INDONEZIA
Candidatii la prezidentiale
Echipele competionale pentru alegerile din 8 iulie au fost aranjate. La o prima privire se pare ca alegatorii au in fata optiuni grele. Presedintele in exercitiu, Susilo Bambang Yudhoyono, pare a fi mult deasupra celorlalti candidati, predecesoarea sa Megawati Sukarnoputri si vicepresedintele Yusuf Kalla. Toti sunt politicieni vechi insa partenerul lor de guvernarea ar trebui sa vina din partide islamice pentru a le intarii pozitia, lucru pe care s-au ferit sa il faca. Asa ca variantele finale pentru postul de vice-presedinte sunt: generalul retras Yudhoyono l-a ales pe Boediono guvernatorul Bancii Centrale care a demisionat pentru a putea obtine aceasta functie; Megawati l-a ales pe generalul Prabowo Subianto, fost ginere al fostului dictator Suharto, jucator de polo si un populist; iar Kalla l-a ales pe celalalt mare general Wiranto, tot al perioadei Suharo.
O privire de ansamblu asupra posibilitatilor de castig ale candidatilor arata ca fiecare are puncte slabe dar si tari. Megawati a esuat in pozitia ei din opozitie timp de 5 ani in a-si restabili imaginea de politician potent. Intr-un sondaj recent apare cu doar 15% din voturile indonezienilor. Si din negocierile dificile pentru parteneriatul presidential, alianta lor pare departe de a fi numita solida.
Kalla s-a numit un om al actiunii aducand in favoarea sa o multime de misiuni indeplinite in timpul mandatului sau, mai ales economice si ca un om al pacii ce a ajutat la inchierea luptelor separatiste din Aceh in 2005. Cu toate acestea, increderea acordata de cetateni se ridica la numai 2%. Mai mult, partidul sau, Golkar, este profund divizat, mai multe aripi ale partidului sunt ocupate in a-l inlatura pe Kalla de la sefia partidului. Iar partenerul sau nu ii aduce deloc un capital de imagine, ba din contra, mandatul international de arestare pentru rolul sau in violentele din Timorul de Est in 1999 este mai mult inca o responsabilitate decat un punct valoros.
In contrast, Yudhoyono este foarte sus. In sondaje el se ridica la aproximativ 70% si se pare ca reuseste cu succes sa managerizeze crica financiara. Prin alegerea independentului Boediono a trimis un mesaj clar catre partidele islamice cat si intregii populatii ca acum, cand partidul sau este si cel mai puternic din parlament, intentioneaza sa faca toate alegerile de unul singur. Partidul are insa numai 26% din locurile in parlament si va avea totusi nevoie de o coalitie, dar pentru ca numai are doar 8% ca la ultimele alegeri din 2004, el va fi cel care va impune conditiile coalitiei. In momnetul acesta dorinta sa nu este sa castige alegerile ci sa le castige din primul tur. Pietele financiare deja iau in considerare ca el va castiga. Insa surprizele nu pot sa nu intre in calcul deoarece este inca clara experienta de la alegerile parlamentare din aprilie anul curent, cand cu greu se vedea ca locurile candidatilor la prezidentiale vor arata asa.

INVINGATORI SI INVINSI PARTEA A II-A
Yudhoyono este inca intr-o pozitie sigura chiar daca insusi vicepresedintele sau, Jusuf Kalla, liderul partidului secular Golkar. Dar cu rezultatele initiale ce sunt mult mai proase comparativ cu cele de la ultimele alegeri din 2004, cand a castigat cele mai multe voturi in parlament, Kalla incepe sa indrepte o mana slaba si in interiorul si in exteriorul partidului. In 2004, Partidul Golkar a adunat 30% din increderea cetatenilor in anul acesta se pare ca nu vor aduna nici macar pe jumatate. Asta si din cauza personalitatii capeteniei sale, a carei influenta personala nu a facut decat sa traga in jos partidul, comparativ cu Yudhoyono care si-a ridicat partidul de la 8% in 2004 la, poate mai mult de 20% anul acesta. Asa cum este normal, si cum probabil se va intampla si in interiorul PDI-P, Kalla va cadea. Kalla nu este dorit ca si presedinte si pentru ca cei mai multi conducatori ai Indoneziei au fost din Java, si unde locuieste si cea mai mare populatie a tarii 60%,iar el provine din insula Sulawesi. Si se pare ca nici nu va putea sta pe mai departe alaturi de invingatori din moment ce Yudhoyono a anuntat ca isi va alege ca si partener unul "loial si lipsit de interese neclare". Printre randuri presedintele s-a referit la multele afaceri ale lui Kalla si ascesiunea sa politica in asi sustine propriile interese comerciale, cat si zvonul potrivit caruia Kalla ar fi planuit sa il provoace pe Yudhoyono chiar inainte de pregatirea alegerilor legislative. Insasi relatia lor politica a fost una oarecum tensionata, uneori aflandu-se pe pozitii contrare. In timpul campaniei cand Kalla si-a sustinut colegii candidatii la parlamentare, a facut referire la el ca avand o capacitate de a lua decizii dure si rapide, un atac clar la adresa presedintelui cunoscut ca avand raspunsuri vagi, asa cum se intalnea pe vremea dictatorului Suharto. Pe viitor lista celor ce i-ar putea devenii partenerii de guvernare din Partidul Golkar este tot mai scurta, se stie deja ca dupa legislative cele doua partide au plecat din nou impreuna la drum. Lista Partidului Golkar pentru vicepresedinti este ciudata: fostul ministru al Economiei, Aburizal Bakrie, un controversat miliardar, fostul lider al partidului Akbar Tandjung, star media Surya Paloh, purtatorul de cuvant Agung Laksono. Golkar pare ca nu vrea sa lase prea multe optiuni, iar interesele economice prevaleaza in acest partid, restul candidatilor sunt doar nume pe o hartie. Si cum se pare ca vor castiga al doilea mandat pentru inca 5 ani, nu doar interesele economice vor aduce lideri in fata, partidul Golkar are si o aripa miliara foarte puternica ce va continua sa exercite o adanca influenta asupra deciziilor politice la 10 ani de la caderea dictatorismului militar.

PARTEA A III-A
La 5 ani de la ultimele alegeri, pe 9 aprile urmeaza cele legislative ca doar in cateva luni 171 de milioane de indonezieni sa isi aleaga un nou presedinte. Dupa complexitatea logistica si scara larga la care se intind aceste alegeri, Indonezia se afla pe locul 2 dupa India. Partidele sau coalitiile vor trebuie sa castige 112 mandate adica 25% din voturile valabil exprimate pentru a fi eligibile in a desemna un candidat pentru puternicul post de presedinte.
Noul parlament va fi dominat de 3 partide, comparativ cu alegerile din 2004 cand cea mai mare parte a fost ocupata pe primul loc de multitudinea de partide nationale, pe locul 2 de secularul partid Golkar al fostului dictator Suharto si pe locul 3 cel al presedintelui predecesor Megawati, mostenitorul miscarii de independenta si rivalul lui Suharto, Sukarno. La 5 ani situatia este diferita: cu o mare diferenta fata de locul 2 se afla Partidul Democratic al presedintelui in exercitiu, partid care la ultimele alegeri a avut doar 7%; pe locurile urmatoare la mica diferenta intre ele, se afla in ordine, partidul Golkar condus de vice-presedintele Yosuf Kalla si partidul fostului presedinte Megawati.
Daca Yudhoyono si Kalla raman in coalitie vor fi greu de invins, insa Kalla deja a anuntat ca vrea sa candideze fortand o alianta cu partidul lui Megawati ceea ce il va lasa pe Yudhoyono sa formeze coalitii cu partide mici in special islamiste.
Intr-o tara cu o istorie a violentei, campania a fost foarte pasnica si chiar sustinuta de umor, la fel ca si in 2004. Cu o exceptie in Aceh unde in 2005 s-a ajuns la o autonomie locala la ale caror prime alegeri legislative s-au inregistrat crime misterioase ale unor insugenti si unde inca armata se implica. In regiunile mai turbulente ca Papua si Maluku demonstratii ale separatistilor au fost reprimate de armata; 4 jurnalisti olandezi au fost retinuti pentru scurt timp deoarece au scris despre acest subiect. Armata a fost acuzata de abuzuri in Papua asa cum s-au intamplat si in Timorul de Est si Aceh.
Armata nu mai are de 11 ani functia de a conduce tara ramanand doar cu functia de a o apara. De cand a fost partial impartita, armata a devenit o imensa afacere asigurand destule locuri in parlament asa incat sa nu isi piarda privilegiile. Nu doar serveste militari din birourile politice, dar si 410.000 de membrii ai armatei nici macar nu sunt nevoiti sa voteze. 6 din candidatii la prezidentiale sunt generali pensionati, inclusiv Yudhoyono. Dar cei mai multi indonezieni se asteapta ca armata sa ramana neutra.

PARTEA A II-A
Partidul Democratic pe care Yudhoyono il conduce a fost creat in 2001 la initiativa sustinatorilor sai. Insa Partidul National Democratic a fost cel care a adus subiectul ca Yudhoyono ca devina canditat la alegerile din 2004. Amandoua partidele au inceput sa il sustina in pregatirile pentru campanie, dar pentru ca el nu si-a dat demisia ca ministru( asa cum trebuie sa faca, potrivit Constitutie orice candidat, cu exceptia presedintelui si vice-presedintelui in exercitiu), Partidul National Democtratic s-a retras, ramanand doar Partidul Democratic.
Diversiune sau nu in martie 2004 Yudhoyono a anuntat public ca el a fost exclus din deciziile politice. Au urmat diverse incercari de a afla ce se intampla din partea presedintelui, insa in cateva zile fostul general si-a anuntat demisia si totodata candidatura pentru prezidentiale. Popularitatea sa a cresut vertiginos mai ales ca era perceput ca rivalul care urma sa piarda. La alegerile legislative Partidul Democrat a castigat 7,5% intrand in Parlament. In campania sa a fost sustinut de Partidul Golkar( cel mai mare si cel care a condus in perioada presedintelui Suharto), de Partidul Semilunei, Partidul Reformist, Partidul Justitiei si Unitatii. El a sustinut cresterea economica cu cel putin 7%, revenirea intreprinderilor mici si mijlocii, garantii pentru credite, imbunatatirea legilor muncii si eradicarea coruptiei incepand cu clasa de sus. In timpul campaniei a fost de departe cel mai bun orator capatand o reputatie de intelectual si bun comunicator. In iulie 2004 a castigat alegerile prezidentiale cu 33%, dar pentru ca este ceruta o pondere mai mare de 50% a trecut in turul 2 alaturi de presedintele in exercitiu Megawati. In noua runda Yudhoyono a fost parasit de Partidul Golkar alaturandui-se totusi Partidul Trezirii Nationale, Partidul Justitie si Partidul National Mandatat. La alegerile din septembrie a castigat cu 60,87% fiind inaugurat ca cel de-al 4-lea presedinte de la independenta si primul ales prin vot popular.