SUPER SAVERS sau cum sa faci economii si sa traiesti decent

Mai jos or sa urmeze diverse tipuri de oameni si cum au reusit ei din salarii sa economiseasca si mai ales pentru ce acest efort.

1. Familia Haskel 50, 52 anii si fiica 15 ani. Rata de economisire 50%. Sotul pensionar militar, sotia profesoara de liceu.

Casatoriti acum 20 de ani de atunci au economisit jumatate din castig in fiecare an. Sotul economiste inca de cand avea 20 de ani, iar sotia si-a dat seama cat de serios este in chestia asta cand, in timp ce se intalneau, ea a vrut o masina noua, iar in loc ca el sa o imprumute cu bani i-a arata un plan de economisire care urma sa ii aduca in urmatorii ani una noua. Asta i-a ajutat sa scape de datorii. Inainte de a cumpara orice care costa mult ei strang banii. In 1996 au platit cash pentru prima lor casa 105.000$. 5 ani mai tarziu si-au cumparat prima casa cu 3 dormitoare in cash de 200.000$. Cu toate ca isi permiteau o casa mai mare si masini mai scumpe au preferat sa mai pastreze din bani. Intre timp sotul este pesionat cadru militar, dar preda si este consultant militar part-time. In 6 ani, cand sotia va iesi la pensie, estimeaza ca vor avea 2,5 milioane banii de pensionare. Si asta in 20 de ani.

2.Familia Elovitz, 40, 44, fiica 11. Rata de economisire 35%. Sotia este director marketing pentru o companie de dezvoltare tehnologie energetica, iar sotul manager pentru prefectura locala.

Ea este maestru in asteptariile lungi, obisnuieste sa se gandeasca intre 3 si 6 luni inainte sa cumpere ceva ce costa mai mult de 100$ si nu cheltuie nimic mai mult de 30$ inainte sa se consulte cu sotul asa cum face si el. O data a stat saptamani intregi sa se gandeasca daca are sau nu nevoie inainte sa isi cumpere cu un ring tone de 4$. Cand a vazut o data o pereche de pantofi de 195$ a taiat din bugetul pentru cumparaturi de la supermarket 5 luni inainte sa isi ia pantofii. Toate bugetele familiei sunt impartite cu mult inainte de la impozite( de unde iau inapoi 10% prin plata foarte devreme), la bugetul pentru vacanta( unde pun in fiecare luna 250$), iar pentru distractii au un buget de 400$ in fiecare luna. De cand s-a nascut fiica lor au pus alti 250$ pe luna pentru ea, iar la 11 ani are deja 50.000$ pentru facultate. Si permanent sunt in cautare de solutii cum sa economiseasca.

3.Domnisoare Murray, 33 de ani. Rata de economisire 20-25%. Este manager tehnologie de recrutare pentru o companie de produse de larg consum.

Prietenii ii spun extreme saver, dar prefera sa isi spuna smart saver. Inca de cand era copil ii placea sa puna deoparte bani pentru a putea sa isi ia singura ce voia. Primul cont de economii l-a deschi cu bunicul sau la 12 ani. 20 de ani mai tarziu a inceput sa foloseasca cupoane, promotii, reducerii, plateste bilete de avion cu puncte pe cardurile de fidelitate la companii aeriene sau puncte la cardurile de credit si castiga sederii gratis la hotel pentru ca scrie analize pentru servicii ca mystery shopper. A gasit multe modalitatii de a economisii si inca traieste stilul de viata pe care il vrea. Salariul trece de 10.000$ pe luna, are o casa cu 3 dormitoare si conduce o masina veche de doar 3 ani, recent platita, un Infiniti coupe. Spune ca isi permite o casa mai mare si o masina mai scumpa dar prefea asa. Telul ei este sa se pensioneze la 55 de ani. Pentru a pune deoparte bani mai multi isi transforma timpul liber in cash. Dupa munca si in weekenduri scrie articole sau sfaturi in cariera, reface rezumate pentru ziare locale si chiar este organizator de evenimente. Toata munca asta, care ii face si placere ii mai aduce un plus de inca 25.000$ pe an.

4.Familia Seitz, 44, 45 de ani si copii 18, 15 ani. Rata de economisire 60%. Sotul este locotenent colonel in armata, sotia manager de proiect pentru o companie de traininguri.

Impreuna castiga 250.000$ pe an, dar nu ti-ai putea da seama din casa lor modesta pe care o impart cu copiii adolescentii sau din vacantele de familie cu camping si vizitele la muzee cu intrare libera. Dar doresc o pensionare la 50 de ani cand vor putea sa calatoreasca pentru 1 an sau sa se mute la Las Vegas unde el vrea sa isi testeze abilitatile la poker iar sotia vrea sa predea. Locuind intr-o casa si nu intr-una cu etaj platesc mai putin ipoteca( singura datorie), se folosesc de avantajele de a fi cadru militar( si sotia a fost cu timp in urma in armata) cumpara de la magazine pentru militari si profita de avantajele oferite dupa 11 septembrie 2001 transformand beneficiile educatiei tatalui in beneficii pentru educatia copiilor a caror facultate este acoperita.

Comentarii pe acest subiect am citit cateva scrise de papuanezi care acuza Indonezia ca ocupa ilegal Papua, ca aceasta este o colonie si nicidecum parte a statului, ca educatia, cu toate "eforturile" de la Jakarta au fost mai bune inainte de ocuparea lor.

Iar ca toate aceste miscari de trupe ale Indoneziei sprijinita de SUA au doar ratiuni economice, asa era si de asteptat, si acestea sunt mina de aur si cupru a companiei Freeport din SUA. Inca din 1936 se stia despre bogatia din Papua consemnate de catre Standard Oil, si pentru a preveni controlul olandezilor asupra resurselor, directorul Freeport, Robert Lovett, in 1960, impreuna cu pritenul sau McGeorge Bundy, numit consilier pe securitate in SUA, il conving pe Kennedy ca papuanezii trebuie sacrificati. Si cum ONU aveau nevoie la aceea vreme de 200ml $ de la SUA, acestia semneaza Intelegerea de la New York, care spune ca cetatenii americani in afara SUA nu se supun legilor anti-sclavie, ceea ce inseamana ca Intelegerea incalca Drepturile Omului ca si diferite alte rezolutii ale ONU.

Faptul ca din motive de securitate toate persoanele inclusiv jurnalisti nu sunt lasati sa se imbarce spre Papua, este o minciuna, spune un alt papuanez, care stie lucratori la mina

care nu sunt indonezieni si la fel si misionari incurajati de Jakarta. Poti calatori la fel ca oriunde in tara, insa odata ce se stie ca esti jurnalist nu mai ai voie.

Altii continua sa creada ca incercarea lui Obama de impinge de la spate guvernul indonezian in colaborare cu Kopassus este in van pentru ca aramata a facut numai rau populatiei de la preluarea puterii in mod abuziv in 1965 la ocuparea fortata a Timorului de Est sunt doar doua din cele mai sangeroase acte. In 1999 SUA a taiat relatiile militare cu Indonezia dupa ce acestia au intrat fortat in Timor si dupa ce fusese recunoscut de catre SUA ca independent. Au existat procese care sa condamne diversi capi militari ce au participat la acel masacru insa au stiut cumva sa evite justitia. Reformele militare au stagnat si acum acei arati cu degetul sunt in posturi importante.

Iar comunitatea internationala cea care pana la urma va accepta o noua tarisoara pe harta mondiala se va uita si la precedentul regiunii, si cum in zona nu exista nici un stat acceptat nici macar cu auto-determinare, nici Papua nu va fi altfel. Indonezia acum ca democratie, este asteptata sa renunte macar la o parte din Papua.

BARACK OBAMA VIZITEAZA INDONEZIA

Indonesia este o democratie tanara si deschisa tuturor afacerilor, mai putin Papua, regiunea sa cea mai de est. Aparatul de securitate al tarii ne asigura ca zona este inchisa si asta inca de la imbarcarea spre Papua, un zbor de 6 ore din Jakarta, capitala tarii.

Papua, cunoscuta ca Noua Guinee Olandeza, apoi ca Noua Guinee de Vest si mai tarziu ca Irian( sau Noua Guinee) Jaya, este exceptia evidenta in blocarea violentelor etnice, separatiste care acum aproape 10 ani au rupt Papua de Indonezia. Astazi e pace in zone ca Aceh, Ambon sau Paso cand si aici au fost lupte sangeroase separatiste. Multe se datoreaza si presedintelui Susilo Bambang Yudhoyono. Dar toate eforturile sunt in zadar daca pierd Papua puternic militarizata deja si unde se trimit trupe noi acum.

Resentimentele papuanezilor s-au rasfrant si asupra altor asupritori, olandezi, iar impotriva indonezienilor lupta deja de jumatate de secol. Anul trecut lupta lor s-a exprimat prin violente intense. Si ei stiu ca lupta e in van si va fi scurta daca nu e sustinuta de materiale financiare, si ce resursa de finante mai buna decat cea naturala: mina de aur si cupru Grasberg detinuta de compania americana Freeport McMoRan. Alte incidente sunt legate si de manifestari religioase, un grup de marimea si amploare unui guvern al carui lider a anuntat ca "marele general" Isus vrea ca pe aceasta fasie de pamant sa fie instaurat Regatul Ceresc. Despre acest grup prestigioasa organizatie International Crisis Group publica un raport aici.

Un factor principal in spatele radicalizarii violentei este grupul de studentii trecuti si prezenti care au pus la indoiala actul Natiunilor Unite din 1969 despre libera alegere care au dus Papua sub Indonezia. Frustrarea studentilor vine din faptul ca metodele de pace nu au adus nici un progres asupra revizuirii actului si opresiunea republicii si incalcarile drepturilor omului au continuat. Intre timp studentii s-au unit cu Miscarea Papua Libera a caror gherile de zeci de ani conduc o insurgenta spre tinuturile muntoase ale Papua. Oamenii cred ca independenta sau auto-determinarea va fi posibila doar daca va fi recunoscuta international nu doar pe hartie de catre Indonezia. Si intradevar au primit ceva suport, cativa parlamentari occidentali au infiintat un grup in 2008, Parlamentari pentru Papua de Vest. Violentele din timpul campaniei electorale din iunie anul trecut au fost probabil conduse de studentii insurgenti cu scopul de a atrage atentia asupra crizei din Papua. Iar in spatele mortilor, straini si indonezieni, de la mina Grasberg, sta Miscarea Papua Libera, dar pentru a va arata ce coruptie este acolo se banuieste ca fortele paramilitare care pazeau mina ar fi si ele implicate. Asta poate fi cu greu dovedit insa motivele lor ar putea fi ca insecuritatea crescanda sa aduca noi contracte de munca din partea propietarilor, cu sporuri de risc si pericol mai mari.

Oficiali din Jakarta blameaza mult Papua, nu inteleg reactiile lor, au curs investiile acolo, au adus considerabile imbunatatiri infrastructurii, sanatatii si educatiei. Din punct de vedere politic a fost garantat ca toate pozitiile din administratia locala, de la guvernator in jos, vor fi date localnicilor si nu vor fi adusi indonezieni din vest, un proces denumit "Papuanizare". Democratia si descentralizarea s-a aplicat acolo asa cum s-a aplicat in toata tara.

Juwono Sudarsono, ministru apararii pana la alegerile de anul trecut, a dat o explicatie si asupra implicarii armatei. Rolul armatei nu este doar acela de a mentina tara unita cat timp democratia pune bazele. In Papua contributia armatei a devenit palpabila, in sensul de ajutorare la construirea de drumuri si poduri si asistenta in alte lucruri rurale. Si mai important, armata, dar mai ales ofiterii tineri, joaca un rol crucial in concilierea factorului principal de conflict: lupta pentru resurse si putere intre papuanezii din zonele muntoase cu cei din zonele joase, iar militari se afla intre grupurile tribale myriad. Fostul ministru nu prezinta o imagine prea convingatoare a de fapt ce se intampla cu adevarat acolo.

Ciudat este ca in alte parti ale tari autoritatile reusesc sa controleze violentele separatiste, mai putin dogmatic si mai putin cu legea pumnului de fier. Arestarile sunt tot pe baza de putine probe si tot printre cei cu putina scoala sau deloc. Dar macar sunt mai multe achitari si pedepse mai usoare.

Dar daca guvernul are o asa buna poveste in zona de ce nu lasa jurnalistii sa mearga sa vada? Pentru ca, spune dl. Sudorsano, "ar deveni un magnet printre localnicii dornici sa atraga atentia asupra problemelor cu drepturile omului". Dar asta nu prea suna plauzibil, asa cum si John Braithwaite de la Universitatea din Australia, spunea ca armata a fost o parte a solutiei in Aceh si alte regiuni, insa in Papua este parte a problemei. Si mai mult, presedintele a fost dus de nas si convins sa aiba o abordare mai usoara in Papua, neintervenind asa mult armat.

Eforturile internationale de pace atat pentru Papua cat si pentru Indonesia sunt optimiste. Ca atare presedintele american Barack Obama isi asteapta "pulang kampulung" adica "bun venit-ul acasa" pentru ca si-a petrecut o parte din copilarie in Jakarta, in iunie. Cu putin fler vizita lui va pune in miscare procesul de pace. Si cum spunea si Adrew MacIntyre, tot de la Universitatea din Australia, si Indonezia si SUA doresc recolaborarea militara. Aceasta a fost oprita de mai mult de 10 ani de catre Leahy Act care a interzis SUA sa mai ofere training unitatilor militare care sprijina abuzuri contra drepturilor omului si Kopassus( fortele militare speciale ale armatei indoneziene) au destule inclusiv in Papua. Ofera de colaborare cu ofiterii tineri din Kopassus, ce nu au mainile asa patate cu sange, ar putea fi folosita de Omaba pentru a impulsiona guvernul indonezian la discutii cu papuanezi.

INDONEZIA - SITUATIA POLITICA -
Presedintele indonezian Susilo Bambang Yudhoyono a spus ca recentele atacuri au esuat in incercarea lor de a distruge cea mai mare economie sud-estica a Asiei si a garantat cresterea din productia interna decat din export. In adresarea anuala a presedintelui catre Parlament de anul acesta, el a spus ca guvernul nu a pregatit un plan economic care sa se concentreze pe exporturi, a spus presedintele care a castigat un nou mandat la 8 iulie si care va intra in functie in octombrie. Indonezia este un mare exportator de materii prime ca nichel, cauciuc, carbune si gaz, dar doar 30% din materii prime sunt importate fata de vecinii Thailanda sau Malaysia care au avut de suferit de pe urma crizei. Guvernul asteapta ca economia sa cresca cu 4% anul acesta, una din cele mai bune rezultate din regiune, asta datorita piatei sale interne de 226 de mililoane de oameni.
Yudhoyono si-a dedicat o mare parte din discurs securitatii si atacarea cailor spre islamul extrem. 4 ani de liniste fara atacuri au fost intrerupti luna trecuta de un atac sinucigas cu bomba aproape simultan la hotelurile Marriott si Ritz-Carlton din Jakarta care au ucis 9 oameni si ranit 53. Atacurile nu au destabilizat insa tara, rupia inca este cea mai buna moneda din regiune cu 11% deasupra dolarului, in timp ce pietele de capital au urcat in acest an cu 77%.
Indonesia este tara cu cei mai multi musulmani, iar majoritatea dintre ei urmeaza un islam moderat, cu toate astea o parte radicala s-a tot auzit in ultimii ani. Militantul Noordin Mohammad Top(nascut in Malaysia), care a format o aripa violenta a retelei Jemaah Islamiah, este invinovatit pentru organizarea recentelor atacuri si a altora, inclusiv a celui de la ambadasa Australiei din 2003 si cel din Bali din 2005. In timpul unor raiduri ale politie in Java s-a crezut ca a fost ucis, insa la testele medicale s-a dovedit a nu fi el ci un complice suspectat. Alte raiduri au scos la iveala o jumatate de tona de exploziv pe care politia a spus ca militantii ar fi vrut sa il folosesca intr-un atentat impotriva presedintelui. Cei doi sinucigasi de la atacul din 17 mai aveau 18 si 28 de ani.
Yudhoyono a cerut tinerilor sa se protejeze de "ganduri deviante" si ca guvernul si-a asumat lupta impotriva extremismului prin inlaturarea saraciei, nedreptatii si cresterii intarziate. Reformistul Yudhoyono, de 59 de ani, este cotat cu o rata mare in aducerea stabilitatii in Indonezia cu toate ca economia inca intampina obstacole mari ca coruptia adanca inradacinata, saracia larg raspandita, infrastructura slaba, birocratie excesiva si alte puncte rosii care au indepartat investitorii interesati de economii emergente ca India sau China. Fostul general a mai adaugat ca guvernul si-a propus ca pana la sfarsitul anului sa termine un plan pentru a scoate armata din afacerile civile si si-a intarit promisiunea de a lupta impotriva coruptie. Ingrijorari au venit din partea presiunilor ce s-au facut pentru a mai dilua din puterile Comisiei pentru Eradicarea Coruptiei sau KPK, ceea ce a ajuns la nivel de cult dupa ce a investigat pe unii oficiali de la banca centrala sau din parlament, incarcerand pe multi.

INDONEZIA
- IMPACTUL ATACULUI CU BOMBA IN ECONOMIE
Atacul a avut loc intr-un cartier de business din capitala ceea ce, la o prima vedere, ar putea induce ideea ca este un loc nesigur pentru discutii de afaceri.
Pe langa bombele explodate in cele doua hoteluri, in Marriot s-a mai gasit inca una nedetonata, iar in nordul orasului a mai explodat inca o masina ucigand 2 persoane. Aparenta coordonare in atacuri este prima dupa mai multi ani, timp in care guvernul a incercat sa creeze impresia unei securitati impotriva grupurilor militare islamiste, dand sens unei politici de stabilitate in Asia de Sud-Est. Deci o a doua tinta este securitatea in zona.
Faptul ca in anul 2003 a mai avut loc un atac cu bomba in masina in afara hotelului Marriot, iar in 2002 in Bali, cea mai mare statiune turistica a tarii, in care au murit 202 persoane, ridica intrebarea daca cumva aceste atacuri sunt total neasteptate?! In acesti ultimi ani din 2002, Indonezia a primit ajutor si training din partea SUA si Australiei, retinand sute de militanti. Cum totusi s-au putut produce astfel de atacuri, sistemul de securitate s-a relaxat? Nicidecum mai ales ca alegerile prezidentiale abia au trecut( 8 iulie) ce s-au petrecut in liniste. Chiar insasi staff-ul hotelurilor au un sistem de securitate propriu destul de rigid, exista o persoana care sta permanent afara pentru a verifica ce masini stationeaza si cat in fata hotelului, la fel si pentru persoanele ce intra pe jos in hotel sunt atent verificate. Cu toate astea bombele au fost plasate in hotel.
Un alt aspect important este ca gruparea Jemaah Islamiah, ce se crede a fi responsabila pentru atacurile din 17 iulie pentru ca au avut aceleasi tinte si stil ca si cele din 2002 si 2003, beneficiaza din nou de capacitate de a face bombe si operativitatea de la le amplasa. Cine ar putea fi in spatele acestor atacuri si ce scop ar avea ele? Un posibil raspuns ar fi actiunea fostului presedinte din 1998, Suharto, care in disperarea de a pastra puterea, a apelat la armata pentru a imprastia panica si a destabiliza Indonezia. Si acesta nu este singurul exemplu, de-a lungul istoriei recente a Indoneziei, elemente ale armatei au fost suspectate a fi in spatele dezordinii publice.
Pe termen lung ce impact ar putea avea aceste tipuri de atacuri? Cu siguranta ca arunca in aer sistemul de securitate si profilul de risc al tarii, mai ales ca alegerile s-au desfasurat atat de in liniste in cea de-a treia democratie din lume. Indonezia abia ce incepuse sa aiba un cuvant de spus ca democratie stabila in Asia de Sud-Est in demersurile impotriva coruptiei atragand investitori. Pana acum reactia pe piete a fost relativ muta.

INDONEZIA - Candidatii la alegeri
PRABOWO SUBIANTO
Unul din personajele cele mai negre ale trecutului sangeros s-a reinventat intr-un candidat respectabil pentru functia de vice-presedinte si ar putea fi unul dintre cei mai puternici politicieni dupa alegerile de luna viitoare. El este Prabowo Subianto, 58 de ani, locotenent-general al armatei, casatorit cu Titiek, cea de-a doua fiica a fostului dictator Suharto si al carui nume a fost asociat violentei si nepotismului in timpul regimului socrului sau. Drepturile Omului au condamnat actiunile sale din Timorul de Est si din Jakarta cand oamenii din comanda sa au impuscat demonstranti si au rapit oponenti. Astazi el nu raspunde la intrebarile legate despre acel episod, de-a lungul anilor a negat implicarea sa. A participat la 4 misiuni ale armatei indoneziene de ocuparea fortata a teritoriului. Fortele de ocupatie au fost acuzate de tortura, crima, violuri. In Jakarta, 1998, presa a raportat ca el a organizat atentate in cartierul chinezesc din capitala pentru a pregatii o lovitura de stat. Dupa ce socrul sau a cazut de la putere, Prabowo a fost acuzat ca l-a amenintat pe noul presedinte, B. J. Habibie, prin imprastierea comandourilor sale in jurul palatului presidential. A fost trimis in exil, dar si-a pregatit revenirea prin compania de publicitate a fratelui sau multi-milionar. Acum candideaza impreuna cu Megawati Sukarnoputri, pe care a servit-o in termeni indiscutabili si in timpul madatului ei de presedinte intre 2001 si 2004. Dar analistii politici o vad pe Megawati ca slaba si ineficienta ca figura prezidentiala, insa Prabowo ar putea deveni figura puternica. Megawati este fiica primului presedinte indonezian, Sukarno, in timpul caruia Prabowo s-a aratat un prieten al saracilor.
Presedintele SUA, Barack Obama, care si-a petrecut mare parte a copilariei in Indonesia, planuieste o calatorie in acest an in cadrul programului sau "America si Islamul", avand in vedere ca este o natie cu 210 milioane de musulmani.

DESCOPERIND AUSTRIA

Armata austriaca infrunta ruina

Discursul Ministrului Apararii, Norbert Darabos(PSD) in fata a 500 de soldatii stationati in Austria Inferioara a provocat discutii aprinse. El a vorbit despre bugetul armatei pentru 2009 despre care a avut o parere foarte buna. Membrul Partidului Libertatii, Mario Kunasek relateaza ca la presiunile sale mai multi experti gasesc Armata Austrica in pericol. Bugetul pentru anul acesta alocat Armatei cuprinde 60 milioane de euro mai putin decat anul trecut si o reducere de 1000 de locuri in anii ce urmeaza. Mario Kusanek si asuma afirmatia ca exista un complot la adresa armatei si a securitatii Austriei. 70 milioane de euro care ar fi trebuit sa fie alocate pentru renovarea baracilor nu sunt mai mult decat o picatura in ocean, ne spune politicianul de la Partidul Libertatii; la fel si amanarea cumpararii de elicoptere "Augusta Bell 212". Noua reforma a armatei este un dezastru si va conduce catre distrugerea armatei austriece.

INVINGATORI SI INVINSI IN INDONEZIA
Cu presedintele in exercitiu Susilo Bambang Yudhoyono in frunte, Partidul Democratic a stiut ca va castiga cele mai multe locuri in parlament ca mai apoi sa aiba cea mai care greutate de decizie in numirea candidatului la presedentie. Premierul si Partidul Democratic al Luptei, condus de fosta presedinta, Megawati Sukarnoputri, nu au stat insa asa de bine la alegerile legislative de la inceputul lunii aprilie, ceea ce va conduce la destituirea liderului de partid dupa alegerile prezidentiale din iulie. Cu acesta cadere, va fi alungata si ultimul lider din perioada imediar urmatoare lui Sukarno, Megawati este fiica lui.
Pana la 9 mai rezultatele se vor cunoaste in totalitate, insa estimarile arata ca PD va ajunge la cele 20% necesare incat sa poata lansa un candidat. Insa PDI-P si Partidul Golkar se pare ca abia vor atinge 6%, ceea ce inseamna ca vor fi obligate sa semneze tot felul de parteneriate cu partide mai mici pentru a-si atinge procentajul dorit. Temandu-se de rezultatele slabe si de probabilitatea de a aduna o tot mai mare coalitie, greu de multumit si controlat mai tarziu, PDI-P a anuntat deja legaturile cu cele doua partide despre care am mai vorbit ca sunt cele mai curtate, Gerindra al generalului Prabowo Subianto si partidul altui general Wiranto Hanura. Se pare ca cea mai mare provocare nu a fost faptul ca logistic au fost depasiti pentru ca au vrut sa organizeze votul intr-o singura zi pe 17.000 de insule si cu o populatie de aproape 250 de milioane( India organizeaza alegerile in 5 etape!) si din cauza carora s-a inregistrat in unele locuri si fraude de 27%, dar cea mai mare provocare o reprezinta noua coalitie formata Megawati, Geringra si Hanura. Nici legea sau cutuma nu hotaraste cine dintr-o coalitie va fi desemnat ca si candidat, ci partidul care a castigat cele mai multe locuri in parlament. Intre cele 3 in momentul asta, cu rezultatele exit-pollurilor se banuieste ca este partidul lui Megawati. Iar locul de vicepresedinte revine partidului de pe locul doi din coalitie. Insa dupa personalitatile celor 3 este greu de imaginat care dintre ei va ceda, chiar cu rezultatele in fata. Cei doi generali nici macar nu vor sa ia in considerare varianta cu Megawati ca vicepresedinte cand ineficienta sa s-a dovedit in timpul mandatului sau de presedinte, lucru confirmat de oameni de afaceri locali si de analisti( ea crede ca are dreptul divin de a conduce Indonezia, datorita faptului ca tatal sau a adus independenta tarii dupa o dictatura de 30 de ani a lui Suharto). Cei doi insa se lovesc de cifrele partidelor lor, care impreuna nu fac cat asteapta Megawati si anume 14 %. Este greu de crezut ca Megawati se va da la o parte, chiar daca va stii ca pierde in fata celui cu care nu se intelege, presedintele Yudhoyono.
Daca se pot anticipa castigatorii, marea intrebare este ce se va intampla cu opozitia-Megawati, care si-a castigat la un momendat popularitatea din contracararea conducerii cu mana de fier a lui Suharto, se aliaza acum cu doi dintre genenali de top din timpul dictaturii, acuzati in Indonezia si de catre ONU de crime impotriva umanitatii in 1999 in Timorul de Est ceea ce a si dus la ruperea regiunii de tara. Acest mariaj de convenienta ar putea sa o coste voturi printre aliati mai ales printre cei care isi amintesc promisiunile ei anterioare pentru reforme democratice.

INDONEZIA - Candidatii

Diferenta intre programele ideologice ale partidelor este foarte subtire, cum ar fi deviza Golkar "prosperitate si nationalism", iar a principalului partid islamist( adica opozitie fata de Golkar) mesajul electoral este "prosperitate si justitie" -reforma comunitatii musulmane. Partidul Democratic considera ca va fi lider pentru inca cel putin 10 ani datorita popularitatiile presedintelui. Partidul National Democratic si al Luptei al lui Megawati are o platforma unde este impotriva privatizarii, dar vrea legi mai bune pentru muncitori, insa nu are un manifest apropiat unei personalitatii care sa traga partidul, dar stilul mandatului fostului presedinte la distanta, nu o mai recomanda. Alte doua partide sunt doar motoare care pun in miscare ambitiile presedintelui si care vin de pe vremea fostului dictator, bineinteles tot generali. Wiranto, un lider al armatei implicat in violentele care au acompaniat caderea Timorului de Est in 1999 conduce Partidul Hanura. Prabowo Subianto un fost sef al

fortelor speciale, cere a plecat in exil dupa ce a fost declarat implicat in rapirile politice din 1998, conduce Partidul Gerindra. Dintre cele doua, Gerinda a facut cea mai mare valva. Finantat de miliardarul sau frate, Prabowo a investit in reclame televizate, iar pentru membrii, asigurari de viata premium in valoare de 200 $ ceea ce pentru muti inseamna o avere. Mesajul sau populist i-a adus 13 milioane de membrii insa nevoia sa nu s-a transformat in voturi, asa cum indica sondajele.

TIGRII TAMIL PARTEA A III-A
Ca orice organizatie separatista si Tigrii Tamil sunt responsabili cu epurarea etnica sau mutarea fortata a populatiei sinhalese in 1990 si a musulmanilor in 1992 ce locuiau in zonele ocupate de ei asupra carora s-a folosit violenta daca ar fi refuzat sa plece. Ironic insa, pentru ca la inceputurile miscarii tamil, musulmanii le-au fost alaturi in cerintele lor pentru recunoasterea ca minoritate si dreptul la determinare. Liderii tamili locali au fost insa impotriva evacuarii muslmanilor in semn de solidaritate in ajutorul dat, asa cum voiau intelectualii tamili. In 2005 Federatia Internationala a Tamililor a acuzat armata sri-lankeza ce intentiona crearea tensiuni intre musulmani si tamili in scopul periclitarii securitatii tamililor. Insa localnici tamili s-au indreptat catre organizatia Tigrilor pentru a cere protectie, iar musulmani catre armata sri-lankeza, ceea ce a fost vazut ca un semns de tradare din partea musulmanilor. In goana lor dupa teritoriu tamilii au ingreunat mult viata altor minoritati cu care cohabitau in nordul si estul insulei. Ca de pilda inca din 1985 au ocupat cu forta 35.000 de acrii apartinand fermierilor musulmani dupa ce inca cu ani in urma incercasera sistematic evacuarea lor. Din 1989 organizatia de angajeaza intr-o campanie sustinuta de epurare teritoriala, dar prima instiintare de evacuare transmisa musulmanilor pe 15 octombrie 1989 a fost cand au intrat sa ucida intr-o moschee locala si au jefuit casele parasite de cei evacuati. Dar cei ce erau fortati sa plece nu o puteau face orisicum, aveau nevoie de permis de calatorie si itinerariul din partea organizatiei. Propietatiile musulmanilor au fost predate catolicilor locali doar pentru a nu fi jefuite de armata sri-lankeza insa mai tarziu si catolicii la randul lor vor fi deposedati de bunuri si propietatii si ale lor si cele pe care le luasera de la musulmani. Tamilii au blocat intrarea hindusilor in satele goale ale musulmanilor si au deschis din nou granitele dupa ce toti cei evacuati au plecat in sud. Doar un an mai tarziu epurarea etnica reincepe prin bombardarea a doua moscheei siite in timpul rugaciunii de vineri seara( moment in care toata lumea musulmana se afla la rugaciune in moschee), dar si pur si simplu prin intrari in sate si ucigand la intamplare sute de civili.
Punctul culminat a fost pe 30 octombrie 1990 cand intreaga populatie din Jaffna 75.000 de musulmani a fost expulzata fortat, listati si pe baza faptului ca au denigrat tamilii din zona au fost fortati sa plece in cateva ore nefiind permis a lua cu ei nici un bun.
In 1992 tamilii si hindusi au hotarat sa ocupe impreuna intreaga parte de nord a statului si intrega coasta de est. Dar aici inca erau vorbitori de limba tamila insa musulmani ceea ce se cerea a se purcede la aceleasi fapte de epurare etnica ca si in nord. Violenta cu care erau ucisi tarani musulmani a creat un raspuns la fel de violent ce a dus la uciderea de tarani tamili din alte sate.
In 2002 intr-un mod neobisnuit, liderul Velupillai Prabhakaran si-a cerut scuze pentru expulzarile din urma cu 10 ani si a cerut musulmanilor sa se intoarca. Cateva familii s-au intors si acum functioneaza in zona deja doua moscheei. Din partea tamililor s-a venit cu ideea ca musulmanii s-au intors din cauza violentelor populatiei sinhalese. Pana acum dovezile despre actiunile tamililor nu reflecta decat crima, mai putin epurarea etnica asa cum ei sustin.

VELUPILLAI PRABHAKARAN
In prezent este cautat de Interpol pentru terorism, crima, crima organizata si conspiratie la terorism inca din 1991.
Traducerea numelui sau in alfabetul latin este dificila. Urmarind in trecut originile cuvintelor in sanscrita nu este mare diferenta intre "p" si "bh" pentru tamili nefiind importanta pronuntarea cuvintelor sau fonetica lor.
Velupillai Prabhakaran s-a nascut la 26 noiembrie 1954 in nordul insulei, din parinti hindusi. Deja de la 18 ani este membru al organizatiilor de aparare si dezbatere a problemelor minoritatii tamil in opozitie cu drepturile majoritatii sinhalese. In cativa ani a devenit puternic implicat in miscarea tamil, incat a condus prima sa crima politica impotriva primarului din Jaffna. Acest gest a fost ca un raspuns la atitudinea primarului in apararea Partidului Libertate pentru Sri-Lanka( SLFP) in implicarea in violentele si in tradarea sentimentului nationalist tamil al peninsulei Jaffna. La 5 mai 1976 mica organizatie pe care o formase cu ani in urma, devine LTTE sau Tigrii Tamil. Despre filosofia grupului nu se stie decat din rarele interviuri si chiar din insusi actiunile lor. Un lucru este cert, vor sa conduca spre o revolutie socialista, spre crearea unei societati egalitare. Religia nu este un aspect principal al ideologiei organizatiei insa se poate considera ca sunt anti-buddhisti. Nici un document despre filisofia grupului sau vreunul oficial nu contine propaganda, nici macar vreo idee religioasa. Singurul lucru care ii conduce in miscarea lor este sentimentul nationalist. Spre exemplu, hindusii, religia majoritara, isi incinereaza mortii, pe cand tamilii ii ingroapa. Se separa chiar de localnici prin insasi numele date copiilor, foarte occidentale. Multe detalii despre viata privata a lui Prabhakaran nu se cunosc in afara de ce a lasat el sa se stie prin interviurile sale. Este casatorit si are 3 copii, se crede ca nu locuieste in Sri-Lanka.
Cele mai multe lucruri despre el si organizatia pe care o conduce se stiu din data de 10 aprilie 2002 cand a sustinut prima si singura conferinta de presa, unde a fost prezentat ca presedintele si primul-ministru al Tamil Eelam. El spune ca si-a instruit cadrele sa il ucida in caz ca va lua decizii ce ar compromite independenta statului. O intrebare care s-a tot repetat de catre cei 200 de jurnalisti prezenti, in legatura cu asasinarea lui Rajiv Gandhi, calificat de Prabhakaran ca fiind un "tragic incident" si a cerut sa nu se mai rascolesca un caz petrecut cu 10 ani in urma. A subliniat care sunt cele 3 cerinte ale lor: teritoriul tamil, nationalitatea tamila si dreptul la autodeterminare anuntand ca vor renunta la lupta daca macar politic vorbind cererile lor vor fi luate in considerare. A confirmat participarea la negocierile de pace pentru a pune capat celor 4 luni de ostilitati. Si a cerut Sri-Lankai si Indiei sa ridice embargoul pus Tigrilor Tamil fara de care nu vor merge catre negocieri. La discutiile de pace ce au urmat in 2003 s-a cerut recunoasterea teritorilui cat si a minoritatii tamil de catre ONU, ca si formarea unei autoritati guveranamentale. Prabhakaran a declarat ca solutiile armate pe care le-a folosit au survenit abia dupa ce cele non-violente au fost epuizate fara succes, exemplu cel mai bun fiind greva foamei dusa de un colonel tamil dupa 'incidentul tragic' al lui Gandhi, ce a murit la 10 zile dupa ce si-a inceput protestul demonstrand inca o data ca "lupta" pasnica este fie ignorata fie brutal inlaturata dar niciodata auzita.
Tigrii Tamil nu opereaza doar in Sri-Lanka, ci in India in teritoriul tamil din aceasta tara. Dupa victoriile armate ale sri-lankezilor din 2009 se crede ca Prabhakaran a fugit in alta tara. Thailanda si Malaysia sunt in alerta din acasta pricina. Mandatul sau de arestare este international, insa el este condamnat de catre Inalta Curte de Justitie din India pentru asasinarea primului ministru indian Rajiv Gandhi din mai 1991 si bobardarea Bancii Centrale din 1996. Curtea l-a gasit vinovat in 51 de cazuri si condamnat la 200 de ani de inchisoare.

TIGRII TAMIL
Eliberarea tigrilor Tamil Eelam cunoscuta ca si LTTE sau Tigri Tamil este o organizatie militanta asezata in nordul statului Sri Lanka. A fost creata in 1976 si de atunci duce o campanie violenta de separare pentru a crea un stat independent in nordul si estul insulei. Aceasta campanie a dus la razboiul civil din Sri Lanka, cel mai lung conflict armat din Asia. Organizatia este condusa de fondatorul sau Velupillai Prabhakaran. In prezent este considerata organizatie terorista de 32 de state, inclusiv UE, ceea ce inseamna ca si Romania. Sunt cunoscuti pentru binele organizate militii, pentru comiterea de atrocitati impotriva civililor, asasinarea de politicieni sri-lankezi sau indieni si pentru recutarea de copii in scopuri militare. Ei au inventat centura sinucigasa, purtarea de bombe asezate pe corp, folosita azi ca tactica si de multe alte organizatii teroriste. Tot ei au initiat si femeile in atacuri sinucigase. Tigrii tamil au pus la cale mai multe atacuri cu bomba decat Hamas, Jihadul Islamic si al-Qaeda la un loc. Este singura organizatie rebela despre care se stie ca poseda avioane. Au participat chiar de patru ori la negocieri de pace, din nefericire fara succes de fiecare data, ultima oara in 2002 se ajunsese chiar la un mini-stat virtual sub controlul lor. Insa dupa ce discutiile din 2006 au cazut, armata sri-lankeza a intervenit brutal preluand un vast teritoriu lasand tamililor doar 21km2. De atunci se asteapta un raspuns militar al tigrilor cu toate ca s-a inceput o campanie de gerrila din parte rebelilor. Cerintele de predare s-au intensificat inclusiv din parte unui joint international format din SUA, UE, Japonia si Norvegia care au declarat ca timpul pana tamilii vor ramane fara teritoriu controlat de ei este foarte scurt.

PARTEA A III-A
La 5 ani de la ultimele alegeri, pe 9 aprile urmeaza cele legislative ca doar in cateva luni 171 de milioane de indonezieni sa isi aleaga un nou presedinte. Dupa complexitatea logistica si scara larga la care se intind aceste alegeri, Indonezia se afla pe locul 2 dupa India. Partidele sau coalitiile vor trebuie sa castige 112 mandate adica 25% din voturile valabil exprimate pentru a fi eligibile in a desemna un candidat pentru puternicul post de presedinte.
Noul parlament va fi dominat de 3 partide, comparativ cu alegerile din 2004 cand cea mai mare parte a fost ocupata pe primul loc de multitudinea de partide nationale, pe locul 2 de secularul partid Golkar al fostului dictator Suharto si pe locul 3 cel al presedintelui predecesor Megawati, mostenitorul miscarii de independenta si rivalul lui Suharto, Sukarno. La 5 ani situatia este diferita: cu o mare diferenta fata de locul 2 se afla Partidul Democratic al presedintelui in exercitiu, partid care la ultimele alegeri a avut doar 7%; pe locurile urmatoare la mica diferenta intre ele, se afla in ordine, partidul Golkar condus de vice-presedintele Yosuf Kalla si partidul fostului presedinte Megawati.
Daca Yudhoyono si Kalla raman in coalitie vor fi greu de invins, insa Kalla deja a anuntat ca vrea sa candideze fortand o alianta cu partidul lui Megawati ceea ce il va lasa pe Yudhoyono sa formeze coalitii cu partide mici in special islamiste.
Intr-o tara cu o istorie a violentei, campania a fost foarte pasnica si chiar sustinuta de umor, la fel ca si in 2004. Cu o exceptie in Aceh unde in 2005 s-a ajuns la o autonomie locala la ale caror prime alegeri legislative s-au inregistrat crime misterioase ale unor insugenti si unde inca armata se implica. In regiunile mai turbulente ca Papua si Maluku demonstratii ale separatistilor au fost reprimate de armata; 4 jurnalisti olandezi au fost retinuti pentru scurt timp deoarece au scris despre acest subiect. Armata a fost acuzata de abuzuri in Papua asa cum s-au intamplat si in Timorul de Est si Aceh.
Armata nu mai are de 11 ani functia de a conduce tara ramanand doar cu functia de a o apara. De cand a fost partial impartita, armata a devenit o imensa afacere asigurand destule locuri in parlament asa incat sa nu isi piarda privilegiile. Nu doar serveste militari din birourile politice, dar si 410.000 de membrii ai armatei nici macar nu sunt nevoiti sa voteze. 6 din candidatii la prezidentiale sunt generali pensionati, inclusiv Yudhoyono. Dar cei mai multi indonezieni se asteapta ca armata sa ramana neutra.