BARACK OBAMA VIZITEAZA INDONEZIA

Indonesia este o democratie tanara si deschisa tuturor afacerilor, mai putin Papua, regiunea sa cea mai de est. Aparatul de securitate al tarii ne asigura ca zona este inchisa si asta inca de la imbarcarea spre Papua, un zbor de 6 ore din Jakarta, capitala tarii.

Papua, cunoscuta ca Noua Guinee Olandeza, apoi ca Noua Guinee de Vest si mai tarziu ca Irian( sau Noua Guinee) Jaya, este exceptia evidenta in blocarea violentelor etnice, separatiste care acum aproape 10 ani au rupt Papua de Indonezia. Astazi e pace in zone ca Aceh, Ambon sau Paso cand si aici au fost lupte sangeroase separatiste. Multe se datoreaza si presedintelui Susilo Bambang Yudhoyono. Dar toate eforturile sunt in zadar daca pierd Papua puternic militarizata deja si unde se trimit trupe noi acum.

Resentimentele papuanezilor s-au rasfrant si asupra altor asupritori, olandezi, iar impotriva indonezienilor lupta deja de jumatate de secol. Anul trecut lupta lor s-a exprimat prin violente intense. Si ei stiu ca lupta e in van si va fi scurta daca nu e sustinuta de materiale financiare, si ce resursa de finante mai buna decat cea naturala: mina de aur si cupru Grasberg detinuta de compania americana Freeport McMoRan. Alte incidente sunt legate si de manifestari religioase, un grup de marimea si amploare unui guvern al carui lider a anuntat ca "marele general" Isus vrea ca pe aceasta fasie de pamant sa fie instaurat Regatul Ceresc. Despre acest grup prestigioasa organizatie International Crisis Group publica un raport aici.

Un factor principal in spatele radicalizarii violentei este grupul de studentii trecuti si prezenti care au pus la indoiala actul Natiunilor Unite din 1969 despre libera alegere care au dus Papua sub Indonezia. Frustrarea studentilor vine din faptul ca metodele de pace nu au adus nici un progres asupra revizuirii actului si opresiunea republicii si incalcarile drepturilor omului au continuat. Intre timp studentii s-au unit cu Miscarea Papua Libera a caror gherile de zeci de ani conduc o insurgenta spre tinuturile muntoase ale Papua. Oamenii cred ca independenta sau auto-determinarea va fi posibila doar daca va fi recunoscuta international nu doar pe hartie de catre Indonezia. Si intradevar au primit ceva suport, cativa parlamentari occidentali au infiintat un grup in 2008, Parlamentari pentru Papua de Vest. Violentele din timpul campaniei electorale din iunie anul trecut au fost probabil conduse de studentii insurgenti cu scopul de a atrage atentia asupra crizei din Papua. Iar in spatele mortilor, straini si indonezieni, de la mina Grasberg, sta Miscarea Papua Libera, dar pentru a va arata ce coruptie este acolo se banuieste ca fortele paramilitare care pazeau mina ar fi si ele implicate. Asta poate fi cu greu dovedit insa motivele lor ar putea fi ca insecuritatea crescanda sa aduca noi contracte de munca din partea propietarilor, cu sporuri de risc si pericol mai mari.

Oficiali din Jakarta blameaza mult Papua, nu inteleg reactiile lor, au curs investiile acolo, au adus considerabile imbunatatiri infrastructurii, sanatatii si educatiei. Din punct de vedere politic a fost garantat ca toate pozitiile din administratia locala, de la guvernator in jos, vor fi date localnicilor si nu vor fi adusi indonezieni din vest, un proces denumit "Papuanizare". Democratia si descentralizarea s-a aplicat acolo asa cum s-a aplicat in toata tara.

Juwono Sudarsono, ministru apararii pana la alegerile de anul trecut, a dat o explicatie si asupra implicarii armatei. Rolul armatei nu este doar acela de a mentina tara unita cat timp democratia pune bazele. In Papua contributia armatei a devenit palpabila, in sensul de ajutorare la construirea de drumuri si poduri si asistenta in alte lucruri rurale. Si mai important, armata, dar mai ales ofiterii tineri, joaca un rol crucial in concilierea factorului principal de conflict: lupta pentru resurse si putere intre papuanezii din zonele muntoase cu cei din zonele joase, iar militari se afla intre grupurile tribale myriad. Fostul ministru nu prezinta o imagine prea convingatoare a de fapt ce se intampla cu adevarat acolo.

Ciudat este ca in alte parti ale tari autoritatile reusesc sa controleze violentele separatiste, mai putin dogmatic si mai putin cu legea pumnului de fier. Arestarile sunt tot pe baza de putine probe si tot printre cei cu putina scoala sau deloc. Dar macar sunt mai multe achitari si pedepse mai usoare.

Dar daca guvernul are o asa buna poveste in zona de ce nu lasa jurnalistii sa mearga sa vada? Pentru ca, spune dl. Sudorsano, "ar deveni un magnet printre localnicii dornici sa atraga atentia asupra problemelor cu drepturile omului". Dar asta nu prea suna plauzibil, asa cum si John Braithwaite de la Universitatea din Australia, spunea ca armata a fost o parte a solutiei in Aceh si alte regiuni, insa in Papua este parte a problemei. Si mai mult, presedintele a fost dus de nas si convins sa aiba o abordare mai usoara in Papua, neintervenind asa mult armat.

Eforturile internationale de pace atat pentru Papua cat si pentru Indonesia sunt optimiste. Ca atare presedintele american Barack Obama isi asteapta "pulang kampulung" adica "bun venit-ul acasa" pentru ca si-a petrecut o parte din copilarie in Jakarta, in iunie. Cu putin fler vizita lui va pune in miscare procesul de pace. Si cum spunea si Adrew MacIntyre, tot de la Universitatea din Australia, si Indonezia si SUA doresc recolaborarea militara. Aceasta a fost oprita de mai mult de 10 ani de catre Leahy Act care a interzis SUA sa mai ofere training unitatilor militare care sprijina abuzuri contra drepturilor omului si Kopassus( fortele militare speciale ale armatei indoneziene) au destule inclusiv in Papua. Ofera de colaborare cu ofiterii tineri din Kopassus, ce nu au mainile asa patate cu sange, ar putea fi folosita de Omaba pentru a impulsiona guvernul indonezian la discutii cu papuanezi.

INDONEZIA - SITUATIA POLITICA -
Presedintele indonezian Susilo Bambang Yudhoyono a spus ca recentele atacuri au esuat in incercarea lor de a distruge cea mai mare economie sud-estica a Asiei si a garantat cresterea din productia interna decat din export. In adresarea anuala a presedintelui catre Parlament de anul acesta, el a spus ca guvernul nu a pregatit un plan economic care sa se concentreze pe exporturi, a spus presedintele care a castigat un nou mandat la 8 iulie si care va intra in functie in octombrie. Indonezia este un mare exportator de materii prime ca nichel, cauciuc, carbune si gaz, dar doar 30% din materii prime sunt importate fata de vecinii Thailanda sau Malaysia care au avut de suferit de pe urma crizei. Guvernul asteapta ca economia sa cresca cu 4% anul acesta, una din cele mai bune rezultate din regiune, asta datorita piatei sale interne de 226 de mililoane de oameni.
Yudhoyono si-a dedicat o mare parte din discurs securitatii si atacarea cailor spre islamul extrem. 4 ani de liniste fara atacuri au fost intrerupti luna trecuta de un atac sinucigas cu bomba aproape simultan la hotelurile Marriott si Ritz-Carlton din Jakarta care au ucis 9 oameni si ranit 53. Atacurile nu au destabilizat insa tara, rupia inca este cea mai buna moneda din regiune cu 11% deasupra dolarului, in timp ce pietele de capital au urcat in acest an cu 77%.
Indonesia este tara cu cei mai multi musulmani, iar majoritatea dintre ei urmeaza un islam moderat, cu toate astea o parte radicala s-a tot auzit in ultimii ani. Militantul Noordin Mohammad Top(nascut in Malaysia), care a format o aripa violenta a retelei Jemaah Islamiah, este invinovatit pentru organizarea recentelor atacuri si a altora, inclusiv a celui de la ambadasa Australiei din 2003 si cel din Bali din 2005. In timpul unor raiduri ale politie in Java s-a crezut ca a fost ucis, insa la testele medicale s-a dovedit a nu fi el ci un complice suspectat. Alte raiduri au scos la iveala o jumatate de tona de exploziv pe care politia a spus ca militantii ar fi vrut sa il folosesca intr-un atentat impotriva presedintelui. Cei doi sinucigasi de la atacul din 17 mai aveau 18 si 28 de ani.
Yudhoyono a cerut tinerilor sa se protejeze de "ganduri deviante" si ca guvernul si-a asumat lupta impotriva extremismului prin inlaturarea saraciei, nedreptatii si cresterii intarziate. Reformistul Yudhoyono, de 59 de ani, este cotat cu o rata mare in aducerea stabilitatii in Indonezia cu toate ca economia inca intampina obstacole mari ca coruptia adanca inradacinata, saracia larg raspandita, infrastructura slaba, birocratie excesiva si alte puncte rosii care au indepartat investitorii interesati de economii emergente ca India sau China. Fostul general a mai adaugat ca guvernul si-a propus ca pana la sfarsitul anului sa termine un plan pentru a scoate armata din afacerile civile si si-a intarit promisiunea de a lupta impotriva coruptie. Ingrijorari au venit din partea presiunilor ce s-au facut pentru a mai dilua din puterile Comisiei pentru Eradicarea Coruptiei sau KPK, ceea ce a ajuns la nivel de cult dupa ce a investigat pe unii oficiali de la banca centrala sau din parlament, incarcerand pe multi.

INDONEZIA
- IMPACTUL ATACULUI CU BOMBA IN ECONOMIE
Atacul a avut loc intr-un cartier de business din capitala ceea ce, la o prima vedere, ar putea induce ideea ca este un loc nesigur pentru discutii de afaceri.
Pe langa bombele explodate in cele doua hoteluri, in Marriot s-a mai gasit inca una nedetonata, iar in nordul orasului a mai explodat inca o masina ucigand 2 persoane. Aparenta coordonare in atacuri este prima dupa mai multi ani, timp in care guvernul a incercat sa creeze impresia unei securitati impotriva grupurilor militare islamiste, dand sens unei politici de stabilitate in Asia de Sud-Est. Deci o a doua tinta este securitatea in zona.
Faptul ca in anul 2003 a mai avut loc un atac cu bomba in masina in afara hotelului Marriot, iar in 2002 in Bali, cea mai mare statiune turistica a tarii, in care au murit 202 persoane, ridica intrebarea daca cumva aceste atacuri sunt total neasteptate?! In acesti ultimi ani din 2002, Indonezia a primit ajutor si training din partea SUA si Australiei, retinand sute de militanti. Cum totusi s-au putut produce astfel de atacuri, sistemul de securitate s-a relaxat? Nicidecum mai ales ca alegerile prezidentiale abia au trecut( 8 iulie) ce s-au petrecut in liniste. Chiar insasi staff-ul hotelurilor au un sistem de securitate propriu destul de rigid, exista o persoana care sta permanent afara pentru a verifica ce masini stationeaza si cat in fata hotelului, la fel si pentru persoanele ce intra pe jos in hotel sunt atent verificate. Cu toate astea bombele au fost plasate in hotel.
Un alt aspect important este ca gruparea Jemaah Islamiah, ce se crede a fi responsabila pentru atacurile din 17 iulie pentru ca au avut aceleasi tinte si stil ca si cele din 2002 si 2003, beneficiaza din nou de capacitate de a face bombe si operativitatea de la le amplasa. Cine ar putea fi in spatele acestor atacuri si ce scop ar avea ele? Un posibil raspuns ar fi actiunea fostului presedinte din 1998, Suharto, care in disperarea de a pastra puterea, a apelat la armata pentru a imprastia panica si a destabiliza Indonezia. Si acesta nu este singurul exemplu, de-a lungul istoriei recente a Indoneziei, elemente ale armatei au fost suspectate a fi in spatele dezordinii publice.
Pe termen lung ce impact ar putea avea aceste tipuri de atacuri? Cu siguranta ca arunca in aer sistemul de securitate si profilul de risc al tarii, mai ales ca alegerile s-au desfasurat atat de in liniste in cea de-a treia democratie din lume. Indonezia abia ce incepuse sa aiba un cuvant de spus ca democratie stabila in Asia de Sud-Est in demersurile impotriva coruptiei atragand investitori. Pana acum reactia pe piete a fost relativ muta.

TIGRII TAMIL PARTEA A III-A
Ca orice organizatie separatista si Tigrii Tamil sunt responsabili cu epurarea etnica sau mutarea fortata a populatiei sinhalese in 1990 si a musulmanilor in 1992 ce locuiau in zonele ocupate de ei asupra carora s-a folosit violenta daca ar fi refuzat sa plece. Ironic insa, pentru ca la inceputurile miscarii tamil, musulmanii le-au fost alaturi in cerintele lor pentru recunoasterea ca minoritate si dreptul la determinare. Liderii tamili locali au fost insa impotriva evacuarii muslmanilor in semn de solidaritate in ajutorul dat, asa cum voiau intelectualii tamili. In 2005 Federatia Internationala a Tamililor a acuzat armata sri-lankeza ce intentiona crearea tensiuni intre musulmani si tamili in scopul periclitarii securitatii tamililor. Insa localnici tamili s-au indreptat catre organizatia Tigrilor pentru a cere protectie, iar musulmani catre armata sri-lankeza, ceea ce a fost vazut ca un semns de tradare din partea musulmanilor. In goana lor dupa teritoriu tamilii au ingreunat mult viata altor minoritati cu care cohabitau in nordul si estul insulei. Ca de pilda inca din 1985 au ocupat cu forta 35.000 de acrii apartinand fermierilor musulmani dupa ce inca cu ani in urma incercasera sistematic evacuarea lor. Din 1989 organizatia de angajeaza intr-o campanie sustinuta de epurare teritoriala, dar prima instiintare de evacuare transmisa musulmanilor pe 15 octombrie 1989 a fost cand au intrat sa ucida intr-o moschee locala si au jefuit casele parasite de cei evacuati. Dar cei ce erau fortati sa plece nu o puteau face orisicum, aveau nevoie de permis de calatorie si itinerariul din partea organizatiei. Propietatiile musulmanilor au fost predate catolicilor locali doar pentru a nu fi jefuite de armata sri-lankeza insa mai tarziu si catolicii la randul lor vor fi deposedati de bunuri si propietatii si ale lor si cele pe care le luasera de la musulmani. Tamilii au blocat intrarea hindusilor in satele goale ale musulmanilor si au deschis din nou granitele dupa ce toti cei evacuati au plecat in sud. Doar un an mai tarziu epurarea etnica reincepe prin bombardarea a doua moscheei siite in timpul rugaciunii de vineri seara( moment in care toata lumea musulmana se afla la rugaciune in moschee), dar si pur si simplu prin intrari in sate si ucigand la intamplare sute de civili.
Punctul culminat a fost pe 30 octombrie 1990 cand intreaga populatie din Jaffna 75.000 de musulmani a fost expulzata fortat, listati si pe baza faptului ca au denigrat tamilii din zona au fost fortati sa plece in cateva ore nefiind permis a lua cu ei nici un bun.
In 1992 tamilii si hindusi au hotarat sa ocupe impreuna intreaga parte de nord a statului si intrega coasta de est. Dar aici inca erau vorbitori de limba tamila insa musulmani ceea ce se cerea a se purcede la aceleasi fapte de epurare etnica ca si in nord. Violenta cu care erau ucisi tarani musulmani a creat un raspuns la fel de violent ce a dus la uciderea de tarani tamili din alte sate.
In 2002 intr-un mod neobisnuit, liderul Velupillai Prabhakaran si-a cerut scuze pentru expulzarile din urma cu 10 ani si a cerut musulmanilor sa se intoarca. Cateva familii s-au intors si acum functioneaza in zona deja doua moscheei. Din partea tamililor s-a venit cu ideea ca musulmanii s-au intors din cauza violentelor populatiei sinhalese. Pana acum dovezile despre actiunile tamililor nu reflecta decat crima, mai putin epurarea etnica asa cum ei sustin.

VELUPILLAI PRABHAKARAN
In prezent este cautat de Interpol pentru terorism, crima, crima organizata si conspiratie la terorism inca din 1991.
Traducerea numelui sau in alfabetul latin este dificila. Urmarind in trecut originile cuvintelor in sanscrita nu este mare diferenta intre "p" si "bh" pentru tamili nefiind importanta pronuntarea cuvintelor sau fonetica lor.
Velupillai Prabhakaran s-a nascut la 26 noiembrie 1954 in nordul insulei, din parinti hindusi. Deja de la 18 ani este membru al organizatiilor de aparare si dezbatere a problemelor minoritatii tamil in opozitie cu drepturile majoritatii sinhalese. In cativa ani a devenit puternic implicat in miscarea tamil, incat a condus prima sa crima politica impotriva primarului din Jaffna. Acest gest a fost ca un raspuns la atitudinea primarului in apararea Partidului Libertate pentru Sri-Lanka( SLFP) in implicarea in violentele si in tradarea sentimentului nationalist tamil al peninsulei Jaffna. La 5 mai 1976 mica organizatie pe care o formase cu ani in urma, devine LTTE sau Tigrii Tamil. Despre filosofia grupului nu se stie decat din rarele interviuri si chiar din insusi actiunile lor. Un lucru este cert, vor sa conduca spre o revolutie socialista, spre crearea unei societati egalitare. Religia nu este un aspect principal al ideologiei organizatiei insa se poate considera ca sunt anti-buddhisti. Nici un document despre filisofia grupului sau vreunul oficial nu contine propaganda, nici macar vreo idee religioasa. Singurul lucru care ii conduce in miscarea lor este sentimentul nationalist. Spre exemplu, hindusii, religia majoritara, isi incinereaza mortii, pe cand tamilii ii ingroapa. Se separa chiar de localnici prin insasi numele date copiilor, foarte occidentale. Multe detalii despre viata privata a lui Prabhakaran nu se cunosc in afara de ce a lasat el sa se stie prin interviurile sale. Este casatorit si are 3 copii, se crede ca nu locuieste in Sri-Lanka.
Cele mai multe lucruri despre el si organizatia pe care o conduce se stiu din data de 10 aprilie 2002 cand a sustinut prima si singura conferinta de presa, unde a fost prezentat ca presedintele si primul-ministru al Tamil Eelam. El spune ca si-a instruit cadrele sa il ucida in caz ca va lua decizii ce ar compromite independenta statului. O intrebare care s-a tot repetat de catre cei 200 de jurnalisti prezenti, in legatura cu asasinarea lui Rajiv Gandhi, calificat de Prabhakaran ca fiind un "tragic incident" si a cerut sa nu se mai rascolesca un caz petrecut cu 10 ani in urma. A subliniat care sunt cele 3 cerinte ale lor: teritoriul tamil, nationalitatea tamila si dreptul la autodeterminare anuntand ca vor renunta la lupta daca macar politic vorbind cererile lor vor fi luate in considerare. A confirmat participarea la negocierile de pace pentru a pune capat celor 4 luni de ostilitati. Si a cerut Sri-Lankai si Indiei sa ridice embargoul pus Tigrilor Tamil fara de care nu vor merge catre negocieri. La discutiile de pace ce au urmat in 2003 s-a cerut recunoasterea teritorilui cat si a minoritatii tamil de catre ONU, ca si formarea unei autoritati guveranamentale. Prabhakaran a declarat ca solutiile armate pe care le-a folosit au survenit abia dupa ce cele non-violente au fost epuizate fara succes, exemplu cel mai bun fiind greva foamei dusa de un colonel tamil dupa 'incidentul tragic' al lui Gandhi, ce a murit la 10 zile dupa ce si-a inceput protestul demonstrand inca o data ca "lupta" pasnica este fie ignorata fie brutal inlaturata dar niciodata auzita.
Tigrii Tamil nu opereaza doar in Sri-Lanka, ci in India in teritoriul tamil din aceasta tara. Dupa victoriile armate ale sri-lankezilor din 2009 se crede ca Prabhakaran a fugit in alta tara. Thailanda si Malaysia sunt in alerta din acasta pricina. Mandatul sau de arestare este international, insa el este condamnat de catre Inalta Curte de Justitie din India pentru asasinarea primului ministru indian Rajiv Gandhi din mai 1991 si bobardarea Bancii Centrale din 1996. Curtea l-a gasit vinovat in 51 de cazuri si condamnat la 200 de ani de inchisoare.

TIGRII TAMIL
Eliberarea tigrilor Tamil Eelam cunoscuta ca si LTTE sau Tigri Tamil este o organizatie militanta asezata in nordul statului Sri Lanka. A fost creata in 1976 si de atunci duce o campanie violenta de separare pentru a crea un stat independent in nordul si estul insulei. Aceasta campanie a dus la razboiul civil din Sri Lanka, cel mai lung conflict armat din Asia. Organizatia este condusa de fondatorul sau Velupillai Prabhakaran. In prezent este considerata organizatie terorista de 32 de state, inclusiv UE, ceea ce inseamna ca si Romania. Sunt cunoscuti pentru binele organizate militii, pentru comiterea de atrocitati impotriva civililor, asasinarea de politicieni sri-lankezi sau indieni si pentru recutarea de copii in scopuri militare. Ei au inventat centura sinucigasa, purtarea de bombe asezate pe corp, folosita azi ca tactica si de multe alte organizatii teroriste. Tot ei au initiat si femeile in atacuri sinucigase. Tigrii tamil au pus la cale mai multe atacuri cu bomba decat Hamas, Jihadul Islamic si al-Qaeda la un loc. Este singura organizatie rebela despre care se stie ca poseda avioane. Au participat chiar de patru ori la negocieri de pace, din nefericire fara succes de fiecare data, ultima oara in 2002 se ajunsese chiar la un mini-stat virtual sub controlul lor. Insa dupa ce discutiile din 2006 au cazut, armata sri-lankeza a intervenit brutal preluand un vast teritoriu lasand tamililor doar 21km2. De atunci se asteapta un raspuns militar al tigrilor cu toate ca s-a inceput o campanie de gerrila din parte rebelilor. Cerintele de predare s-au intensificat inclusiv din parte unui joint international format din SUA, UE, Japonia si Norvegia care au declarat ca timpul pana tamilii vor ramane fara teritoriu controlat de ei este foarte scurt.