PARTEA A IV-A
In cea mai mare tara musulmana( 90% din populatie ceea ce in Indonezia inseamna 240 de milioane) politica islamica nu este nicidecum extremista. Autoritatiile indoneziene s-au descurcat bine in procesul de prindere a filierei al-Qaeda responsabila cu bombardarea din Bali din 2002. Ortodoxismul islamic - unde femeile poarta capul acoperit- este mai vizibil decat era acum zeci de ani. Spre exemplu, la ultimele alegeri 40% din voturi s-au indreptat catre partide islamiste. Insa in cei 5 ani nu au promovat decat doua legi: una pentru interzicerea pornografiei, care s-ar fi vrut mai mult a fi impotriva dansurilor traditionale (unde barbatii se imbraca in femei sau in timpul dansului se expun partile ale corpului a fi considerate intime); iar cealalta lege era pentru a ferii musulmanii de secta Ahmadiyah. La un moment dat a existat o ingrijorare a tolerantei pentru crime ale "vigilentilor islamisti". Dar in ciuda intrebarilor ridicate de nationalisti ca extremistii au acaparat Indonezia pe ascuns, in tara pare a nu se fi strecurat fundamentalismul.
Zeci de partide islamice au aparut in perioada imediat urmatoare caderi dictatorului Suharto, multe au disparut. Ca sa poata castiga au fost nevoite sa prezinte fie o imagine de vechime, fie sa intre in coalitii cu partide realmente seculare. Sondajele au aratat un suport micsorat pentru reguli bazate pe sharia-traditie- pe care administratiile locale au introdus-o.
Unul dintre partidele aparute imediat dupa caderea lui Suharto, Partidul Justitiei Prospere, care la ultimele alegeri a intrat in parlament avand 7% si in coalitia de guvernamant, se pare ca la aceste alegeri nu va mai reusi aceeasi performanta pentru ca a reprezenta un partid islamist in Indonezia a insemnat mai mult un activism politic decat unul religios. Cea ce este atat de strain de alte state predominant islamiste. Cu o populatie larg majoritar musulmana, partidele ce ar trebui sa le reprezinte interesele, se lupta sa castige voturile nationalistilor.