PARTEA A II-A
Partidul Democratic pe care Yudhoyono il conduce a fost creat in 2001 la initiativa sustinatorilor sai. Insa Partidul National Democratic a fost cel care a adus subiectul ca Yudhoyono ca devina canditat la alegerile din 2004. Amandoua partidele au inceput sa il sustina in pregatirile pentru campanie, dar pentru ca el nu si-a dat demisia ca ministru( asa cum trebuie sa faca, potrivit Constitutie orice candidat, cu exceptia presedintelui si vice-presedintelui in exercitiu), Partidul National Democtratic s-a retras, ramanand doar Partidul Democratic.
Diversiune sau nu in martie 2004 Yudhoyono a anuntat public ca el a fost exclus din deciziile politice. Au urmat diverse incercari de a afla ce se intampla din partea presedintelui, insa in cateva zile fostul general si-a anuntat demisia si totodata candidatura pentru prezidentiale. Popularitatea sa a cresut vertiginos mai ales ca era perceput ca rivalul care urma sa piarda. La alegerile legislative Partidul Democrat a castigat 7,5% intrand in Parlament. In campania sa a fost sustinut de Partidul Golkar( cel mai mare si cel care a condus in perioada presedintelui Suharto), de Partidul Semilunei, Partidul Reformist, Partidul Justitiei si Unitatii. El a sustinut cresterea economica cu cel putin 7%, revenirea intreprinderilor mici si mijlocii, garantii pentru credite, imbunatatirea legilor muncii si eradicarea coruptiei incepand cu clasa de sus. In timpul campaniei a fost de departe cel mai bun orator capatand o reputatie de intelectual si bun comunicator. In iulie 2004 a castigat alegerile prezidentiale cu 33%, dar pentru ca este ceruta o pondere mai mare de 50% a trecut in turul 2 alaturi de presedintele in exercitiu Megawati. In noua runda Yudhoyono a fost parasit de Partidul Golkar alaturandui-se totusi Partidul Trezirii Nationale, Partidul Justitie si Partidul National Mandatat. La alegerile din septembrie a castigat cu 60,87% fiind inaugurat ca cel de-al 4-lea presedinte de la independenta si primul ales prin vot popular.