800.000 de consumatori au dreptul la legalizarea comercializarii canabisului!
Mars pentru marijuana 9 mai Vienna!

CRIMA IN INDONEZIA
Cand la 4 mai a.c. politia din Jakarta l-a arestat pe seful Comisiei pentru Eradicarea Coruptiei, sau KPK, pentru crima cu premeditare, a parut ceva fantastic din moment ce in timpul celor 17 luni de cand se afla in fruntea acestui organism si-a dezvoltat o reputatie de om ce nu se teme si pe deasupra sincer.
Cazul a arata cat de bine Indonezia a stiut sa construiasca institutii profesionale si credibile de la caderea dictatorismului. Dar tot acest scandal se leaga intrucatva de un altul ce a aparut la jumatatea lunii martie, cand guvernatorul regiunii, ce detinea o companie farmaceutica, a fost impuscat mortal in timp ce se intorcea de la o partida de golf. Astfle de crime se intampla foarte rar in Indonezia de aceea s-a cerut public arestarea faptasilor. La sfarsitul lunii aprilie numele d. Antasari Azhar, seful de la KPK, incepe sa fie legat de acest caz de crima. A fost arestat pentru 4 zile fara ca politia sa declare pentru ce. Dar se stie despre un martor cheie, un ajutor de pe terenul de golf ca si pe cea de-a treia sotie a guvernatorului. Ea este acum in programul de protectie al martorilor. Cum nu s-a dat nici o explicatie de ce a fost retinut Antasari, la fel nu s-a vorbit nici despre ceilalati 8 retinuti, printre care se afla un ofiter de politie de rang inalt si un propietar de ziar. Antasari recunoaste ca stia despre crima insa neaga orice implicare cu exceptia faptului ca il cunoastea vag pe ajutorul de pe terenul de golf.
Singurul lucru bun pentru Indonezia este ca scandalul nu se leaga aparent de activitatea Comisiei de Eradicarea Coruptiei. La fel si implicare d. Antasari in caz poate fi pusa pe seama numerosilor sai dusmani, numai ce fostul guvernator al Bancii Centrale si cativa parlamentari au fost acuzati de KPK. In fata arestarii sefului sau, KPK a raspuns cu o admirabila lipsa de preocupare si doar la cateva ore dupa ce a fost declarat suspect a fost destituit din functie. KPK pare a fi condusa ca un business cu cel putin in caz de acuzare la nivel inalt pe saptamana. Cel al sefului lor este un scandal urat dar din care isi vor reveni repede.
Seful statului, care va avea alegeri in doua luni, a reactionat adecvat distantandu-se de d. Antasari declarand ca legea trebuie sa-si urmeze cursul. Cu toate ca KPK este o institutie independenta de guvern, dar intrucatva de neinteles, presedintele a castigat puncte din succesele sale.
Reactia parlamentului, cel care ar mai putea potoli avantul luat de KPK, nu a fost una de lauda. Parlamentul a cerut alegerea unui nou sef, chiar daca regulamentul interior al instutiei spune ca asta nu se poate face pana nu exista o candamnare.
Politia a iesit cu bine din aceasta situatie pana acum, cu toate ca mai au inca mult de lucru luand in considerare faptul ca mai au si alte cazuri la fel. Dar macar, ei ca si alte institutii implicate, au inceput sa functioneze profesional. Iar elita pare ca nu mai este deasupra legii!

INVINGATORI SI INVINSI PARTEA A II-A
Yudhoyono este inca intr-o pozitie sigura chiar daca insusi vicepresedintele sau, Jusuf Kalla, liderul partidului secular Golkar. Dar cu rezultatele initiale ce sunt mult mai proase comparativ cu cele de la ultimele alegeri din 2004, cand a castigat cele mai multe voturi in parlament, Kalla incepe sa indrepte o mana slaba si in interiorul si in exteriorul partidului. In 2004, Partidul Golkar a adunat 30% din increderea cetatenilor in anul acesta se pare ca nu vor aduna nici macar pe jumatate. Asta si din cauza personalitatii capeteniei sale, a carei influenta personala nu a facut decat sa traga in jos partidul, comparativ cu Yudhoyono care si-a ridicat partidul de la 8% in 2004 la, poate mai mult de 20% anul acesta. Asa cum este normal, si cum probabil se va intampla si in interiorul PDI-P, Kalla va cadea. Kalla nu este dorit ca si presedinte si pentru ca cei mai multi conducatori ai Indoneziei au fost din Java, si unde locuieste si cea mai mare populatie a tarii 60%,iar el provine din insula Sulawesi. Si se pare ca nici nu va putea sta pe mai departe alaturi de invingatori din moment ce Yudhoyono a anuntat ca isi va alege ca si partener unul "loial si lipsit de interese neclare". Printre randuri presedintele s-a referit la multele afaceri ale lui Kalla si ascesiunea sa politica in asi sustine propriile interese comerciale, cat si zvonul potrivit caruia Kalla ar fi planuit sa il provoace pe Yudhoyono chiar inainte de pregatirea alegerilor legislative. Insasi relatia lor politica a fost una oarecum tensionata, uneori aflandu-se pe pozitii contrare. In timpul campaniei cand Kalla si-a sustinut colegii candidatii la parlamentare, a facut referire la el ca avand o capacitate de a lua decizii dure si rapide, un atac clar la adresa presedintelui cunoscut ca avand raspunsuri vagi, asa cum se intalnea pe vremea dictatorului Suharto. Pe viitor lista celor ce i-ar putea devenii partenerii de guvernare din Partidul Golkar este tot mai scurta, se stie deja ca dupa legislative cele doua partide au plecat din nou impreuna la drum. Lista Partidului Golkar pentru vicepresedinti este ciudata: fostul ministru al Economiei, Aburizal Bakrie, un controversat miliardar, fostul lider al partidului Akbar Tandjung, star media Surya Paloh, purtatorul de cuvant Agung Laksono. Golkar pare ca nu vrea sa lase prea multe optiuni, iar interesele economice prevaleaza in acest partid, restul candidatilor sunt doar nume pe o hartie. Si cum se pare ca vor castiga al doilea mandat pentru inca 5 ani, nu doar interesele economice vor aduce lideri in fata, partidul Golkar are si o aripa miliara foarte puternica ce va continua sa exercite o adanca influenta asupra deciziilor politice la 10 ani de la caderea dictatorismului militar.

INVINGATORI SI INVINSI IN INDONEZIA
Cu presedintele in exercitiu Susilo Bambang Yudhoyono in frunte, Partidul Democratic a stiut ca va castiga cele mai multe locuri in parlament ca mai apoi sa aiba cea mai care greutate de decizie in numirea candidatului la presedentie. Premierul si Partidul Democratic al Luptei, condus de fosta presedinta, Megawati Sukarnoputri, nu au stat insa asa de bine la alegerile legislative de la inceputul lunii aprilie, ceea ce va conduce la destituirea liderului de partid dupa alegerile prezidentiale din iulie. Cu acesta cadere, va fi alungata si ultimul lider din perioada imediar urmatoare lui Sukarno, Megawati este fiica lui.
Pana la 9 mai rezultatele se vor cunoaste in totalitate, insa estimarile arata ca PD va ajunge la cele 20% necesare incat sa poata lansa un candidat. Insa PDI-P si Partidul Golkar se pare ca abia vor atinge 6%, ceea ce inseamna ca vor fi obligate sa semneze tot felul de parteneriate cu partide mai mici pentru a-si atinge procentajul dorit. Temandu-se de rezultatele slabe si de probabilitatea de a aduna o tot mai mare coalitie, greu de multumit si controlat mai tarziu, PDI-P a anuntat deja legaturile cu cele doua partide despre care am mai vorbit ca sunt cele mai curtate, Gerindra al generalului Prabowo Subianto si partidul altui general Wiranto Hanura. Se pare ca cea mai mare provocare nu a fost faptul ca logistic au fost depasiti pentru ca au vrut sa organizeze votul intr-o singura zi pe 17.000 de insule si cu o populatie de aproape 250 de milioane( India organizeaza alegerile in 5 etape!) si din cauza carora s-a inregistrat in unele locuri si fraude de 27%, dar cea mai mare provocare o reprezinta noua coalitie formata Megawati, Geringra si Hanura. Nici legea sau cutuma nu hotaraste cine dintr-o coalitie va fi desemnat ca si candidat, ci partidul care a castigat cele mai multe locuri in parlament. Intre cele 3 in momentul asta, cu rezultatele exit-pollurilor se banuieste ca este partidul lui Megawati. Iar locul de vicepresedinte revine partidului de pe locul doi din coalitie. Insa dupa personalitatile celor 3 este greu de imaginat care dintre ei va ceda, chiar cu rezultatele in fata. Cei doi generali nici macar nu vor sa ia in considerare varianta cu Megawati ca vicepresedinte cand ineficienta sa s-a dovedit in timpul mandatului sau de presedinte, lucru confirmat de oameni de afaceri locali si de analisti( ea crede ca are dreptul divin de a conduce Indonezia, datorita faptului ca tatal sau a adus independenta tarii dupa o dictatura de 30 de ani a lui Suharto). Cei doi insa se lovesc de cifrele partidelor lor, care impreuna nu fac cat asteapta Megawati si anume 14 %. Este greu de crezut ca Megawati se va da la o parte, chiar daca va stii ca pierde in fata celui cu care nu se intelege, presedintele Yudhoyono.
Daca se pot anticipa castigatorii, marea intrebare este ce se va intampla cu opozitia-Megawati, care si-a castigat la un momendat popularitatea din contracararea conducerii cu mana de fier a lui Suharto, se aliaza acum cu doi dintre genenali de top din timpul dictaturii, acuzati in Indonezia si de catre ONU de crime impotriva umanitatii in 1999 in Timorul de Est ceea ce a si dus la ruperea regiunii de tara. Acest mariaj de convenienta ar putea sa o coste voturi printre aliati mai ales printre cei care isi amintesc promisiunile ei anterioare pentru reforme democratice.

ELENA

S-a nascut la 20 decembrie 1963 in Madrid este primul copil al cuplului regal si a patra in linie succesorala la tron, dupa copii fratelui sau, primul succesor. Se va casatori cu ducele Jaime la varsta de 32 de ani. Au impreuna 2 copii, Felipa si Victoria. In 2007 Elena a anuntat divortul de sotul sau. Ea este activa participa la diverse evenimente in toata lumea reprezentand casa regala.

CRISTINA

S-a nacut la 13 iunie 1965 in Madrid ca cel de-al doilea copil al familiei regale. A absolvit in 1989 Universitatea Complutense din Madrid cu o diploma in stiinte politice. Isi continua studiile la Universitatea din New York si obtine in 1990 un master in relatii internationale. Din 1991 isi va pune in practica cunostiintele pentru UNESCO in Paris. Se va casatori cu jucatorul de handbal Inaki Urdangarin la 34 de ani in Barcelona si au impreuna 4 copii: Juan, Pablo, Miguel si Irene. Locuieste in Barcelona unde Cristina conduce fundatia internationala La Caixa.

Ea conduce multe institutii cultunale, academice, de binefacere in Spania, Europa si tarile latino-americane. Este presedinte de onoare a comitetului UNESCO si inca se mai implica in organizatie in special in programele de educatie concentrate pe protectia mostenirii naturale si artistice. In 2001 a fost desemnata ca ambasador UNESCO la ONU. Sprijina, impreuna cu mama sa, fundatii de ajutorare a handicapatilor, si in special in adaptarea lor in navigarea pe mare.

Din 2001 este membru al grupului Bilderberg impreuna cu parintii sai.

Practica numeroase sporturi, ski, dar favoritul ramane navigarea pe mare. A participat la concursuri nationale si internationale si este membru al echipa de sailors olimpica a Spaniei. A participat la Jocurile Olimpice de la Seul din 1988 chiar si in parada de deschidere.

CASE REGALE - SOFIA

S-a nascut la 2 noiembrie 1938 in Atena si este primul copil al regelui Greciei si sotiei sale regina Frederika, printesa de Hannover. Ea face parte din dinastia Schleswog-Holstein-Sonderburg-Glucksburg.Si din partea tatalui si a mamei este stra-nepoata a reginei Victoria a Angliei. Din cauza acestul lucru, sotul sau chiar ii este var de-al treilea. Prin regina Victoria, este in rudenie cu toate casele regale din Europa, este verisoara primara cu pretendentul la tronul Hannovrei( Germania), prin stra-bunicul sau, George I al Greciei, este var de-al doilea chiar si cu printul Charles. Din partea mamei, prin regele

Christian al IX-lea al Danemarcei are legaturi de rudenie cu insusi regina Elizabetha a II-a si chiar cu printul consort, Philip.

Fratele sau este regele Constantine al II-lea al Greciei, insa constitutia tarii a abolit monarhia de aceea el nu se afla in exercitiul functiei.

Printesa Sofia isi petrece o parte a copilariei in Egipt si Africa de Sud, acolo unde si-a petrecut exilul familia sa in timpul celui de-al doilea razboi mondial. S-au intors in Grecia abia cand ea avea 8 ani de unde va pleca in Germania pentru a studia a prestigioasa scoala Salem, dupa care va studia muzica si arheologie in Atena. In 1960 va reprezenta Grecia la Jocurile Olimpice de vara la intrecerea cu barci.

Se casatoreste la 14 mai 1962 in Atena cu printul Juan Carlos, viitorul rege al Spaniei, pe care-l intalnise intr-o croaziera prin insulele grecesti cu 8 ani inainte. Ea v-a renunta la pretentiile ei la tronul Greciei si se converteste la religia romano-catolica. In aceasta casatorie ea reuseste sa aduca realism si scoaterea de sub influenta tatalui sau, Juan, spre o mai reala apropiere de Franco. In 1969, cand Juan Carlos este numit de Franco ca viitor conducator, el va capata titlul de Print de Spania, nume sugerat chiar de Sofia, in locul celui de Print de Asturias, pe care trebuiau sa-l primeasca toti cei ce urmau la tron.

Cuplul are 3 copii: Elena, Cristina, Felipe, si 8 nepoti.

Regina Sofia prezideaza mai multe fundatii ce vin in ajutorul copiilor cu handicap, a dependentilor de droguri si a bolnavilor de SIDA, si a fundatiei ce ii poarta numele ce se ocupa cu refugiati, in 1993 trimitand ajutoare in Bosnia si Hertegovina. Datorita eforturilor sale, Muzeului National de Arta i s-a dat numele sau la fel ca si aeroportului din Tnerife. Calatoreste in toata lumea in a-si sprijini activitatile, in special in Somalia si Cambodjia impotriva crimelor, prostitutiei cu copii si sclaviei. De asemenea, ea primeste tittlu de membru onorific sau doctorat onorific din difetrite universitati din lume din Columbia, Anglia, Sua. La aniversarea a 70

de ani intr-un interviu a dezvaluit ideile sale politice conservatoare. Cum ar fi legea aprobata de parlament prin care se permitea casatoria si paradele gay din 2005 in Spania. Mai critica interventia militara a Spaniei in Afganistan, propagarea violentei prin mass-media nu face decat sa atraga si mai multe cazuri si isi apara convingerea ca oamenii au aparut prin creatie. Parerile ei nu sunt unice, ci chiar impartasite de intelectualitate spaniola si chiar ca partidele republicane( in Spania insemnand stanga). A vorbit extrem de deschis despre prietenia regelui Juan Carlos I cu regele Hassan de Maroc. Despre relatia cu nora sa Letizia, ce nu este de vita nobila si a mai si fost divortata, spune ca are o relatie buna si ca prin ea, casa regala a venit mai aproape de popor. A fost surprinsa de alegerea lui Barack Obama si adauga ca este total impotriva rasismului. Despre monarhie a spus ca niciodata regele nu va abdica. Despre viata in general ca este impotriva avortului si eutanasierii. Mai tarziu cand acest interviu a fost introdus in cartea scrisa de jurnalista depre casa regala, chiar daca a fost trimisa la palat pentru a fi aprobata si pentru ca fiecare lucru scris este documentat, dupa aparitie cand au inceput criticile la adresa parerilor reginei, dspre unele lucruri a spus ca au fost exprimate intr-o conversatie privata si ca sunt scoase din context. Regina primeste suport pentru parerile ei din parte membrilor casei regale, cum ar fi sora regelui Juan Carlos I, Pilar.

CASE REGALE

JUAN CARLOS I

S-a nascut la 5 ianuarie 1938 la Roma si este regele in exercitiu al Spaniei. Pe 22 noiembrie 1975, la doua zile dupa moartea lui Franco, el intra in posesia tronului in acord cu legea pe care o promulgase generalul. Tronul Spaniei a fost vacant pentru 30 de ani pana in 1969 cand Franco l-a numit pe Juan Carlos urmatorul conducator, el trecand cu succes tranzitia de la dictatorism la democratie parlamentara. Alegerile din 2000 au aratat ca este cu larga majoritate iubit de popor. In 2008 a fost considerat cel mai popular lider din tarile iberico-americane.

Tineretea lui a fost dictata de problemele politice ale tatalui sau si ale generalului Franco. S-a mutat in Spania cand avea 10 ani pentru a primi o educatie spaniola asta dupa ce tatal sau l-a obligat pe Franco sa accepte asta. Studiile sale s-au incheiat la 19 ani cand a terminat Academia Miliatara din Zaragoza. Un an mai devreme fratele sau mai mic a murit intr-un accident cu arma provocat de el. Cariera

sa militara se incheie 4 ani mai tarziu dupa ce trece prin scolii militare navale si aerine dupa care se va ocupa exclusiv de treburile politice. Din cauza nehotararii gen. Franco in legatura cu cine ii va succede la conducerea tarii, balanta inclinand fie spre tatal sau, mostenitorul de drept si varului sau, Alfonso, fiul lui Jaime, care se casatorise cu fiica generalului, el fiind un francois infocat, Juan Carlos a decis sa foloseasca mai mult numele de Carlos pentru a atrage si bransa carlista din familia Bourbon. Totusi in 1969 Franco hotaraste ca printul Juan Carlos era cea ma buna alegere si va fi numit mostenitor la tron dupa moartea sa. Relatia celor doi a fost una destul de buna tanarul print cerand de multe ori sfatul generalului. Public el a sprijinit regimul lui Franco insa, in timp, Juan Carlos a inceput a se intalnii cu lideri ai opozitiei sau cei din exil pentru a aduce reforme liberale, chiar si cu tatal sau a inceput o colaborare in acest sens. Generalul Franco a negat orice implicarii ale tanarului print in miscarile de destabilizare ale regimului sau. In anul 1975, sanatatea lui Fanco a inceput sa dea semne de batranete ce a dus la numirea printului ca rege, pe 27 noimbrie 1975 avea sa aiba loc ceremonia de incoronare.

Foarte repede el a instituit reformele, in ciuda opozitiei fascistilor si monarhistilor, in special in armata. ca prim-ministru a fost numit un lider din partidul lui Franco. Avand o politica de stanga a sprijinit partidele de curand formate, printre care si cel al lui Javier Solana. Si aripa stanga

a sprijinit monarhia in special Partidul Comunist pe care a fost obligat sa il

legalizeze, in ciuda opozitiei enormei aripi drepte in timpul Razboiului Rece.

Pe 15 iunie 1977 Spania a avut pentru prima oara, dupa Franco, alegeri libere si democratice. In 1978 a fost promulgata o noua Constitutie in care Juan Carlos era declarat ca fiind indrept la tronul Spaniei, si limbajul folosit il prezenta ca sef al statului si nu doar ca mostenitor lasat de Franco. Dupa referendumul de pe 6 decembrie Constitutia a trecut si a fost ratificatade de Cortes, parlamentul spaniol. Chiar daca a devenit rege imediat ce Franco a murit, abia dupa de pe 14 mai 1977 tatal sau a semnat un act in care il recunoaste ca singur cap al familiei regale spaniole transferand catre el intrega mostenire ce decurge din acest fapt, a putut fi recunoscut de facto si de jure regele in drept. Sub Constitutia din 1978 el este rege insa nu conduce tara. Reformele din acei ani au atras animozitati considerabile din partea armatei - aripa dreapta - care s-au concretizat in lovitura militara la adresa parlamentului din februarie 1981. Acest incident s-a finalizat, intr-o versiune oficiala si larg acceptata, prin implicarea publica si televizata a regelui in a cere suport pentru guvern. Cu cateva ore inainte de discursul sau, a sunat cativa liderii ai armatei sa-i instiinteze ca nu este de acord cu lovitura lor si ca obligatia lor este de a apara guvernul. Comentatori si biografi ai regelui se indoiesc ca el ar fi avut vreo implicatie in aceasta lovitura, ci mai degraba ca ea ar fi fost pusa la cale pentru a neutraliza riscul unei adevarate lovituri de stat pusa la cale de armata, pentru a modera cererile stangii reformatoare si pentru a creste popularitatea regelui. Inainte de acest eveniment, nu era un monarh atat de apreciat printre ceilalti lideri din Spania, chiar Partidul Comunist a spus depre el ca va cadea impreuna cu toate ramasitele regimului francoist, nu numai ca nu a fost asa insa dupa ce a reusit sa manevreze atat de reusit incercarea unei lovituri de stat in 1981, suportul, cel putin public, printre democrati si aripa stanga, a crescut considerabil. Nici un eveniment nu a mai patat imaginea casei regale pana in 2007 cand in Catalonia portretul sau a fost ars in public de un grup mic de protestatari care voiau reinstaurarea republicii. In iulie 2000 a fost aproape victima unei asasinarii, persoana care incercase cu ceva timp in urma sa il asasineze si pe Papa Ioan Paul al II-lea.

Alegerea prin vot in1982 a liderul unui partid de stanga pe care el l-a sustinut in legalizarea partidului, a marcat sfarsitul implicarii in politica a lui Juan Carlos. Felipe Gonzales a guvernat mai mult de 10 ani si administratia sa a ajutat la atingerea tintelor democratice si de securitate. Astazi regele exercita o putere mica in stat, dar este privit ca un simblol al unitatii in Spania. Sub aceasta constitutie are imunitate in privinta indatoririlor oficiale, asta si pentru ca fiecare act al sau trebuie sa fie semnat de oficialitati ceea ce il face pe cel ce a semnat vinovat in orice caz. Ofensele aduse Casei Regale sunt judecate de Codul Penal, existand un astfel de caz aplicat in special bascilor ce lupta pentru separarea de Spania.

Iesirile sale publice mai sunt in Ajunul Craciunului pentru discursul sau traditional. Este comandantul sef al armatee. Are inca dreptul sa iasa public sa sustina discursuri politice, asa cum a facut-o in 1991 in problema situatiei din Gibraltar in contradictie cu ONU. In 1979 a instutuit o "ruta culturala" intre Spania si tarile din America Latina, in special pentru sudenti. In 1987 a devenit primul rege spaniol ce a vizitat vreodata posesiunea spaniola Puerto Rico. Calatoreste in toata Spania si in toata lumea pentru a-si reprezenta tara. Prietenia sa apropiata cu Hassan al II-lea din Maroc a avut de suferit, la fel relatia cu Venezuela cand la summitul iberico-american a intrerupt discursul lui Hugo Chavez asta dupa ce Chavez a declarat ca un fost prim-ministru spaniol este un fascist si a intrerupt discursul premierului in vigoare in timp ce il apara pe predecesorul sau. Un alt incident a fost cand regele

a parasit o discutie pentru presedintele Daniel Ortega al Nicaraguei s-a plans ca Spania ca a intervenit in alegerile din tara sa si din cauza catorva companii energetice ce opereaza in Nicaragua. Acesta a fost un incident diplomatic fara precedent si un rar moment in care regele si-a manifestat furia.

Juan Carlos se va casatori la Atena la 24 de ani cu printesa Sophia de Grecia si Danemarca, fiica regelui Paul. S-a convertit de la religia ortodoxa de rit grecesc la cea romano-catolica pentru a putea devenii regina Spaniei. Au impreuna 3 copii: Elena, Cristina si Felipe.

In 1972 Juan Carlos participa la Jocurile Olimpice la cursa Dragon a navigatorilor, insa nu a luat nici o medalie. Oricum in vacantele de vara, familia regala se intalneste la resedinta privata din Palma de Mallorca pentru intreceri pe mare, Juan Carlos detine cateva yachturi Bribon. In timpul iernii merg in Pirieni unde ocazional regele se alege cu cate un picior rupt. Vanatorile nu lipsesc, in special cele de ursi, in 2004 ridicand proteste ale ecologistilor dupa ce a omorat 9 ursi dintre care unul era o femela insarcinata in Romania. In 2006 a omorat accidental un gonaci beat din Rusia intr-o excursie privata de vanatoare, incident negat de Casa Regala. Juan Carlos mai detine si o diploma de operator radio amator si are o pasiune si pentru motociclete el fiind vazut deseori singur cutreierend strazile Spaniei.