CASE REGALEJUAN CARLOS I
S-a nascut la 5 ianuarie 1938 la Roma si este regele in exercitiu al Spaniei. Pe 22 noiembrie 1975, la doua zile dupa moartea lui Franco, el intra in posesia tronului in acord cu legea pe care o promulgase generalul. Tronul Spaniei a fost vacant pentru 30 de ani pana in 1969 cand Franco l-a numit pe Juan Carlos urmatorul conducator, el trecand cu succes tranzitia de la dictatorism la democratie parlamentara. Alegerile din 2000 au aratat ca este cu larga majoritate iubit de popor. In 2008 a fost considerat cel mai popular lider din tarile iberico-americane.
Tineretea lui a fost dictata de problemele politice ale tatalui sau si ale generalului Franco. S-a mutat in Spania cand avea 10 ani pentru a primi o educatie spaniola asta dupa ce tatal sau l-a obligat pe Franco sa accepte asta. Studiile sale s-au incheiat la 19 ani cand a terminat Academia Miliatara din Zaragoza. Un an mai devreme fratele sau mai mic a murit intr-un accident cu arma provocat de el. Cariera
sa militara se incheie 4 ani mai tarziu dupa ce trece prin scolii militare navale si aerine dupa care se va ocupa exclusiv de treburile politice. Din cauza nehotararii gen. Franco in legatura cu cine ii va succede la conducerea tarii, balanta inclinand fie spre tatal sau, mostenitorul de drept si varului sau, Alfonso, fiul lui Jaime, care se casatorise cu fiica generalului, el fiind un francois infocat, Juan Carlos a decis sa foloseasca mai mult numele de Carlos pentru a atrage si bransa carlista din familia Bourbon. Totusi in 1969 Franco hotaraste ca printul Juan Carlos era cea ma buna alegere si va fi numit mostenitor la tron dupa moartea sa. Relatia celor doi a fost una destul de buna tanarul print cerand de multe ori sfatul generalului. Public el a sprijinit regimul lui Franco insa, in timp, Juan Carlos a inceput a se intalnii cu lideri ai opozitiei sau cei din exil pentru a aduce reforme liberale, chiar si cu tatal sau a inceput o colaborare in acest sens. Generalul Franco a negat orice implicarii ale tanarului print in miscarile de destabilizare ale regimului sau. In anul 1975, sanatatea lui Fanco a inceput sa dea semne de batranete ce a dus la numirea printului ca rege, pe 27 noimbrie 1975 avea sa aiba loc ceremonia de incoronare.
Foarte repede el a instituit reformele, in ciuda opozitiei fascistilor si monarhistilor, in special in armata. ca prim-ministru a fost numit un lider din partidul lui Franco. Avand o politica de stanga a sprijinit partidele de curand formate, printre care si cel al lui Javier Solana. Si aripa stanga
a sprijinit monarhia in special Partidul Comunist pe care a fost obligat sa il
legalizeze, in ciuda opozitiei enormei aripi drepte in timpul Razboiului Rece.
Pe 15 iunie 1977 Spania a avut pentru prima oara, dupa Franco, alegeri libere si democratice. In 1978 a fost promulgata o noua Constitutie in care Juan Carlos era declarat ca fiind indrept la tronul Spaniei, si limbajul folosit il prezenta ca sef al statului si nu doar ca mostenitor lasat de Franco. Dupa referendumul de pe 6 decembrie Constitutia a trecut si a fost ratificatade de Cortes, parlamentul spaniol. Chiar daca a devenit rege imediat ce Franco a murit, abia dupa de pe 14 mai 1977 tatal sau a semnat un act in care il recunoaste ca singur cap al familiei regale spaniole transferand catre el intrega mostenire ce decurge din acest fapt, a putut fi recunoscut de facto si de jure regele in drept. Sub Constitutia din 1978 el este rege insa nu conduce tara. Reformele din acei ani au atras animozitati considerabile din partea armatei - aripa dreapta - care s-au concretizat in lovitura militara la adresa parlamentului din februarie 1981. Acest incident s-a finalizat, intr-o versiune oficiala si larg acceptata, prin implicarea publica si televizata a regelui in a cere suport pentru guvern. Cu cateva ore inainte de discursul sau, a sunat cativa liderii ai armatei sa-i instiinteze ca nu este de acord cu lovitura lor si ca obligatia lor este de a apara guvernul. Comentatori si biografi ai regelui se indoiesc ca el ar fi avut vreo implicatie in aceasta lovitura, ci mai degraba ca ea ar fi fost pusa la cale pentru a neutraliza riscul unei adevarate lovituri de stat pusa la cale de armata, pentru a modera cererile stangii reformatoare si pentru a creste popularitatea regelui. Inainte de acest eveniment, nu era un monarh atat de apreciat printre ceilalti lideri din Spania, chiar Partidul Comunist a spus depre el ca va cadea impreuna cu toate ramasitele regimului francoist, nu numai ca nu a fost asa insa dupa ce a reusit sa manevreze atat de reusit incercarea unei lovituri de stat in 1981, suportul, cel putin public, printre democrati si aripa stanga, a crescut considerabil. Nici un eveniment nu a mai patat imaginea casei regale pana in 2007 cand in Catalonia portretul sau a fost ars in public de un grup mic de protestatari care voiau reinstaurarea republicii. In iulie 2000 a fost aproape victima unei asasinarii, persoana care incercase cu ceva timp in urma sa il asasineze si pe Papa Ioan Paul al II-lea.
Alegerea prin vot in1982 a liderul unui partid de stanga pe care el l-a sustinut in legalizarea partidului, a marcat sfarsitul implicarii in politica a lui Juan Carlos. Felipe Gonzales a guvernat mai mult de 10 ani si administratia sa a ajutat la atingerea tintelor democratice si de securitate. Astazi regele exercita o putere mica in stat, dar este privit ca un simblol al unitatii in Spania. Sub aceasta constitutie are imunitate in privinta indatoririlor oficiale, asta si pentru ca fiecare act al sau trebuie sa fie semnat de oficialitati ceea ce il face pe cel ce a semnat vinovat in orice caz. Ofensele aduse Casei Regale sunt judecate de Codul Penal, existand un astfel de caz aplicat in special bascilor ce lupta pentru separarea de Spania.
Iesirile sale publice mai sunt in Ajunul Craciunului pentru discursul sau traditional. Este comandantul sef al armatee. Are inca dreptul sa iasa public sa sustina discursuri politice, asa cum a facut-o in 1991 in problema situatiei din Gibraltar in contradictie cu ONU. In 1979 a instutuit o "ruta culturala" intre Spania si tarile din America Latina, in special pentru sudenti. In 1987 a devenit primul rege spaniol ce a vizitat vreodata posesiunea spaniola Puerto Rico. Calatoreste in toata Spania si in toata lumea pentru a-si reprezenta tara. Prietenia sa apropiata cu Hassan al II-lea din Maroc a avut de suferit, la fel relatia cu Venezuela cand la summitul iberico-american a intrerupt discursul lui Hugo Chavez asta dupa ce Chavez a declarat ca un fost prim-ministru spaniol este un fascist si a intrerupt discursul premierului in vigoare in timp ce il apara pe predecesorul sau. Un alt incident a fost cand regele
a parasit o discutie pentru presedintele Daniel Ortega al Nicaraguei s-a plans ca Spania ca a intervenit in alegerile din tara sa si din cauza catorva companii energetice ce opereaza in Nicaragua. Acesta a fost un incident diplomatic fara precedent si un rar moment in care regele si-a manifestat furia.
Juan Carlos se va casatori la Atena la 24 de ani cu printesa Sophia de Grecia si Danemarca, fiica regelui Paul. S-a convertit de la religia ortodoxa de rit grecesc la cea romano-catolica pentru a putea devenii regina Spaniei. Au impreuna 3 copii: Elena, Cristina si Felipe.
In 1972 Juan Carlos participa la Jocurile Olimpice la cursa Dragon a navigatorilor, insa nu a luat nici o medalie. Oricum in vacantele de vara, familia regala se intalneste la resedinta privata din Palma de Mallorca pentru intreceri pe mare, Juan Carlos detine cateva yachturi Bribon. In timpul iernii merg in Pirieni unde ocazional regele se alege cu cate un picior rupt. Vanatorile nu lipsesc, in special cele de ursi, in 2004 ridicand proteste ale ecologistilor dupa ce a omorat 9 ursi dintre care unul era o femela insarcinata in Romania. In 2006 a omorat accidental un gonaci beat din Rusia intr-o excursie privata de vanatoare, incident negat de Casa Regala. Juan Carlos mai detine si o diploma de operator radio amator si are o pasiune si pentru motociclete el fiind vazut deseori singur cutreierend strazile Spaniei.
