CASE REGALE - PORTUGALIA
DUARTE NUNO
S-a nascut la 23 septembrie 1907 si moare la 24 decembrie 1976. A pretins tronul Portugaliei inca din 1920 pana la moartea sa. Duarte Nuno a fost fiul lui Miguel II Duce de Braganza si al celei de-a doua sotii printesa Marie Therese casa Lowentein-Wertheim-Rosenberg. Are un frate si o sora vitregi si 7 surori. Prin mama sa este inrudit cu casa regala a Liechtenstein. Si tatal sau se naste in exil, in Germania, va face parte din staff-ul imparatului Austriei, Franz Josef pana in 1917 cand Portugalia intra in razboi, dupa care familia lui va intra intr-o relativa saracie. La insistentele imparatului Austriei, Portugalia va ceda familiei sale teritoriul pe care ei s-au nascut pentru a nu mai fi nevoiti sa traisca in exil. Nasul de botez al lui Duante Nuno va si tot un pretendent la tron, al Spaniei de data asta, ducele Alfonso Carlos din ramura carlista a familiei Bourbon. Tatal sau i-a predat lupta pentru pretentiile la tron dupa ce fratele mai mare a abdicat de la pretentiile sale casatorindu-se cu o americanca, cel de-al doilea frate murind un an inainte, Miguel II a predat aceasta responsabilitate unicului fiu din cea de-a doua casatorie, Duarte Nuno atunci in varsta de 13 ani. O matusa a lui s-a comportat ca fiind regenta a lui pana la varsta majoritatii. Abdicarea de la pretentiile la tron ale lui Miguel II in favoarea fiului sau s-a vrut a fi o revigorarea a celor doua grupuri monarhice. Unul dintre motivele pentru care linia ierarhica a familiei Braganza-Saxe-Coburg a fost declarata constitutionala este pentru ca ei au acceptat o Constitutie liberala in Portugalia. Chiar din 1921, matusa sa, Adelungdes, Ducesa de Giumaraes, a pregatit diferite manifestari pentru a-l face cunoscut pe noul pretedent al ramurei migueliste.
Dupa moartea unchiului sau in 1920, regele exilat Manuel II nu a mai avut pe cine numi succesor in caz ca el nu ar fi avut urmasi. Conflictul intre cele doua ramuri nu era doar cine sa domneasca, ci si cata putere ar trebui sa aiba monarhia, ramura miguelista fiind de partea traditionala a monarhiei, a absolutismului autocratic, iar ramura Braganza-Saxe-Coburg de partea unui monarhii constitutionale.
In 1912, tatal lui Duarte Nuno s-a intalnit cu Manuel II pentru a ajunge la o intelegere pentru a nu mai fi doi pretendenti la tron amandoi in exil. De aceea s-a semnat actul "Pactul de la Dover" prin care Miguel il recunostea pe Manuel II ca rege in timp ce Manule II recunostea drepturile lor la succedarea la tron daca el si unchiul sau Alfonso ar muri fara urmasi. Pactul nu a fost agreat de suporterii nici unei parti.
In 1922 ul al doilea act a fost semnat intre reprezentatii lui Duarte Nuno si Manuel II numit "Pactul de la Paris" in care Manuel era de acord ca Parlamentul sa isi aleaga propriul mostenitor la tron daca el va muri fara urmasi, in timp ce el si suporterii sai il recunoscteau pe Manuel ca regele din exil. Amandoua pactele insa erau private fara a avea valoare legala, Manuel insa nu incalcase nimic din Constitutie prin acele acte. Pozitiv insa ele au reusit sa mai apropie cele doua ramuri intr-o miscare unita monarhica.
In 1927, tatal sau moare, in 1932 Manuel moare, fara urmasii, ca atare, majoritatea monarhistilor l-au sustinut in pretentiile la tronul Portugaliei. Seful cauzei monarhice si locotenentul lui Manuel, in timp ce acesta era in exil, a publicat o declaratie de suport pentru Duarte Nuno. Mai tarziu insasi regina in exil, Amelie il va primi la Paris.
Chiar daca marea majoritate a monarhistilor il sprijineau, existau o parte a constitutionalistilor care veneau cu dovezi incontestabile cum ca Duarte Nuno nu ar trebui sa fie pretendentul la tron. In Constitutia din 1826, in vigoare cand monarhia era la putere, spune ca doar descendentii reginei Maria II pot sa fie pretendentii, inda Duarte Nuno nu era descendentul ei, si doar in caz de lipsa de urmasii se va preda monstenitorilor colaterali. Insa in 1932 la moartea lui Manuel II era inca in viata decendentii ai reginei Maria II insa acestia nu aveau nationalitate portugheza, un alt punct obligatoriu din Constitutie pentru a fi pretendent legal. Chiar si despre nationalitatea lui Duarte Nuno existau indoieli pentru ca de cand bunicul sau a fost trimis in exil din 1834, nici un urmas al lor nu s-a mai nascut in Portugalia. Insa imparatul Austriei Franz Josef le-a conferit extrateritorialitate ceea ce se presupune ca sunt portughezi. Insa in Constitutie se stipuleaza ca cei ce sunt gasiti vinovati si condamnati isi pierd nationalitatea. Insa nu si urmasii au fost condamnati, oricum Constitutia i-a deposedat de drepturile dinastice, iar condamnarea lor nu a fost abrogata pana in 1950.
O mica parte a monarhistilor a cautat un alt pretendent la tron decat Duarte Nuno printre monstenitorii genealogici ai lui Manuel II: printul George casa Saxonia, un stra-stranepot al reginei Maria II, dar nu avea nationalitate portugheza si mai era si preot catolic( ce nu se putea casatorii si deci nu putea avea urmasii). Au mers catre linia genealogica a fratelui reginei Maria II, imparatul Pedro II din Brazilia unde l-au descoperit pe nepotul acestuia printul Pedro Gastao casa Orleans-Braganza; nici el nu era portughez, dar fiind brazilian si deci saturat de cultura portugheza il facea intrucatva un pretendent atragator. Indubitabil cel mai apropiat candidat era Constanca Berquo de Mendonca, ducesa de Loule si stra-stra-stranepoata a regelui Joao VI, dar familia sa nu a avut pretentii la tron. A existat un pretendent la tron Maria Pia, care a pretins a fi din familia Saxe-Coburg si Gotha Braganza, ce ar fi fiica ilegitima a regelui Carlos I, tatal lui Manuel II.
Duarte Nuno a fost educat in copilarie de profesori portughezi, insa educatia in scoli o va face fie in Germania fie in Franta, chiar si la o manastire de calugari benedictini. Isi va lua o diploma in stiinte agricole de la Universitatea din Toulouse. Fiindu-i interzis sa intre in Portugalia, el isi va vizita tara pe ascuns in 1929. Se va casatori la varsta de 35 de ani in Brazilia cu printesa Maria Francisca casa Orleans-Braganza, fiica lui Pedro de Alcantara, print de Grao Para. Casatoria a fost populara din moment ce Maria Francisca era stra-stranepoata regelui Pedro II din Brazilia. Casatoria a mai fost populara si pentru ca unea cele doua ramuri dinastice din moment ce familia miresei era vazut ca sprijinind monarhia liberala, iar mirele pe cea traditionala. Au impreuna 3 copii: Duarte Pio, Duce de Braganza, Miguel, Henrique. In 1945, fratele Mariei Francisca, printul Pedro Gastao a transmis titlul sau de Duce de Braganza catre monstenotorii surorii sale( Duarte Nuno nu avea acest titlul, ultima oara il avuse Manuel II).
In mai 1950 Constitutia a fost modificata si memebrii ramurei migueliste puteau intra in tara, insa Duarte Nuno s-a intors abia in 1952 cand i s-a dat o locuinta de catre Fundatia Casa de Braganza. Dictatorul Antonio de Oliviera Salazar a vrut sa instaureze monarhia in 1951 dupa schimbarea Constitutie insa a hotarat sa mentina republica asa cum apare in Constitutia din 1933.
Isi va dona locuinta din Portugalia Universitatii din Coimbra si va locui pana la sfarsitul vietii in sudul tarii impreuna cu sora sa necasatorita, Filippa. Un interviu cu el spre sfarsitul vietii pentru documentarul "Monarhii in asteptare" il prezenta ca suferind de depresie nervoasa dupa moartea sotiei sale. Este inmormantat la manastirea augustina Vila Vicosa, locul traditional de inmormantare a ducilor de Braganza.