Furtuna din 1703 la sfarsitul lunii noiembrie singurul uragan care a trecut peste Oceanul Atlantic si a lovit insulele britanice cu toata puterea. 8.000 de oameni au murit atunci cei mai multi pe mare. Evenimentul a devenit subiectul lucrarii "Furtuna"(1704) o colectie de marturii ale supravietuitorilor. In acelasi an pune bazele primei sale publicatii ce va aparea periodic "O privire asupra afacerilor cu Franta" in care il sustinea pe Robert Harley, croniciza razboiul de secesiune din Spania(1702-1714). A aparut de trei ori pe saptamana pana in 1713. Cand Harley a fost indepartat in 1708, Defoe a inceput sa il sustina pe urmatorul si in general partidul Conservator, dar dupa cadera lor de la putere, la moartea Reginei Anne, deja Defoe va face acelasi lucru insa pentru partidul Liberal ce era acum la putere.
Perioada dintre 1714, cand au cazut Conservatorii si publicarea lui "Robinson Crusoe" in 1719, este vaga. Se stie ca a mai scris pentru ca apare in 1715 "Apel la onoare si dreptate" o justificare a apararii partidul lui Harley, Conservatorii. Alte lucrari care se crede ca au anticipat cariera sa nuvelistica sunt: "Instructorul de familie( 1715) cu un succes enorm in privinta datoriilor religioase; "Minute de negociere ale Monseniorului Mesnager" (1717), unde il caracterizeaza cu adevarat pe Nicolas Mesnager, un diplomat francez care a ajutat la inchierea Tratatului de la Utrecht( Olanda) cel care a inchis Razboiul de Secesiune din Spania; si "O continuare a scrisorilor unui spion turc" (1718) o satira asupra politicilor si religie in Europa. Din 1719 pana in 1724 Defoe a publicat romane pentru care a devenit faimos. In ultimii zece ani ai vietii sale a mai scris si manuale, printre care "Petirea religioasa"(1722), "Un adevarat comerciant englez"(1726), si "Noul Instructor de familie" (1727). A scris numeroase carti in care deplange dezordinea sociala, "Marea lege a subordinii" (1724) si "Treburile cuiva sunt doar treburile cuiva"(1725). Si lucrari asupra supranaturalului "Istoria politica a diavolului"(1726), "Sistemul magiei"(1726) si "Un eseu asupra istoriei si realitatii aparitiilor" (1727). Lucrarile sale despre calatorii si comert sunt: "O istorie generala asupra descoperirilor si imbunatatirilor"(1727), "Atlas maritim si comercial" (1728). Poate ca cea mai mare realizare printre romane este "Turul prin intreaga insula a Marii Britanii" (1724-1727) care ne da o panorama asupra comertului in era Revolutiei Industriale.
Daniel Defoe moare pe 24 aprilie 1731 probabil ascuns de creditorii sai. Este ingropat in Londra, Bunhill Fields, unde poate fi vazut si azi. Defoe a folosit cel putin 198 de pseudonime de-a lungul vietii.

Wednesday, 28 October 2009

Din ce în ce mai puțin vrem să povestim cuiva, nici măcar celor apropiați, cu atât mai puțin lumii întregi, despre sarea, piperul și pelinul din viețile noastre. Despre cum și ce ne doare. Despre cum ne-am certat cu cineva prin sms-uri, stând la Mcdonald’s cu niște cartofi în față pe care nu-i puteam mânca de nervi. Și cum ne-au dat lacrimile vorbind cu cineva la telefon după multă vreme. Nu vrem să spunem că ne simțim singuri uneori și uscați ca niște stafide, că nu avem cu cine vorbi, că am zâmbit convingător când ne-am simțit umiliți, că vrem lucruri simple și nici măcar pe alea nu le avem pentru că nu suntem în stare să le obținem. Dai socoteală pentru ce spui / scrii și nu mai vrei să dai explicații. Și atunci încerci să fii cât mai invizibil. Nu mai spui decât ce e necesar. Cu timpul suntem din ce în ce mai integrați în societate și din ce în ce mai insingurati.
www.andressa.ro

Monday, 26 October 2009


MOLL FLANDERS sau NOROCUL SI NENOROCUL FAIMOASEI MOLL FLANDERS
Autorul, Daniel Defoe scrisa in 1722, dupa munca sa de jurnalist si pamfletar. Prin anul 1722, Defoe incepea sa fie recunoscut ca romancier dupa succesul lui "Robinson Crusoe" din 1719. Colaborarea sa politica incepea sa fie din ce in ce mai nesemnificativa din moment ce ambii liderii ai partidelor de opozitie, liberali si conservatori, cu care era asociat, au cazut. Tendintele sale erau clare catre liberali dar nu s-a mai apropiat de noul lider liberal niciodata. Aceasta tendinta se poate vedea si in cel de-al doilea roman, Moll Flanders, plasand actiunea si personajele in categoria defavorizata a societatii.
Romanul incepe cu descrierea motivului pentru care personajul principal se afla intr-un orfelinat. Mama sa era condamnata si incarcerata in inchisoarea Newgate din Londra, careia i se amana executarea pana avea sa nasca, pe ea adica. Intr-un final, mama sa va fi transportata in America, una dintre destinatiile de unde, plecat ca si condamnat, ajuns ca sclav, nu te mai putea intoarce. Pana la adolescenta va fi crescuta de o mama adoptiva, o mama care nu era doar a ei. Din lipsa banilor multe femei lua copii abandonati din motive de saracie sau rang social, pentru ai creste ca mai tarziu sa ii munceasca, dar de cele mai multe ori sa fie vanduti ca servitori. Acelasi lucru i se va intampla si lui Moll, (nume care nu era cel de nastere ci pe care il adopta ea mai tarziu). Ajunge intr-o casa unde fiul cel mare o convige sa se poarte "ca si cum ar fi casatoriti" in pat insa in ciuda promisiunilor nu o ia de sotie, dar il convinge pe fratele mai mic sa faca asta, acesta indragostindu-se mai mult din cauza refuzurilor ei justificate din moment ce era "casatorita". Dorind sa evite o aruncare in strada se va casatorii cu acesta din urma, dar dupa 5 ani ramane vaduva, isi lasa cei doi copii in grija familiei sotului si incepe a pretinde ca e o vaduva bogata pentru a atrage barbati cu avere ce i-ar putea oferi siguranta. Se va casatori curand, dar sotul intra repede in faliment fugiind pe Continent lasandu-i decat binecuvantarea sa si ca poate sa il uite. Se va casatori a doua oara, cu acesta va pleca in America, unde sotul avea pamant si avere. Dupa cativa ani fericiti si doi copii, Moll afla ca soacra ei era de fapt mama ei biologica si ca se casatorise cu fratele ei vitreg. Cere dizolvarea casatoriei si pleaca inapoi in Anglia lasandu-si intreaga familie,inclusiv copii, in America. Se va muta la Baii, locul de vacanta al oamenilor bogati ai vremii in cautarea de un nou sot si protector. Va gasi pe cineva de care se va indragostii sincer, dupa o prietenie platonica, cu care va avea un baietel. Insa noul iubit este casatorit la Londra, iar din cauza remuscarilor, survenite dupa o boala grea in care a crezut ca moare din cauza pedepsei divine, el renunta la Moll si se intoarce la sotia sa. Copilul va fi dat spre crestere unei femei adoptive asa cum a crescut si ea. Asta pentru ca Moll trebuie sa isi gasesca un nou protector. Si-l va gasi intr-un bancher caruia ii incredintase mica ei avere de pana atunci. Acesta este si el casatorit, insa separat de o sotie infidela de care acum va divorta pentru a putea fi cu Moll. In timp ce il asteapta pe bancher sa divorteze, in continuare pretinde a fi o femeie cu mare avere pentru a atrage barbati bogati. Se imprieteneste cu un grup de romano-catolici, care incerca sa o convertesca, in Anglia religia fiind protestanta, aglicanismul. Se va casatori intr-un final cu unul dintre ei, un presupus om bogat. Curand dupa casatorie dezvaluie ca nu are o mare avere cand el i-o cere pentru a investi, acelasi lucru face si el recunoscand ca mintit-o. Era de fapt un gentelman ruinat care ii va acorda anularea casatorie dar inca il obliga sa ii dea din banii pe care il va face in viitor. Acum este insarcinata din nou, il lasa pe bancher sa creada ca inca e disponibila. Va naste un fiu pe care il va lasa in grija moasei insa cu promisiunea platii semestriale. Este singurul copil, din cei 6, de care se ingrijeste. Sotia bancherului se sinucide imediat dupa divort, atunci fiind un mare handicap social un divort la o femeie. Cei doi se vor casatori, insa lui Moll nu ii place casatorita chiar la o ora dupa ce avusese loc ceremonia. Dupa 5 ani sotul ii moare din cauza problemelor financiare pe care le aveau si Moll ramane cu inca doi copii. Cu adevarat disperata acum isi incepe o cariera de hoata profesionista, care prin frumusetea, sarmul si femininitatea ca si taria de caracter si rautate, ii va aduce siguranta financiara pe care intotdeauna a vrut-o. De acum incepand isi ia numele de Moll Flanders si va fi cunoscuta asa. Jefuia amanti, oameni saraci, bogati, fura obiecte de valoare, materiale textile si chiar un cal. De multe ori a scapat prin multe deghizari dar a fost prinsa dupa multi ani in care stransese o avere considerabila. Si ajunge acolo unde ii era cel mai frica, inchisoarea Newgate, Turnul. Aici se va reintalnii cu unul din fostii sai soti, cel romano-catolic, plecat si el sa stranga bani, ajuns si el tot hot. Este acuzata de crima, dar nu si de furt, oricum pedeapsa era condamnarea la moarte. Impreuna cu preotul careia ii se confesa, reusesc sa plece amandoi in Colonii, evitand spanzurarea, asta pentru ca a avut banii si a putut plati. Chiar si pe vasul care i-a transportat l-a convins pe capitan sa fie tratati ca niste pasageri nu ca niste condamnati. Ajunsi acolo afla ca mama sa a murit dar i-a lasat o plantatie mostenire pe care fiul sau, avut cu fratele ei, o ingrijea. In mod normal, ei trebuiau luati imediat ce ajungeau ca sclavi, insa cu bani, pana ce au ajuns la destinatie, au cumparat pamant si unelte, ba chiar si sclavi, cu ajutorul capitanului. Cu grija si deghizata ea se prezinta fiului ei si fratelui, care inca mai traia. Intra in posesia mostenirii lasand-o insa in continuare in grija fiului ei, singurul pe care ea il mai vede dintre toti copii ei. Intr-un final, viata ei de condamanari si disperare pare sa ia sfarsit. Dupa ce fratele-sot moare ii va spune adevarul sotului ei care accepta cu usurinta trecutul ei. La varsta de 69 de ani, in 1683, se va intoarce in Anglia pentru a-si trai ultimi ani pe pamant natal.

Sunday, 25 October 2009

DESCOPERIND AUSTRIA
Schema piramidala si in Austria
S-a descoperit in regiunea Styria din Austria orasul Voitsberg o companie de tip piramidal ce avea activitate deja de cativa ani. Politia a anuntat ca modelul de business ilegal a castigat 2 milioane de euro. In acest moment sunt 13 suspecti cu 160 de victime. Operatorii companiei le promiteau 40.000 de euro in 2 ani daca le dau lor 5000 de euro. Nici unul din cei care au platit aceasta suma nu au primit ceea ce li s-a promis, nici macar cei 5000. Acesta a fost un motiv suficient pentru a contacta politia. Si alte familii s-au plans ca ancheta este ingreunata iar cele 2 milioane paguba ar mai putea creste.

Wednesday, 21 October 2009


AUSTRIA
Catunele si vaile alpine ale regiunii Vorarlberg, cea mai vestica provincie a Austiei, rar atrage atentia chiar si a austriecilor. Si acum regiunea este sursa unei idei pentru imprumutul ieftin care s-a raspandit nu doar in Austria ci si la tarile vecine, si acum complica eforturile Uniunii Europene si ale Fondului Monetar International in a salva economia Lituaniei.
Totul a inceput inofesiv la sfarsitul anilor 1980. Cei mai multi rezidenti ai regiunii lucrau in Elvetia si castigau evident franci elvetieini. Si a devenit evident ca imprumuturile sa le faca in aceeasi moneda, mai ales ca rata monedei elevetiene era mai slaba decat silingul austriac. Odata inteles sistemul s-a raspnandit imediat si pana la sfarsitul anului 2007 o treime din populatie se imprumuta intr-o moneda mai slaba. Din moment ce acest nou sistem se raspandea cu repeziciune, bancile austriece si cele vestice s-au mutat mai in centrul si estul Europei. In 2008, FMI a inregistrat in Polonia o rata de 12% dintre cei cu credite ipotecare cu imprumut in moneda elvetiana. In Estonia imprumuturile in moneda straina erau in proportie de 80%, iar in Ungaria de 85% in franci elvetieni.
Acest tip de imprumut a intarziat o bomba care inca ameninta piete emergente si bancherii lor. Cea mai expusa dintre toate statele pare a fi Lituania cu mai mult de 80% din imprumuturi in moneda straina, mai ales euro. Asta nu pare a fi un mare pericol atat timp cat Lituania isi tine moneda nu departe de euro. Dar cu o economie ce se afunda intr-un adanc regres si dependenta de banii externi exista indoieli ca Lituania va putea mentine balanta cu euro. Devalorizarea ar putea ajuta exporturile, dar va ingreuna platitori de rate in moneda straina.
O lege a fost trecuta prin parlament la inceputul lunii care va ajuta platitorii de rate prin reevaluarea casei cumparate si stabilirea unei noi impartiri a ratelor conform pietei imobiliare actuale. O miscare care va face devalorizarea mai usoara, dar va aduce mari pierderi bancilor ca Swedbank si SEB, ambele din Elvetia.
Comsumatorii si creditorii din alte tari sunt si ei in risc. In Ungaria cei care s-au imprumutat in ianuarie 2007 s-ar putea sa platesca mai mult cu 70% din cauza deprecierii forintului. Capacul peste explozia care ar fi trebuit sa urmeze a fost tinut de interventiile Bancii Centrale Elvetiene care nu si-a lasat moneda sa se aprecieze foarte mult si care, mai mult, impreuna cu Banca Centrala Europeana, a oferit imprumuturi la un nivel acceptabil bancilor cu probleme. Aceste aranjamente au fost reinnoite luna trecuta.
Sunt si alte posibilitati de a mai indulci un imprumut intr-o moneda straina. In 2003, Regulatorul financiar al Austriei a scris reguli care protejeaza consumatorul de miscarile masive ale monedei( spre exemplu, imprumutul se schimba in moneda nationala in momentul in care diferenta dintre cele doua, moneda in care s-a facut imprumutul si cea nationala trecea peste un anumit prag). In comparatie, in Polonia unde creditele ipotecare sunt in majoritate tot in moneda straina, franci elevetiei, dar care este strans legata economic de Elvetia, platitorii nu au dat in cel mai rau caz decat cu 20% mai mult. Si banca centrala a Ungariei a propus limite stricte in privinta imprumuturilor in moneda straina.
Chiar si asa unele banci vor sa elimine pericolul acestor imprumuturi decat sa faca limite pentru acestea. Luna trecuta, Joaquim Almunia, Comisarul UE pentru Afaceri Economice, a prezentat imprumutul in moneda straina ca fiind riscul major spre care trebuie sa se uite noul Consiliu al Sistemului de risc in Europa.

Sunday, 18 October 2009


INDONEZIA - Coruptie
In cei 6 ani de existenta, Comisia pentru Eradicarea Coruptiei, cunoscuta sub numele de KPK, si-a castigat aplauze internationale pentru rezultatele sale, imbunatatind totodata si imaginea fostului regim dictatorial. A urmarit diversi functionari publici unii chiar cu rang inalt. Dar asaltata de politie si parlament KPK pare ca plateste acum pretul succesului.
Parlamentul, privit ca cea mai corupta institutie din Indonezia, a trecut luna trecuta o lege care slabeste puterile Comisie. Planuiesc sa mai infraneze KPK printr-o serie de schimbari. Cum ar fi, ridicarea dreptului de a ancheta suspecti, marirea numarului de curti anti-coruptie de la una singura in Jakarta la cate una in cele 33 de provincii si permiterea Curtii Supreme sa vina cu un complot de judecata. Sustinatorii Comisiei cred ca implementarea acestor propunerii va lasa KPK fara putere. Presedintele, Susilo Bambang Yudhoyono, care a facut din lupta anti-coruptie unul din punctele principale ale platformei sale politice, a intervenit in ultimul moment, dar nu a reusit decat sa pastreze dreptul de a ancheta suspecti si a inregistra convorbiri. Reformistilor le este inca teama de noul complot de judecata care va fi mai putin impartial din cauza lipsei unor buni judecatori si a rezultatelor cam pestrite ale Curtii Supreme.
Un alt asalt asupra KPK vine din partea politiei. La inceputul acestui an, Comisia a inregistrat o convorbire intre un detectiv-sef local si un om de afaceri care era sub investigatie. Ba mai mult, dupa ce omul de afaceri a devenit oficial un fugitiv, ei s-au intalnit in Singapore. De atunci politia a inceput sa ancheteze 4 din deputati ce fac parte din Comisie si au fost acuzati de curand de abuz de putere si luare de mita. Acuzatia de luare de mita pare cel putin ciudata deoarece cand unul dintre deputati are acuzat ca lua mita in Jakarta, el era in Peru. Ca lucrurile sa fie si mai grele pentru KPK, unul dintre directorii Comisiei, Antasari Azhar, de saptamana asta are un proces in care este acuzat ca a condus uciderea prin impuscare a unui om de afaceri din motive personale,["Crima in Indonezia!" ]. Mai mult politia a anuntat ca si-au bazat investigatiile asupra celor 4 deputati ai Comisiei pe baza informatiilor date de Antasari cat a fost in arest. Una dintre probele politiei impotriva directorului KPK a probat greselile facute de el. Chiar s-a comparat KPK cu o soparla care incearca sa ia pilea unul crocodil, care e bineinteles polita.
Dar KPK are si suporteri, 7 agentii proeminente in Indonezia, printre care si Comisia Dreptului Omului, cu toti au anuntat suport lor public. Toti ochii sunt acum asupra presedintelui. A respins categoric ridicarea functiei directorui KPK motivand ca el nu intra la mijloc in disputele dintre agentii. Insa in aceasta saptamana a numit inlocuitori temporari pentru director si doi dintre deputati cu toate ca legea nu este clara in ce priveste cine sa faca asta. Inlocuirile nu fac decat sa ii mai dea presedintelui ceva timp. Dar pana ce politia nu vine cu ceva solid impotriva oficialilor KPK si pana ce suspectii nu vin la randul lor cu explicatii credibile asupra contactelor politiei cu omul de afaceri fugitiv, suspiciunile de nedreptate care planeaza asupra KPK vor mai dura.

Saturday, 10 October 2009


CASE REGALE
VICTOR EMANULE III partea a II-a
In 1929, Mussolini semneaza in numele regelui Tratatul de la Lateran, care era unul din cele 3 acorduri facute intre regatul Italiei si Biserica Catolica. Monarhia italiana a avut suportul popular pentru zeci de ani. Strainii ce calatoreau prin Italia povesteau ca chiar si spre ani '40 regele si regina erau aplaudati cand apareau la cinema, in contrast cu tacerea ostila aratata liderilor fascisti.
In martie 1938 parlamentul italian a stabilit gradul de prim maresal al imperiului pentru Victor Emanule si Mussolini. Acest nou rang era cel mai inalt in armata Italiei. Oricat de popular ar fi fost regele cateva din deciziile sale au fost fatale pentru monarhie. Printre acestea a fost asumarea coroanei din Etiopia si a celei din Albania si, tacerea publica atunci cand guvernul fascist al lui Mussolini si-a initiat legile sale rasiste.
A devenit imparat al Etiopiei in 1936, decizia sa nu a fost general acceptata, iar regele a putut sa faca asta abia dupa ce armata italiana a invadat Etiopia( atunci Absinia) si l-a destituit pe imparatul Haile Selassie dupa ce de-al doilea razboi. Liga natiunilor a deplans participarea Italiei in acest razboi si pretentiile Italiei asupra Etiopiei care era disputata si de alte state cum ar fi SUA si URSS, dar acceptata de Marea Britanie si Franta in 1938. Abia in 1941 in Etiopia se va reinstaura puterea in mainile lor dupa 5 ani de ocupare italiana. Ultimul termen al italienilor in Africa de Est a fost in Eritrea si Somalia din 27 noiembrie 1941 dupa ce Italia a capitulat in fata Aliatilor.
O alta decizie gresita a regelui a fost tacerea publica in privinta legilor rasiste luate de guvernul lui Mussolini la presiunea Germaniei naziste ce i-a lasat pe evrei italieni in fata persecutiei ceea ce a constituit o violare a drepturilor sale monarhice dar si cele adoptate in fata Constitutiei.
In 1939 si-a asumat coroana ca rege al Albaniei. Fortele italiene au invadat cea mai apropiata monarhie fara aparare doar peste Marea Adriatica ce l-a fortat pe regele Zog I sa fuga. Invazia in Albania a fost vazuta ca un act al unei natiuni mai puternice asupra unui vecin mai slab. In 1941 regele abia a reusit sa scape unei incercarii de a-l asasina in Tirana fiind doar usor ranit. Mai tarziu Albania comunista a considerat gestul ca fiind unul de razvratire a poporului asupra unei agresiuni, dar Italia a considerat a fi un dizident grec aparut in urma razboiului Ilaliei cu Grecia.
Pe 10 iunie 1940 dictatorul Italiei a hotarat intrarea in razboi alaturi de Germania. Inca o data Italia nu era pregatita pentru un razboi si aproape inca de la inceput dezastrele au venit unul dupa altul. In acelasi an armatele italiene au suferit umilitoare infrangeri in Africa de Nord si Grecia. La sfarsitul anului 1941 Africa de Est a fost pierduta. In 1942 partea italiana a Libiei a fost pierduta. La inceputul anului 1943 cele 10 divizii trimise in Rusia au fost zdrobite in Batalia de la Stalingrad. Pana la sfarsitul anului ultimele forte italiene din Tunisia s-au predat si Sicilia a cazut. Dupa mai multe retrageri marina regala nici nu a mai iesit din port. Marea Mediterana nu mai putea fi numita marea Italiei asa cum fusese ea odata. Aviatia, chiar daca o ducea mai bine ca marina sau armata, mica ca dimensiuni, a fost politicos neinvitata la Batalia Marii Britanii. Bogatiile Italiei s-au pierdut iar popularitatea regelui incepe sa scada.
Pe 19 iulie 1943 Roma este pentru prima data bombardata.

Saturday, 12 September 2009


TIGRII TAMIL
Antiteza poporul tamil-poporul sinhala - partea a VII-a
Ocupatia portugheza - rezistenta regatului Kandy
In 1598 portughezii ocupa delta raului Maha Oya, iar un an mai tarziu vor ridica un fort la granita regatului. Doar 3 ani mai tarziu prima expeditie olandeza ajunge in Ceylon in partea vestica, opus portughezilor care erau in est si sud, acolo unde se afla regatul Kandy. Ei vor stabili relatii prietenesti cu regele kandyan Vimaladharmasuriya I. Fusese crestinat de portughezi dar se va intoarce din nou catre budism si ca sa isi sfintesca capitala construieste doua chivote pentru a pastra "Dintele Sacru" al budismului unde se afla si azi. Olandezi doresc o asociere pentru a se uni impotriva portughezilor de pe insula, dar pentru ca la o petrecere trimisul olandez, beat fiind, il insula pe rege, consecinta a fost ca toti au murit. Nici o alta alianta nu a mai fost posibila pana in 1612 cand un alt convoi olandez stabilieste un tratat cu noul rege Senarat care intr-un final ii va alunga pe potughezi de pe insula urmand un secol de control olandez pana ce britanici vor venii. Ce au facut portughezii in acest timp? Dupa ce vor ocupa delta, anul urmator vor ridica un fort chiar la granita regatului Kandy, iar 4 ani mai tarziu portughezi ocupa forturi mai bine pozitionate strategic si abandoneaza altele printre care si cel abia construit de la marginea regatului, impinsi mereu de tamili ajutati acum de olandezi. Abia in 1611, 8 ani mai tarziu, portughezi revin in forta, reocupa fortaretele pierdute, cuceresc chiar capitala careia ii da foc. Regele Senerat reuseste sa scape prin fuga in interiorul tarii. Inca neinvins regatul Kandy este temporar neutralizat.
In 1624 portughezi ocupa si fortifica Trincomalee, un oras important. In 1628 dupa consolidarea fortaretei de langa granita traverseaza insula si ocupa si fortifica orase ocupate de olandezi. In drumul de intoarcere catre Colombo ataca cele mai importante centre Kandy, printre care si Uva, astazi Badulla care a fost devastat(astazi oras majoritar sinhalez). Doar un an mai tarziu dupa intoarcere in teritoriile sale, generalul portughez, presat de vicerege, decide sa preaia o expeditie impotriva capitalei regatului, Badulla. Cu o mica armata de portughezi( 400 de oameni numai casatoriti- pentru a nu mai fi tentati sa ramana in locurile ocupate) si 4400 de sinhalezi supusi portughezilor, si-au inceput marsul catre Uva prin junglele Ceylonului. Cand ajunge in oras afla ca era deja pustiu ceea ce nu l-a impiedicat sa-l jefuiasca si sa il incendieze timp de doua zile. Dupa acest masacru se pregatesc sa plece din nou catre Colombo dar sunt atacati de armata kandyana. Cei mai multi sinhalezi ii tradeaza pe portughezi din 4400 de oameni mai raman fideli cauzei initiale doar 500. Din expeditia portugheza mai raman decat 130 de soldati care se predau. Generalul portughez este capturat si decapitat. Acest fapt plaseaza Ceylonul portughez in dificultate. Dupa aceasta victorie regele Senerat va tine Colombo sub ocupatie iar dupa 3 luni va incepe lupta finala intre armata portugheza si cea sinhaleza in care Portugalia a pierdut in fata armatei noului rege, fiului lui Senerat, Rajasimha II, ce ii va uni pe toti sub comanda sa.


Inca o data se dovedeste caracterul tare si de nesupus al tamililor, dar si caracterul tradator al sinhalezilor. Nici un rege tamil nu a fost prins in timpul ocupatiei portugheze.

Friday, 11 September 2009

DESCOPERIND AUSTRIA
Campania electorala incepe in regiunea Austria Superioara
"Ascensiune" este cuvantul magic folosit in campania social-democratilor in regiunea Austria Superioara. Mai mult de 5000 de fani, suporteri si membrii ai partidului s-au adunat in Linz la celebrarea deschiderii unui centru sportiv ala orasului. Unul din liderii locali ai partidului, Erich Haider, a confirmat candidatura pentru presedintia regiunii Austria Superioara. Ropotele de aplauze au fost raspunsul multimii. Agitand si mai mult audienta el i-a acuzat pe cei din paridul Poporului ca sunt oamenii banilor si ai bancilor pe cand social-democratii sunt dedicatii poporului si a locurilor lor de munca. Primul-ministru federal care este social-democrat a fost atractia zilei ce a tinut un discurs emotionant impotriva partidului Libertatii anuntand ca nu exista loc de colaborare intre cele doua partide. A mai promis ca va fi mereu atent la politicienii din aripa extrem-dreapta are incerca sa agite grupuri de oameni unii impotriva altora. Alte puncte al campaniei sunt "vanzarea apei" si numarul mare de cereri de pensionare in randul muncitorilor. Prezentatorul showului politic din Linz a fost comedianul si artistul pop Klaus Eberhartinger.

Sunday, 30 August 2009


DESCOPERIND AUSTRIA
Compania de transport aerian austriaca s-a oferit sa isi reduca flota aeriana in ideea de a convinge Comisia Europeana de a aproba preluarea companiei de catre o alta din Germania, Lufthansa. Beneficiul austriecilor ar fi 500 milioane de euro care intra la bugetul de stat. Lufthansa pe de alta parte s-a oferit sa taie din rute pentru a satisface Comisia, corpul executiv al UE care decide daca preluare se va face. Se crede ca Austria Airlines va retrage 20 de aeronave din totalul de 95, cu toate ca nu se stie ca daca acest lucru a fost la cererea Comisie sau a fost propunerea companiei austriece.

Thursday, 27 August 2009


INDONEZIA - SITUATIA POLITICA -
Presedintele indonezian Susilo Bambang Yudhoyono a spus ca recentele atacuri au esuat in incercarea lor de a distruge cea mai mare economie sud-estica a Asiei si a garantat cresterea din productia interna decat din export. In adresarea anuala a presedintelui catre Parlament de anul acesta, el a spus ca guvernul nu a pregatit un plan economic care sa se concentreze pe exporturi, a spus presedintele care a castigat un nou mandat la 8 iulie si care va intra in functie in octombrie. Indonezia este un mare exportator de materii prime ca nichel, cauciuc, carbune si gaz, dar doar 30% din materii prime sunt importate fata de vecinii Thailanda sau Malaysia care au avut de suferit de pe urma crizei. Guvernul asteapta ca economia sa cresca cu 4% anul acesta, una din cele mai bune rezultate din regiune, asta datorita piatei sale interne de 226 de mililoane de oameni.
Yudhoyono si-a dedicat o mare parte din discurs securitatii si atacarea cailor spre islamul extrem. 4 ani de liniste fara atacuri au fost intrerupti luna trecuta de un atac sinucigas cu bomba aproape simultan la hotelurile Marriott si Ritz-Carlton din Jakarta care au ucis 9 oameni si ranit 53. Atacurile nu au destabilizat insa tara, rupia inca este cea mai buna moneda din regiune cu 11% deasupra dolarului, in timp ce pietele de capital au urcat in acest an cu 77%.
Indonesia este tara cu cei mai multi musulmani, iar majoritatea dintre ei urmeaza un islam moderat, cu toate astea o parte radicala s-a tot auzit in ultimii ani. Militantul Noordin Mohammad Top(nascut in Malaysia), care a format o aripa violenta a retelei Jemaah Islamiah, este invinovatit pentru organizarea recentelor atacuri si a altora, inclusiv a celui de la ambadasa Australiei din 2003 si cel din Bali din 2005. In timpul unor raiduri ale politie in Java s-a crezut ca a fost ucis, insa la testele medicale s-a dovedit a nu fi el ci un complice suspectat. Alte raiduri au scos la iveala o jumatate de tona de exploziv pe care politia a spus ca militantii ar fi vrut sa il folosesca intr-un atentat impotriva presedintelui. Cei doi sinucigasi de la atacul din 17 mai aveau 18 si 28 de ani.
Yudhoyono a cerut tinerilor sa se protejeze de "ganduri deviante" si ca guvernul si-a asumat lupta impotriva extremismului prin inlaturarea saraciei, nedreptatii si cresterii intarziate. Reformistul Yudhoyono, de 59 de ani, este cotat cu o rata mare in aducerea stabilitatii in Indonezia cu toate ca economia inca intampina obstacole mari ca coruptia adanca inradacinata, saracia larg raspandita, infrastructura slaba, birocratie excesiva si alte puncte rosii care au indepartat investitorii interesati de economii emergente ca India sau China. Fostul general a mai adaugat ca guvernul si-a propus ca pana la sfarsitul anului sa termine un plan pentru a scoate armata din afacerile civile si si-a intarit promisiunea de a lupta impotriva coruptie. Ingrijorari au venit din partea presiunilor ce s-au facut pentru a mai dilua din puterile Comisiei pentru Eradicarea Coruptiei sau KPK, ceea ce a ajuns la nivel de cult dupa ce a investigat pe unii oficiali de la banca centrala sau din parlament, incarcerand pe multi.

Saturday, 22 August 2009


CASE REGALE - ITALIA -
VICTOR EMANUEL III
S-a nascut la 11 noiembrie 1869 la Neapoli si moare la 28 decembrie 1947. A fost singurul copil al cuplului regal Umberto I al Italiei( sau Umberto IV) si printesei Margherita fiica ducelui de Genoa. Dupa mama, el se inrudeste cu diferite case nobiliare ale Italiei si Austriei si chiar cu casa regala Cele Doua Sicilii. In ciuda faptului ca in familia sa nu au existat astfel de cazuri, Victor Emanuel era mic de statura chiar si pentru standardele secolului al XIX-lea, avea 1,53m. In 1896 la 27 de ani se casatoreste cu printesa Elena de Muntenegru.
Pe 29 iulie 1900 el accede la tron dupa ce tatal sau moare asasinat. Singurul sfat pe care tatal sau i l-a dat in calitatea sa de mostenitor al tronului a fost:" Tine minte: pentru a fi rege tot ce trebuie sa stii este cum sa iti semnezi numele, sa citesti un ziar si sa calaresti un cal." Inca din primii anii era evident ca, pentru standardele monarhice ale casei Savoy, el era devotat guvernarii constitutionale. Chiar daca tatal sau a fost asasinat de un monarhist, noul rege arata devotament libertatilor constitutionale. Chiar daca Italia era democratie parlamentara, monarhia inca detinea puteri considerabile in stat, inclusiv puterea de a-l inlatura pe primul-ministru. O persoana timida si restrasa regele ura stresul de zi cu zi al politicii italiene, si cu toate astea a trebuit sa intervina de 10 ori intre 1900 si 1922 pentru a rezolva crizele parlamentare.
Cand primul razboi mondial a inceput Italia a ramas neutra, chiar daca sustinea Tripla Alianta( a fost semnat un act in termeni defensivi si Italia nu a considerat ca asasinatul din Sarajevo poate fi considerat ca agresiune). Oricum deja din 1915 nu putea sa mai stea deoparte si a semnat cateva tratate secrete prin care se angaja sa intre in razboi de partea Triplei Antante. Majoritatea populatiei nu era insa de acord cu intrarea in razboi, presedintele Camerei Deputatilor il destituie pe primul ministru, Antonio Salandra, in ideea de a oprii intrarea Italiei in razboi. Insa Victor Emanuel respinge "demisia" lui Salandra si ia decizia chiar el de a intra in razboi. Prin Constitutie avea puterea de a lua decizia de intrare intr-un razboi. Aceasta decizie nu a fost una inteleapta din cauza coruptiei si a dezorganizarii din timpul razboiului, a multor vieti pierdute si a crizei economice ce a urmat l-au intors pe rege impotriva politicii ineficiente a burgheziei.
Sfarsitul razboiului a adus nu numai criza economica dar si extremismul printre clasa muncitoare extrem de epuizata. Curand tara era in orice domeniu instabila politic. Asta a dus la ridicarea unor profitori asa cum a fost Benito Mussolini. In 1922 Mussolini conduce un grup de suporteri fascisti catre Roma intr-un mars. Primul ministru, Luigi Facta, a vrut sa foloseasca legea martiala, dar regele Victor Emanuel a refuzat sa semneze pentru ca a considerat ca Armata sa Regala nu ar putea apara orasul impotriva manifestantilor fascisti. Violentele au inceput sa creasca in intensitate in acele luni amestecandu-se cu zvonurile unei posibile lovituri se stat. Regele avea la indemana orice mijloc pentru a-l prinde pe Mussolini si armata sa de 10.000 de "Camasi Negre". Generali ai armatei i-au spus ca ii pot invinge pe rebeli fara probleme, armata ii era in totalitate devotata regelui. Chiar comandantul Camasilor Negre, Cesare Maria de Vecchi, cel care a organizat marsul la Roma, i-a spus lui Mussolini ca nu ar actiona impotriva vointei regelui. In toamna anului 1922 liderii fascisti se pregateau sa paraseasca tara insa regele il invita la Roma unde il numeste prim-ministru fara a avea experienta si doar cu 35 de deputati fascisti in Parlament. Regele esueaza in oprimarea regimului abuziv al lui Mussolini chiar si in anii ce urmeaza cu asasinate impotriva parlamentarilor ce se opuneau fascistilor. Cu toate ca in memoriile sale isi motiveaza gestul de a nu actiona prin teama de un razboi civil, se pare ca decizia sa a fost influentata si de alternativele pe care fostul prim-ministru, Antonio Salandra, un politician utra-conservator, i le-a dat de a incerca mai bine o intelgere cu Mussolini. Si mai era ceva, mama sa Margherita sustinea cauza fascista. Oricare au fost circumstantele Victor Emanuel a aratat slabiciune intr-o pozitie de forta cu consecinte dezastruoase pentru Italia si chiar si pentru monarhie. Alegerea sa a arata nu numai o judecata slaba dar si nedemocratica. Ce este de neindoit este ca fascismul oferea stabilitate politica si opozitie extremismului stang-socialisti-comunisti. Asta se putea vedea de catre populatie si chiar de catre rege. Din multe motive evenimentele dintre 1922 si 1943 au demonstrat ca monarhia si clasa bogata, l-au simtit pe Mussolini si regimul sau ca a optiune care, dupa ani de haos politic, era mult mai atragator decat celelalte alternative: socialismul si anarhismul. Si revolutia din Rusia (1917) si tragediile razboiului au jucat un rol major in luarea deciziilor politice.

Thursday, 20 August 2009

CASE REGALE - ITALIA -

Victor Emanuel III casa Savoy + Elena casa Montenegreo Petrovic-Njegoa
=Yolanda, Mafalda, Umberto, Giovanna, Maria Francesca.


Umberto II casa Savoy Petrovic-Njegoa + Maria Jose casa Saxa-Coburg-Gotha Bavaria Belgia
= Maria Pia, Victor Emanuel, Maria Gabriela, Maria Beatrice.


Victor Emanuel IV Savoy Bavaria + Marina Ricolfi-Doria (fara rang regal)
= Emanuel Filiberto


Emanuel Filiberto Savoy + Clotilde Courou (fara rang regal)
= Vitoria, Luisa

Sunday, 16 August 2009

BOOK REVIEW William Dean Howells
Mai jos este prefata pe care autorul a pregatit-o la prima lansarea a romanului.

The landlord at lion's head" este scrisa in ultimii sai ani de creatie( 1908). In aceste adancituri intunecate ale cunostintei unde lucrurile incep sa se formeze, daca ele de fapt au un inceput, cred ca originele acestui roman pornesc de la un sejur de 2 saptamani pe costa de vest a lacului Champlain in vara anului 1891. In partea cealalta a lacului in statul Vermont, aveam permanent in fata un munte maiestuos pe care primii colonisti, francezii, l-au numit "Leul de pe Stema", dar pe care succesorii lor, yankeii, au preferat sa-l denumeasca "Cocoasa camilei". De fapt arata ca un leu adormit, mai ales capul ii era definit clar. In timpul a 10 ani am gasit schita pentru o poveste despre un hotel de vara, despre care de mult am vrut sa scriu si imaginea asta mi-a sugerat titlul pe care niciodata nu am vrut sa il mai schimb indiferent unde avea sa duca povestea mea, acest titlul nici ca era mai potrivit.
Am inceput sa scriu 4 ani mai tarziu dupa ce ne-am instalat in apartamentul nostru pentru iarna din Central Park, dupa ce mi-a luat un an sa fac asta si dupa ce am plimbat manuscrisul neterminat prin Magnolia, Massachusetts, Long Beach si Long Island unde mi-am petrecut toamna. A fost intai publicat in serie in revista "Saptamanalul lui Harper" si in "Stirile ilustrate din Londra", la fel si intr-un ziar australian, caruia i-am uitat numele. Publicat ca intreg a fost in 1896.
Imi amintesc ingrijorarea devenind disperare cand am inceput sa ma intreb ce am urmarit. Intotdeauna am aceste momente in munca mea si daca nu ma pot mandri pe de-a intregul cu ce a iesit macar sa am mandria dinaintea esecului. Singura mea resursa in astfel de momente este sa continui sa lucrez, ca continui sa bat din ce in ce mai tare in peretele care pare ca se inchide in fata mea pana cand intr-un final reusesc sa trec la lumina din spatele lui. In cazul asta am puterea de a modela un personaj si nu mai am teama de esec sa le modelez destinele. Dar chiar si cand lucrul e terminat si duc manuscriptul catre prietenul meu drag, Henry Loomis Nelson, editorul meu de la "Saptamanalul lui Harper" imi este teama de judecata lui. Pe cat de des s-a intamplat cu manuscripul meu in astfel de exigente imi pare ca si acesta se va transforma intr-un pumn de frunze zdrobite. Dupa ce l-am refacut si ne-am intalnit din nou l-a acceptat in "Saptamanal..." cu un bun venit din toata inima, iar eu am putut sa rasuflu o neprefacuta usurare. Am discutat schita impreuna, i-a placut conceptul si cu usurinta m-a facut sa cred, dupa prima mea spaima, ca i-a placut ce a iesit chiar mai mult decat prima varianta.
Mie personal mi-a placut mai mult personajul care povesteste decat celelate personaje masculine care poate ar merita mai mult, poate pentru ca am adunat in el adevaratul simt rustic al Noii Angliei in contact cu viata urbana sub conditii total moderne. Pentru ca am reusit sa ii creez un fizic placut m-a indrumat in a-i crea si mai putine defecte. Dar nu cred ca si altii imi vor impartasii slabiciunea pentru Jeff Durgin care este puternic, cu un renume de bataus, isi asteapata modelarea personalitatii de multi ani.
Atunci cand povestea mea a inceput sa fie gandita, Harvard era deja de 4 ani in atentia autorului si, simt ca mi-a reusit realizarea experientei eroului acolo printr-o mai amanuntita descriere a manierelor si obiceiurilor studentesti. Am trait la Cambridge 12 ani si nu am cunoscut viata studentului prin ochii unui barbat mai in varsta nelicentiat. Iar eu intotdeauna am fost gata sa fiu corectat de experienta neslefuita in scoli. Inca mai cred ca, ca neghiob, chiar daca nu in sensul absolut, caracterul lui Jeff Durghin nu este pe deplin terminat, cu toate ca, sper, o fata ca personalitatii sale cel mai putin importanta. Ce imi place cel mai mult in el, daca ar fi sa fim cu adevarat pretentiosi, este realizarea acelei calitati anti-puritane care intotdeauna a fost ofensatoare pentru inima puritanismului, asupra caruia constant am simtit ca unul dintre cele mai interesante lucruri in observatiile mele asupra Noii Angliei.
Cat despre portretul hotelului de vara a fost realizat in urma observatiilor asupra hotelurilor de vara care s-au extins in ultimul sfert de veac si intre care abia exista vreo diferenta cele mai multe fiind la fel. Am o pasiune pentru a stii despre ele, a intelege cum sunt conduse, hoteluri care nu scapa nici o oportunitate si, dupa cat imi amintesc, erau satisfacatoare in orice detaliu in cele mai placute hotelase de la malul marii detinute de unii dintre cei mai inteligente si indatoritoare gazde. Acum, hoteluri printre hoteluri, eu sunt mai interesat in cele de pe inaltime decat de cele la campie.
Am lucrat sustinut, daca nu chiar rapid la poveste. De multe ori am tot revenit asupra ideilor, le-am rupt in bucati si le-am pus la loc. Cu timpul m-am obligat sa nu simt ca ar trebui sa vad la celalalt capt, si cu toate astea am facut-o la fiecare lucrare, in fapt fiecare noua lucrare a fost un nou drum. La aceasta editorii m-au grabit asa de tare cu o copie pentru a o da ilustratorilor pentru a le da mai departe celor din Anglia si Australia.

Iulie 1909

Saturday, 15 August 2009


DESCOPERIND AUSTRIA
Industria celei mai sudice provincii, Carintia, resimte efectele crizei financiare. 2/3 din companii au prezentat o situatie foarte proasta, iar cel mai de jos punct inca nu a fost atins pretind expertii. Industriile ca alimentatia si constructiile inca o duc bine, dar electronicele si lemnul, ca si asamblarea de automobile simt situatia critica din Carintia. Doar 9% din industriile din Carintia au raportat cresterii, 62% descresterii. Sectorul vanzarilor se afla inca in balanta si 72% din populatie crede ca va ramane asa. Potrivit directorului economic al asociatiei industriilor din Austria crede ca s-a pierdut cresterea din ultimii 10 ani in ultimele 6 luni si ca in aceste timpuri Austria trece prin cele mai grele momente ale istorie sale moderne. Solutia cu care au venit si alte state de a aloca fonduri pentru intreprinderile mici si mijlocii nu va imbunatatii situatia pentru ca intreg sistemul economic este prea strans legat.

Wednesday, 12 August 2009


BOOK REVIEW
"Stapanul de la Capul Leului" de William Dean Howells "The Landlord at Lion's Head" 1908

"De unde stii ca un om cu o vointa puternica nu e un om de fapt slab, ceea ce numim vointa puternica nu e oare un fel de zgarda pe care nu o poti desface?"


Autorul se naste la 1 martie 1837 oraselul Martins Ferry din statul Ohio, SUA si moare 83 de ani mai tarziu la 11 mai 1920. El va purta numele mamei sale, Howells. A fost al doilea din 8 copii. Tatal sau era editor de ziar si tipograf ce trebuia sa se mute frecvent prin tot statul Ohio. La o varsta mica incepe sa il ajute pe tatal sau in tipografie. Fara sa ii spuna, tatal ii va publica o poezie in prestijiosul ziar "Ohio State Jurnal". La 19 ani va fi ales functionar in Camera Inferioara din parlamentul din statul Ohio. In jurul varstei de 20 de ani incepe sa colaboreze cu ziarul "Ohio State Jurnal" unde publica poezii, povestioare scurte si chiar traduceri din franceza, spaniola si germana. Cativa ani mai tarziu ii va intalni in Boston pe scriitorii acelor vremuri James Thomas Fields, James Russell Lowell, Oliver Wendell Holmes si altii.
Se pare ca pentru o biografie excelenta a lui Abraham Lincoln a castigat, dupa alegerile din 1860, un post de consultat la Venetia. La 25 de ani, in ajun de Craciun, se casatoreste cu Elinor Mead la ambasada americana din Paris. Printre copii lor se numara si arhitectul celebru John Mead Howells.
La intoarcerea in SUA el va scrie la diverse reviste printre care si "Atlantic Monthly" si "Harpers's Magazine". La prima va deveni editor principal pentru 15 ani. La varsta de 32 de ani il va intalni pe celebrul scriitor american Mark Twain cu care va lega o prietenie de lunga durata. Si mai important pentru stilul sau literar - inclinarea spre realism - a fost relatia sa cu jurnalistul Jonathan Baxter Harrison care va scrie si el la lunarul "Atlantic Monthly" despre viata americanilor de rand.
In 1872, la 45 de ani, va scrie primul roman "Calatoria lor de nunta", dar reputatia lui de scriitor va debuta cu romanul realist " Un exemplu modern" publicat 10 ani mai tarziu, unde este descris cursul unei casatorii. In 1885 publica "Ascendenta lui Silas Lapham" cel mai cunoscut roman al sau, descriind ascendenta dar si caderea unui atreprenor american din industria vopselurilor. Viziunile sale sociale se pot regasi in roamnele "Annie Kilburn"(1888) si "Norocul unei noi averi"( 1890). Poemele sale au fost stranse intr-un volum publicate in 1873 si 1886, iar un altul sub titlul "Opriri ale miscarii de condei" aparut in 1895.
A fost fondatorul scolii americane de realism ce deriva, prin rusi si Balzac si care nu se aseamana prea mult cu orice alta forma de fictiune. Cu toate ca a influtentat cativa scriitori tineri in care a vazut un talent proaspat, cu greu putem spune ca a avut cea mai mare influenta in fictiunea americana in ultimul sfert din secolul al XIX-lea.
In 1904 a fost unul din cei 7 scriitori alesi ca membrii in Academia Americana de Arte si Litere unde a devenit si presedinte.
La 8 ani de la moartea sa, fiica sa ii va publica corespondenta ca o biografie a anilor sai literari.
Howells a scris piese de teatru, critica si esee despre figurile literare contemporane ca Henrik Ibsen, Emile Zola, Giovanni Verga, Benito Perez Galdos si in special Lev Tolstoi cee ce le va stabiliza acestora reputatia in Statele Unite. A fost si critic literar al scriitorilor americani, cum ar fi Emily Dickinson si altii. In aceasta pozitie se poate sa fi avut cea mai mare influenta.

Monday, 10 August 2009


TIGRII TAMIL
Antiteza poporul tamil-poporul sinhala - parte a VI-a Ocuparea portugheza - cucerirea regatului Jaffna
S-a putut observa cum regatul Kotte si Sitawaka au fost capturate si mai stim cum Kandy a fost singurul ce a ramas necucerit. Insa nu stim ce s-a mai intamplat cu regatul Jaffna cu toate ca se mentioneaza ca intreaga insula a fost ocupata cu exceptia vestului adica regatul Kandy.
Regatul Jaffna a intrat in atentia oficialilor portughezi in momentul in care au inceput sa intervina in activitatile misionarilor romano-catolici si sa sustina factiunile anti-portugheze din regatele Kotte si Sitawaka. In Jaffna, autoritatile din Kandy isi aduceau armament din sudul Indiei, iar mai tarziu pe plagele lor au acosta olandezii. Regele Cankili I a ucis cei 600-700 de catolici tamili-parava( fostul regat Pandya) de pe insula Mannar ce erau adusi din India pentru a lua locul cautatorilor de perle din Jaffna, dupa ce acestia ar fi murit intr-un razboi cu portughezii.
In 1560 are loc prima expeditie pentru cucerirea Jaffnei ce esueaza reusind doar sa ocupe insula Mannar. Prin 1582 exista un document care atesta ca Jaffna platea un tribut de 10 elefanti sau valoarea lor. In ceea de-a doua expeditie din 1591 regele din Jaffna este omorat si instalat fiul sau cu conditia sa permita accesul liber al misionarilor si monopolul comertului cu elefanti. Dar acesta refuza ambele cereri; de altfel el ajuta la reinstalarea regatului Kandy si la aducerea de ajutor din sudul Indiei pentru a rezista atacului portughezilor. Jaffna reuseste sa isi pastreze independenta fara sa ii provoace pe portughezi. La moartea lui in 1617 tronul este luat de un uzurpator ce nu a fost in stare sa pastreze intelegerile anterioare cu portughezii. El cere ajutor militar la tamilii din sudul Indiei. Permite piratilor de prin marile Arabiei sa folosesca o baza navala ceea ce induce portughezilor ideea de pericol pentru comertul pe mare din zona. Asa ca in mai putin de 2 ani portughezi pornesc din nou expeditii: una pe mare in care i-au intampinat chiar pe piratii, acestia sunt invinsi iar regele Jaffna spanzurat iar restul familiei regale fortati sa devina calugari si calugarite, asta pentru a evita orice pretentii la tron ma tarziu din cauza celibatului impus. Cu toate ca portughezi au intentionat sa elimine casa regala din Jaffna cateva familli de tamilii din Sri-Lanka pretind azi descendenta din aceasta familie regala. Cand a aflat de atacul portughezilor, regele Senerat din Kandy trimite trupe, dupa ce la randul lui fusese ajutat in trecut de regele din Jaffna, dar si pentru ca fiii sau erau casatoriti cu printese jaffneze si pentru a-si apara teritoriul pentru ca "drumul elefantului"-o importanta zona militara era pretinsa de el. In prima faza ii invinge pe portughezi dar acestia se regrupeaza in Colombo si pornesc un nou atac la sfarsitul caruia preaiu Jaffna din mainile regelui kandyan.
Au exista 3 rascularii impotriva ocupatie portugheze, fara rezultat, pentru urmatorii 40 de ani, pana cand olandezii captureaza Jaffna in 1658, portughezii distrug fiecare templu hindus de care se stie si biblioteca Saraswathy Mahal din Nullur ce continea toata literatura regatului de pana atunci. Din cauza taxelor foarte mari populatia a inceput sa scada si cei mai multi s-au mutat in India sau mai spre sud. Comertul extern a fost decimat si principalul bun al Jaffnei pentru export, elefantii, erau dati la schimb pentru nitratul de potasiu, un mineral folosit pentru a aprinde focul trimis catre Lisabona. Jaffna nu putea sa platesca pentru nici un fel de import si intr-un final vor inceta sa o mai faca. Un citat dit principalul cronicar al portughezilor despre exploatarile coloniale in Sri-Lanka spunea depre oamenii din Jaffna ca erau redusi la o saracie extrema in timpul ocupatiei portugheze.

Antiteza: tamilii au avut initiativa de a riposta contra actiunilor ce considerau a le aduce prejudicii, cum ar fi impotriva misionarilor, fara a astepta sa fie atacati ca sa riposteze. Chiar au sprijinit pe cei ce au avut nevoie de ajutor, adica pe toate celelalte regate de pe insula, chiar si pe sinhalezi. Tamilii rezista unei armate superioare iar cand sunt cuceriti reusesc sa tina piept conditiilor. Inca tamilii se ucid intre ei pentru putere, dar isi pastreaza legaturile de sange cu neamuri asemenea lor din alte parti. Interventiile militare nu sunt pur nobile la mijloc sunt si interese teritoriale. In timpuri grele le este greu sa se grupeze!

Sunday, 9 August 2009

DESCOPERIND AUSTRIA
Purtatorul de cuvant al Verzilor pe probleme de justitie, Albert Steinhauser, crede ca politia are o problema in modul cum isi face treaba. El s-a plans ca demonstratiile impotriva rasismului din Linz au fost reprimate cu o violenta nemaivazuta de catre politisti, dar pe de alta parte 100 de extremisti de dreapta s-au intalnit cu usurinta in Parcul Prater din Viena fara nici o interventie a politiei. Iar Partidul Verzilor cere o clarificare. Ei vor aduce aceasta problema in fata Ministrului de Interne, Maria Feker( Partidul Popular).

Thursday, 6 August 2009


INDONEZIA - economic
Divizia americana a bancii Citigroup din Indonezia vrea sa cumpere mai multe sectoare bancare din aceasta tara la "un pret corect" pentru a dezvolta noi branduri in Asia de Sud-Est. Citibank cat si alte banci poarta discutii cu Banca Centrala a Indoneziei pentru a ridica restrictiile privind tranzactiile straine si in privinta vanzarii de produse de investitii. Restrictiile pentru tranzactiile straine au fost indroduse la inceputul crizei financiare la sfarsitul anului trecut pentru a oprii caderea rupiei, moneda nationala a Indoneziei.

De aici se pot trage concluziile: incepe sa se intrevada adevaratul motiv pentru care trecem printr-o criza financiara, si anume acapararea de catre multinationale a companiilor nationale.

Tuesday, 4 August 2009


INDONEZIA
- IMPACTUL ATACULUI CU BOMBA IN ECONOMIE
Atacul a avut loc intr-un cartier de business din capitala ceea ce, la o prima vedere, ar putea induce ideea ca este un loc nesigur pentru discutii de afaceri.
Pe langa bombele explodate in cele doua hoteluri, in Marriot s-a mai gasit inca una nedetonata, iar in nordul orasului a mai explodat inca o masina ucigand 2 persoane. Aparenta coordonare in atacuri este prima dupa mai multi ani, timp in care guvernul a incercat sa creeze impresia unei securitati impotriva grupurilor militare islamiste, dand sens unei politici de stabilitate in Asia de Sud-Est. Deci o a doua tinta este securitatea in zona.
Faptul ca in anul 2003 a mai avut loc un atac cu bomba in masina in afara hotelului Marriot, iar in 2002 in Bali, cea mai mare statiune turistica a tarii, in care au murit 202 persoane, ridica intrebarea daca cumva aceste atacuri sunt total neasteptate?! In acesti ultimi ani din 2002, Indonezia a primit ajutor si training din partea SUA si Australiei, retinand sute de militanti. Cum totusi s-au putut produce astfel de atacuri, sistemul de securitate s-a relaxat? Nicidecum mai ales ca alegerile prezidentiale abia au trecut( 8 iulie) ce s-au petrecut in liniste. Chiar insasi staff-ul hotelurilor au un sistem de securitate propriu destul de rigid, exista o persoana care sta permanent afara pentru a verifica ce masini stationeaza si cat in fata hotelului, la fel si pentru persoanele ce intra pe jos in hotel sunt atent verificate. Cu toate astea bombele au fost plasate in hotel.
Un alt aspect important este ca gruparea Jemaah Islamiah, ce se crede a fi responsabila pentru atacurile din 17 iulie pentru ca au avut aceleasi tinte si stil ca si cele din 2002 si 2003, beneficiaza din nou de capacitate de a face bombe si operativitatea de la le amplasa. Cine ar putea fi in spatele acestor atacuri si ce scop ar avea ele? Un posibil raspuns ar fi actiunea fostului presedinte din 1998, Suharto, care in disperarea de a pastra puterea, a apelat la armata pentru a imprastia panica si a destabiliza Indonezia. Si acesta nu este singurul exemplu, de-a lungul istoriei recente a Indoneziei, elemente ale armatei au fost suspectate a fi in spatele dezordinii publice.
Pe termen lung ce impact ar putea avea aceste tipuri de atacuri? Cu siguranta ca arunca in aer sistemul de securitate si profilul de risc al tarii, mai ales ca alegerile s-au desfasurat atat de in liniste in cea de-a treia democratie din lume. Indonezia abia ce incepuse sa aiba un cuvant de spus ca democratie stabila in Asia de Sud-Est in demersurile impotriva coruptiei atragand investitori. Pana acum reactia pe piete a fost relativ muta.

Monday, 3 August 2009


TIGRII TAMIL
Antiteza poporul tamil-poporul sinhala partea a V-a - Ocuparea portugheza - supunerea regatului Kotte
Sfarsitul secolului XVII portughezi incep sa fortifice si alte locatii. Regele Dharmapala moare fara mostenitori si, conform dorintei sale, isi doneaza regatul regelui Portugaliei, Filip I. Dupa ce a fost proclamat regele Ceylonului, Portugalia domina intreaga insula cu exceptia regatului Kandy. Prima problema a noilor stapani era cea a religiilor indigene. Au distrus manastiri si temple, diferite statui si orase-port inchinate diferitelor manifestari ale zeilor hindu. Ca si in antichitate si acum erau distruse orice infatisa religia celuilalt(si in zilele noastre alti 400-500 de ani mai tarziu inca se practica acest lucru), iar ramasitele erau folosite la refacerea noilor constructii. Doar 4 preoti budisti au mai fost lasati in viata in Kotte. Arabii ce controlau comertul de coasta erau persecutati si moscheile lor distruse. Constat multi erau fortati sa fuga in Kandy si in zonele inalte ale insulei unde urmasii lor sunt si azi. Budistii isi vor transporta relicvele religioase, cum ar fi "Dintele Sfant" in diferite locatii ca intr-un final sa ajunga in Kandy unde este si astazi.
Cum in Europa razboaiele religioase erau din ce in ce mai intense din cauza lui Martin Luther ce aducea un nou curent, ceylonezii incearca sa isi elibereze tara cu ajutorul conducatorilor din jur. Olandezii vin impreuna cu o armata si incep cel mai lung razboi de eliberare de catre un ocupant strain asupra unui alt ocupant strain. Ei vin din insula ce astazi face parte din capitala Indoneziei facand un pact cu regele kandyan, populatia a fost de acord cu noii veniti considerandu-i mai liberali.

Antiteza: sinhalezii au acceptat actele impotriva poporului, istoriei sale fara sa poate face nimic, in timp ce inca tamili li se opuneau.

Saturday, 1 August 2009

DESCOPERIND AUSTRIA
- Miscari rasiste
1.400 de protestatari s-au adunat pentru a milita impotriva construirii unei moschei in Viena. Doar jumatate dintre ei erau efectiv impotriva unei moschei, cealalta jumatate nefiind de acord cu planul urbanistic facut pentru aceasta. Purtatoarea de cuvant a campaniei a declarat ca nu sunt impotriva religiei islamice, ci mai mult de teama de crestere a traficului si in consecinta a zgomotului in zona. Fara sa fie surprinzator, Partidul Liberatatii le-a fost alaturi, al carui lider, Heinz Christian Strache, a declarat ca a vazut printre protestatari un adevarat curaj cetatenesc. Totusi, s-a tinut sa se intaresca ideea ca protestul nu este unul al extremei-drepte doar pentru ca este sustinut de Partidul Libertatii, ci doar ca acesta a fost singurul care a fost interesati de cauza lor, celelalte fiind prea lase, asa cum a declarat purtatoarea de cuvant a campaniei. Cei ce au participat la mars impotriva planului urbanistic au fost sustinuti de Partidul Verzilor, care au scandat "Afara cu nazistii" demonstrand inca o data ca Austria nu a trecut peste trecutul sau.

Wednesday, 29 July 2009


TIGRII TAMIL
Antiteza poporului sinhala-tamil - partea a IV a
Ocuparea portugheza
Primii europeni ce au vizitat insula Sri-Lanka in timpurile moderne au fost portughezi, Lurenco de Almeida a ajuns prima data in 1505 accidental din cauza unei furtunii naufragiing pe insula.I-a gasit divizati in 4 regate( Kotte, cei mai intinsi-sinhala, Sitawaka sinhalezi, Kandy in muntii si Jaffna-tamili magha in nord) si incapabili sa se apere impotriva intrusilor. Au semnat un act cu regele din Kotte. Portughezi au fondat un fort in orasul Colombo in 1517 de unde si-au extins treptat controlul asupra tarmului. In curand sinahalezi au inceput sa inconjoare fortul si 6-7 ani mai tarziu deja portughezii parasesc orasul pastrand doar un intermediar. Regatul Kotte cu care aveau un tratat de pace incepe sa isi piarda puterea in urmatorii 20 de ani din cauza comerciantilor arabi cu chimen si a muslmanilor tamili locali care permanent alimentau un conflict intre regatul Kotte si Sitawaka. Ambele amenintari pentru Kotte au fost infrante de catre putinii portughezi ramasi pe insula. Poate din obligatie pentru ajutorul dat, regele din Kotte a permis misionarilor sa vina si sa inceapa munca de crestinizare a populatie din Ceylon. Au aparut si biserici in satele de pescari din sud-vestul insulei. Dar in 1544 regele din Jaffna a masacrat mai mult de 600 de crestini de pe insula Manar, dar in 1582 regele din Jaffna se supune si plateste tribut portughezilor.
In 1550 un alt amiral portughez soseste in Ceylon impreuna cu o armata si cucereste regatul Kotte si Sitawaka. In 1554 un alt amiral soseste tot cu acelasi numar de soldati insa acesta construieste un nou fort in Colombo si pana in 1556 intrega comunitate de pescari ce ocupau coasta de sud a insulei(70.000) erau deja crestinati. Regele din Kotte, Dharmapala, si sotia sa au trecut la religia crestina, la fel procedand ce cativa nobili locali adoptand titlul de "Dom" impreuna cu limba si manierele portughezilor. Aceste schimbari au aliniat majoritatea populatiei sinhalese. 10 ani mai tarziu se va abandona capitala Kotte pentru ca intreaga curte sa se mute la Colombo. Portughezi nu au privit-o ca pe un lucru bun, dar sinhalezi venisera cu armata puternica, au trecut alti 10 ani pana ce portughezi au luat atitudine si au inabusit armata sinhaleza. Cativa ani mai tarziu regii din Kandy si Sitawaka incep asaltul fortului Colombo, nu vor reusi sa il preaia, iar portughezi raman pana la sfarsitul secolului XVII stapani pe zona de costa din sudul insulei.
In 1591 portughezi invadeaza Jaffna si instaleaza un nou rege in capitala Nallur. In 1592 ocupa si Kandy inca pentru o perioada scurta de timp ei fiind invinsi si fortati sa se retraga. Portughezi raman stapani pe regatele din Kotte si Sitawaka, si cu toate incercarile de a ocupa si Kandy, acest regat nu li se va supune.

Dupa cum se poate observa sinhalezi erau relativ usor de cucerit, nu raspundeau la atac si nu greu au trecut la religia limba si obiceiurile noilor stapani, spre deosebire de regatele tamile de care nu s-a putut trece nici de faza incipienta de cucerire teritoriala. Si atunci ca si azi, tamili nu sunt greu de stapanit aratand inca o data ca sunt doua popoare mereu diferite!

Monday, 27 July 2009


CASE REGALE - PORTUGALIA
IZABEL
S-a nascut la 22 noimbrie 1966 in Lisabona, fiica arhitectului Jorge de Heredia, un stranepot al unui viconte local. A locuit intre Portugalia si Angola pana in 1975 cand familia sa s-a mutat in Sao Paolo, Brazilia. A studiat la un colegiu iezuit, mai apoi va obtine in MBA dupa care se va intoarce in Portugalia in 1990, unde va lucra ca menager. 5 ani mai tarziu se casatoreste cu ducele de Braganza, la 29 de ani, incheindu-si cariera pentru a se dedica familiei. Impreuna au 3 copii: Afonso, nascut pe 25 martie 1996, Maria Francisca nascuta pe 3 martie 1997 si Dinis nascut pe 25 noimbrie 1999. Afonso primeste titlul de print de Beira si duce de Barcelos, titluri nobiliare acordate pentru cel de-al doilea in linie sucesorala la tron.
Imediat dupa casatorie ea va conduce mai multe institutii de caritate, mai ales pentru copii abandonati si boli ce nu pot fi depistate inainte de nastere.

Saturday, 25 July 2009


CASE REGALE - PORTUGALIA
DUARTE PIO
S-a nascut la 15 mai 1945 in Berna, Elvetia ca primul copil al cuplului ce pretindea tronul Portugaliei, Duarte Nuno si Maria Francisca. La momentul nasterii sale familia sa inca nu avea permisiunea de a intra in tara. Cu toate ca Portugalia era republica din 10 octombrie 1910, Duarte Nuno isi mentine titlurile pentru familia sa in cazul in care se va revenii la monarhie, cu toate ca succesiunea fiilor sai ar fi fost pusa in discutie atata timp cat se cerea ca regele sa fie nascut in Portugalia. De aceea Duarte Pio a fost nascut in ambasada portugheza din Berna pentru ca el sa primesca cetatenia. Nasii de botez ai sai au fost Papa Pius XII si regina Amelie, mama lui Manuel II, ultimul monarh al Portugaliei si cel care i-a predat dreptul la succesiune. In mai 1950 legea prin care ramurei migueliste a casei Braganza ii era interzis accesul in tara, este abrogata, iar in 1951 va vizita pentru prima data Portugalia si in 1952 se va muta permanent impreuna cu toata familia. Educatia sa a fost una militara, universitatea va fi cea de Agronomie, astazi Universitatea Tehnica, iar cea de-a doua va fi in Geneva, Elvetia. La 22 de ani se va inrola in armata la categoria pilot de elicopter si va lupta in Angola in razboiul pentru pastrarea coloniei. Pentru ca, impreuna cu un grup multi-etnic angolez a participat la organizarea unei liste cu candidatii independenti pentru parlamentul portughez, a fost expulzat din Angola.
Duarte Pio este cel mai apropiat in linie masculina de regele Manuel II. Insa mai sunt si altii mai apropiati, dar pe linie feminina, care conform Constitutiei din 1826 au drepturi succesorale, dar nici una dintre ele nu au cetatenie portugheza, de aceea nici una nu a ridicat vreo pretentie la tron. O mica parte a sustinatorilor monarhiei nu il recunosc pe Duarte Pio ca fiind mostenitorul de drept pentru ca, conform Constitutiei din 1834, linia dinastica a lui Miguel I nu vor avea drepturi succesorale niciodata. Constitutia s-a schimbat in 1919 odata cu proclamarea republicii si ca atare nimic in legatura cu monarhia nu a mai fost stipulat. Insa in mai 2006 Ministrul Afacerilor Externe portughez s-a referit la Duarte Pio ca la Ducele de Braganza. In raspuns la acest fapt in iulie acelasi an s-a inaintat catre presedinte de catre partidul monarhist o cerere prin care sa se recunosca oficial ca daca se va readuce monarhia in Portugalia Duarte Pio va fi recunoscut oficial. Rapsunsul a venit promt anuntand ca Portugalia are un regim republican.
Duarte Pio a mai participat si in razboiul din Timorul de Est, o colonie portugheza ce a fost ocupata in 1975 de catre Indonezia. El a participat si diplomatic in aceasta campanie pentru autodeterminarea acestui teritoriu in 1987 si 1992. In 1997 a propus vice-presedintelui Indoneziei, Jusuf Habibie, un referendum national pentru independenta Timorului de Est. Cand Habibie a ajuns presedinte in 1999 a avut loc acel referendum insa rezultatul a dus la independenta Indoneziei.
La 40 de ani se va casatorii cu Isabela de Heredia, o femei de afaceri portugheza fara titlu nobiliar. Aceasta a fost prima casatorie pe teritoriul Portugaliei a unui memebru al familiei regale de la nunta regelui Carlos I in 1886. La ceremonie au participat o seama de figuri politice, inclusiv presedintele tarii, Mario Soares, presedintele parlamentului si primul ministru, Anibal Cavaco Silva. La fel au fost prezente si cele mai multe familii regale din toata Europa. Impreuna au 3 copii: Afonso, Maria Francisca, Dinis. Mariajul si nastera celui de-al treila copil au reprezentat rumori in presa in Portugalia.
Nu exista date nici despre mama sa, Maria Francisca, nici prea multe despre fratii sai Miguel, duce de Viseu, si Henrique, duce ce Coimbra.

Wednesday, 22 July 2009



CASE REGALE - PORTUGALIA
DUARTE NUNO
S-a nascut la 23 septembrie 1907 si moare la 24 decembrie 1976. A pretins tronul Portugaliei inca din 1920 pana la moartea sa. Duarte Nuno a fost fiul lui Miguel II Duce de Braganza si al celei de-a doua sotii printesa Marie Therese casa Lowentein-Wertheim-Rosenberg. Are un frate si o sora vitregi si 7 surori. Prin mama sa este inrudit cu casa regala a Liechtenstein. Si tatal sau se naste in exil, in Germania, va face parte din staff-ul imparatului Austriei, Franz Josef pana in 1917 cand Portugalia intra in razboi, dupa care familia lui va intra intr-o relativa saracie. La insistentele imparatului Austriei, Portugalia va ceda familiei sale teritoriul pe care ei s-au nascut pentru a nu mai fi nevoiti sa traisca in exil. Nasul de botez al lui Duante Nuno va si tot un pretendent la tron, al Spaniei de data asta, ducele Alfonso Carlos din ramura carlista a familiei Bourbon. Tatal sau i-a predat lupta pentru pretentiile la tron dupa ce fratele mai mare a abdicat de la pretentiile sale casatorindu-se cu o americanca, cel de-al doilea frate murind un an inainte, Miguel II a predat aceasta responsabilitate unicului fiu din cea de-a doua casatorie, Duarte Nuno atunci in varsta de 13 ani. O matusa a lui s-a comportat ca fiind regenta a lui pana la varsta majoritatii. Abdicarea de la pretentiile la tron ale lui Miguel II in favoarea fiului sau s-a vrut a fi o revigorarea a celor doua grupuri monarhice. Unul dintre motivele pentru care linia ierarhica a familiei Braganza-Saxe-Coburg a fost declarata constitutionala este pentru ca ei au acceptat o Constitutie liberala in Portugalia. Chiar din 1921, matusa sa, Adelungdes, Ducesa de Giumaraes, a pregatit diferite manifestari pentru a-l face cunoscut pe noul pretedent al ramurei migueliste.
Dupa moartea unchiului sau in 1920, regele exilat Manuel II nu a mai avut pe cine numi succesor in caz ca el nu ar fi avut urmasi. Conflictul intre cele doua ramuri nu era doar cine sa domneasca, ci si cata putere ar trebui sa aiba monarhia, ramura miguelista fiind de partea traditionala a monarhiei, a absolutismului autocratic, iar ramura Braganza-Saxe-Coburg de partea unui monarhii constitutionale.
In 1912, tatal lui Duarte Nuno s-a intalnit cu Manuel II pentru a ajunge la o intelegere pentru a nu mai fi doi pretendenti la tron amandoi in exil. De aceea s-a semnat actul "Pactul de la Dover" prin care Miguel il recunostea pe Manuel II ca rege in timp ce Manule II recunostea drepturile lor la succedarea la tron daca el si unchiul sau Alfonso ar muri fara urmasi. Pactul nu a fost agreat de suporterii nici unei parti.
In 1922 ul al doilea act a fost semnat intre reprezentatii lui Duarte Nuno si Manuel II numit "Pactul de la Paris" in care Manuel era de acord ca Parlamentul sa isi aleaga propriul mostenitor la tron daca el va muri fara urmasi, in timp ce el si suporterii sai il recunoscteau pe Manuel ca regele din exil. Amandoua pactele insa erau private fara a avea valoare legala, Manuel insa nu incalcase nimic din Constitutie prin acele acte. Pozitiv insa ele au reusit sa mai apropie cele doua ramuri intr-o miscare unita monarhica.
In 1927, tatal sau moare, in 1932 Manuel moare, fara urmasii, ca atare, majoritatea monarhistilor l-au sustinut in pretentiile la tronul Portugaliei. Seful cauzei monarhice si locotenentul lui Manuel, in timp ce acesta era in exil, a publicat o declaratie de suport pentru Duarte Nuno. Mai tarziu insasi regina in exil, Amelie il va primi la Paris.
Chiar daca marea majoritate a monarhistilor il sprijineau, existau o parte a constitutionalistilor care veneau cu dovezi incontestabile cum ca Duarte Nuno nu ar trebui sa fie pretendentul la tron. In Constitutia din 1826, in vigoare cand monarhia era la putere, spune ca doar descendentii reginei Maria II pot sa fie pretendentii, inda Duarte Nuno nu era descendentul ei, si doar in caz de lipsa de urmasii se va preda monstenitorilor colaterali. Insa in 1932 la moartea lui Manuel II era inca in viata decendentii ai reginei Maria II insa acestia nu aveau nationalitate portugheza, un alt punct obligatoriu din Constitutie pentru a fi pretendent legal. Chiar si despre nationalitatea lui Duarte Nuno existau indoieli pentru ca de cand bunicul sau a fost trimis in exil din 1834, nici un urmas al lor nu s-a mai nascut in Portugalia. Insa imparatul Austriei Franz Josef le-a conferit extrateritorialitate ceea ce se presupune ca sunt portughezi. Insa in Constitutie se stipuleaza ca cei ce sunt gasiti vinovati si condamnati isi pierd nationalitatea. Insa nu si urmasii au fost condamnati, oricum Constitutia i-a deposedat de drepturile dinastice, iar condamnarea lor nu a fost abrogata pana in 1950.
O mica parte a monarhistilor a cautat un alt pretendent la tron decat Duarte Nuno printre monstenitorii genealogici ai lui Manuel II: printul George casa Saxonia, un stra-stranepot al reginei Maria II, dar nu avea nationalitate portugheza si mai era si preot catolic( ce nu se putea casatorii si deci nu putea avea urmasii). Au mers catre linia genealogica a fratelui reginei Maria II, imparatul Pedro II din Brazilia unde l-au descoperit pe nepotul acestuia printul Pedro Gastao casa Orleans-Braganza; nici el nu era portughez, dar fiind brazilian si deci saturat de cultura portugheza il facea intrucatva un pretendent atragator. Indubitabil cel mai apropiat candidat era Constanca Berquo de Mendonca, ducesa de Loule si stra-stra-stranepoata a regelui Joao VI, dar familia sa nu a avut pretentii la tron. A existat un pretendent la tron Maria Pia, care a pretins a fi din familia Saxe-Coburg si Gotha Braganza, ce ar fi fiica ilegitima a regelui Carlos I, tatal lui Manuel II.
Duarte Nuno a fost educat in copilarie de profesori portughezi, insa educatia in scoli o va face fie in Germania fie in Franta, chiar si la o manastire de calugari benedictini. Isi va lua o diploma in stiinte agricole de la Universitatea din Toulouse. Fiindu-i interzis sa intre in Portugalia, el isi va vizita tara pe ascuns in 1929. Se va casatori la varsta de 35 de ani in Brazilia cu printesa Maria Francisca casa Orleans-Braganza, fiica lui Pedro de Alcantara, print de Grao Para. Casatoria a fost populara din moment ce Maria Francisca era stra-stranepoata regelui Pedro II din Brazilia. Casatoria a mai fost populara si pentru ca unea cele doua ramuri dinastice din moment ce familia miresei era vazut ca sprijinind monarhia liberala, iar mirele pe cea traditionala. Au impreuna 3 copii: Duarte Pio, Duce de Braganza, Miguel, Henrique. In 1945, fratele Mariei Francisca, printul Pedro Gastao a transmis titlul sau de Duce de Braganza catre monstenotorii surorii sale( Duarte Nuno nu avea acest titlul, ultima oara il avuse Manuel II).
In mai 1950 Constitutia a fost modificata si memebrii ramurei migueliste puteau intra in tara, insa Duarte Nuno s-a intors abia in 1952 cand i s-a dat o locuinta de catre Fundatia Casa de Braganza. Dictatorul Antonio de Oliviera Salazar a vrut sa instaureze monarhia in 1951 dupa schimbarea Constitutie insa a hotarat sa mentina republica asa cum apare in Constitutia din 1933.
Isi va dona locuinta din Portugalia Universitatii din Coimbra si va locui pana la sfarsitul vietii in sudul tarii impreuna cu sora sa necasatorita, Filippa. Un interviu cu el spre sfarsitul vietii pentru documentarul "Monarhii in asteptare" il prezenta ca suferind de depresie nervoasa dupa moartea sotiei sale. Este inmormantat la manastirea augustina Vila Vicosa, locul traditional de inmormantare a ducilor de Braganza.